miercuri, 22 octombrie 2014

Dulci buze


Ți-am furat gustul dulce
Al buzelor fierbinți.
O nebunie sfântă
Îmi pare că-mi aduce,
Ca după-o cruntă luptă, 
Fiori, șoapte, dorinți.


Ți-am stins din temătorul
Avânt pur școlaresc
Cu degetele care alunecă-ncet
Pe gât. Tremurătorul
Surâs timid și lent
Mă-mbie...parcă-ncep să mă topesc.

Te vreau! De-aceea caut
Ți-adulmec pielea udă
Cu tremurul ce parcă expandează
În sunetul de orgă, în sunetul de flaut
Și trupul meu pulsează
Bolnav că nu te are, câtă ciudă!

Ți-am furat gustul dulce
Al buzelor fierbinți.
Nu ți-l înapoiez orice mi-ai face!
Visele tale în pleoapa mea să culce
În timp ce glasul tău în gura mea îți tace...
Ia și tu buza mea să mi-o alinți!
Te rog, numai nu ma lăsa în pace!

luni, 20 octombrie 2014

Ce te oprește?


Ce te oprește să mă săruți?
Ți-e teamă de refuzul meu
sau de nebunia ce mă va cuprinde?
Ce te oprește să mă strângi în brațe
Ți-e teamă să nu mă frângi
Sau de focul ce îl vei aprinde?
Ce te oprește să mă privești
Ți-e teamă de culoarea ochilor mei
Sau te vei rușina de felul
în care mă vei privi?
Ce te oprește să mă iubești?
Ți-e teamă de mine
Sau de forța 
cu care ai putea să mă strivești?

Mie nu-mi este teamă!
Ție de ce îți este?


vineri, 17 octombrie 2014

Astă seară


astă seară sunt tristă
ca o portocală sleită de puteri într-un fresh rece
sau puțin amară
precum coaja sa ce n-a putut-o salva de storcătorul de fructe
ma întreb dacă ploaia aceasta ce o simt în șira spinării
prin geamul din spate ce stă mereu deschis,
ma face să-mi irosesc lacrimile
pe foile agendei anului ce se va sfârși
simțindu-mă, cum altfel (?), decât tristă

astă seară sunt obosită
ca un alergator la primul său maraton ratat
sau poate doar puțin dezorientată
precum publicul care-l aclamează și-l susține
fără să înțeleagă ratarea și neputința lui
și poate sunt și puțin disperată
precum cameramanul căruia i-a căzut obiectivul
fix inainte de a-și filma idolul căzând

astă seară sunt dezamagită
precum omul simplu trădat de prietenul lui cel mai bun, câinele
sau poate doar puțin încătușată
în propriile deziluzii
ei bine, astă seară sunt tristă
știi cum? așa cum este personajul meu principal
din cartea aceea pe care n-am scris-o niciodata!
 

miercuri, 15 octombrie 2014

Urare pentru fiica mea


Azi te-ai născut, prințesa mea
Strălucitoare ca o stea
Ce pot eu sa îți dăruiesc?
Poate doar un sfat bărbătesc...

Când trupul-ți va durea prea tare
Tu să rămâi o luptătoare
În ceartă-aruncă armele
Nu-ți murdări tu palmele

Și nu vărsa lacrimi amare
Oricând și pentru orișicare
Păstrează-le în tine vii
Și dă-le doar cui te-o iubi!

Să nu minți, să nu păcălești
Doar adevărul să-l grăiești
Cu vorba dulce să obții
Tot ce-oi visa, tot ce-oi dori.

Așa cum tu-ai fi meritat,
Eu n-am știut să-ți fac palat,
Aurul  tot ce ți l-am dat
La tine-n suflet e păstrat.

Iubita mea, copilul meu
În preajma ta voi fi mereu
În viața când îți va fi greu
Ia pieptul meu, e tot al tău

Deci fiica mea, atât mai spun
Să fii în viață un om bun
Căci frumusețea ta divină
Răzbate din inima bună!

Cu dragoste nemărginită, tatăl tău!

marți, 14 octombrie 2014

Sânge de dac


Curge prin mine sânge de dac
Ochii mi-s vulturi, gura mi-e spadă
La nedreptate nu pot sa tac
Țara mi-e mumă, țara mi-e tată!

Locul în care venit-am pe lume
Sub cer infinit e cel mai sfânt
Aici mi-e și rău și-aici mi-e și bine
Trupul din-trânsul îmi este rupt .

Când vine dușmanul să-mi ia din pădure
Mă-nfig în pământ și mă cresc un copac
Tăiați dar din mine odioase jivine
crăpare-ar toporul sub sânge de dac!

N-am multă avere, așa m-am născut
și sunt fericită cu zestrea primită
Copiii și neamul sunt darul meu sfânt
în țară rămân chiar și rănită.

Pruncii ni-i creștem sub legea dreptății
săraci de vom fi, sărăci ne vom stinge,
le scriem limbajul onestității
"aleșilor" rai pe care-i vom-învinge!

De vine tiranul, tiranul să plece!
Luptăm pan' la moarte să nu fim 'nrobiți,
vlaga din el toată să sece,
nimic nu subjugă dacii-învrăjbiți!

duminică, 12 octombrie 2014

De teamă


Te-am visat, dar de teama trezirii la realitate,
Am deschis ochii înainte
De a-mi termina visul.

Ți-am atins palmele, dar de teamă să nu te strivesc,
Mi-am sugrumat dorința
de a te îmbrățișa.

Te teama de-a nu te sufoca,
M-am oprit să-ți sărut ochii
și să-ți gust buzele.

- De ce ți-e teamă ?

- Mi-e teamă că tot acest univers
ar exploda imediat ce mi-aș dezgoli iubirea,
că toți oamenii ce cred în nemurire
ar rămâne înmărmuriți
de frumusețea îmbrățișării noastre,
că cerul s-ar coborî printre degetele noastre,
iar stelele ne-ar scăpăra printre pleoape.

De fapt mi-e teamă
ca te-aș putea mânca
cu tot cu suflet...

miercuri, 8 octombrie 2014

După ploaie


După ploaie începem să ne numărăm pașii
Câți pași înainte, câți pași înapoi?
Ca și cum un resort ruginit
Ne-ar ține tălpile agățate de el,
Iar o balanță defectă ne-ar împovăra cu pași înapoi mult mai mulți

Parcă după ploaie îți vine să numeri
Secundele pierdute inutil
Așa cum se scurg ele ca ploaia scursă în pământul nesătul
Ca și cum noi n-am putea avea
Si secunde câștigate

După ploaie iți cad pleoapele a tristețe
Si zâmbetul se topește a jale
Ca și cum noi n-am ști să fim și fericiți
Iar timpul se joacă cu noi
Rânjindu-ne în față un rictus de genul "m-ați pierdut inutil"

După ploaie uneori iese soarele
Atunci pașii noștri merg numai înainte
Timpul este doar câștigat
Si sufletul ne e plin de poezie
După ploaie ne numărăm, fără a ne fi contabili dibaci,
Fericirile plouate mocănește...

luni, 6 octombrie 2014

Harpa


Am ales să-ți cânt aici. Ce loc poate fi mai potrivit decât locul pe care stai acum? Si ce timp să fie mai actual decât noaptea în care ne-am văzut prima oară? In noaptea aceea a început, fără măcar a bănui, simfonia sufletului meu.

Nu mi-ai simțit fiorii ce-mi străbăteau pielea în lung și-n lat? Nu ai tresărit la tremurul meu? Nu te-ai cutremurat de flăcările ce-mi ieșeau din priviri, parcă spărgând universul și transformându-l în fulgere? Asa am fost atunci, când pentru o clipă am stat chiar lângă tine.

Tremurul... m-a cuprins chiar atunci. Pentru că deja te doream din clipa în care te-am văzut prima oara. Apoi doar am așteptat. Am așteptat să mă observi, să mă simți asa cum ma strecor printre oameni ca sa ajung întâmplator lângă tine. Am așteptat sa-mi simți dincolo de banalul "bună ziua" acel "sunt a ta". De aceea am ales să-ți cant aici, chiar pe tine și chiar acum, la începutul concertului nostru.

Trupul tău sa fie harpa mea, iar degetele mele sa-ti atingă corzile prin fine ciupituri. Palmele mele sa-ti direcționeze  sunetele pe care le abia le îngaimi către mine și coastele sa-ti vibreze încordate sub piele. Asa te vreau: încordat ca o coarda atinsa de degetele mele, pentru ca mai apoi sa te destinzi sub sub șoaptele mele.

M-am întrebat nu o data ce culoare iti au ochii. Niciodată n-am îndrăznit sa ti-i vad de aproape. Mi s-a părut nefirească aceasta apropiere, dar acum știu ca VREAU! Ca vreau sa-i ating, sa-i sărut și sa le simt cu toată ființa mea culoarea.  Ca vreau ca  pigmentul ce-ți desenează privirea sa intre prin toți porii in mine, inundându-mă profund.

M-am oprit sa-ti cant povestea noastră, fără încă de început, într-un concert în do minor  la patru mâini. Si  aștept  sa-mi devii harpa...


http://www.youtube.com/watch?v=EsrzorkIgq4&sns=em

miercuri, 1 octombrie 2014

Bună dimineața

 
Miroase a cafea,
A cer deschis spre zare,
A zâmbet, a licoare,
A stea
Fermecătoare.

Mi-s palmele-ndreptate
Spre tastele ce-ți scriu
Cuvinte-amestecate,
Sensuri
Întortocheate.

Vin, îți promit,
Căci azi e prima zi
Din toate celelalte
Când mă voi îmbăta
Cu chipul tau...

Miroase a cafea!
Sărută-mi ochii,
Ia-mă în brațe
Și privește-mi fața
Bună dimineața!