miercuri, 30 mai 2012

De nespus


Sunt lucruri pe care nu ți le-am spus niciodată
Nu pentru că nu s-ar fi cuvenit să le afli,
Ci doar pentru că în limba noastră
nu s-au inventat cuvinte pentru a le descrie

Sunt stări pe care nu ți le-am relevat niciodată
Nu de teamă că nu le-ai fi înțeles,
Ci doar de grijă că nu le-ai fi suportat

Sunt gesturi pe care nu le-am făcut niciodată
Nu pentru că ar fi fost nepotrivite,
Ci doar pentru faptul ca ți s-ar fi părut incredibile

Sunt sentimente de care nu-ți voi vorbi niciodată
Nu pentru că nu ți le port sau că nu le-aş putea arăta,
Ci doar pentru faptul că sunt sigură că le simți deja

Sunt câteva cuvinte prin care aş putea spune totul
Simplu: "te iubesc, bărbate!"
Dar nu le spun, nu pentru că nu ar fi aşa
Ci doar pentru faptul că ar exprima prea puţin...

duminică, 27 mai 2012

Fără nume

Dacă ar fi fost
Să mă fi născut lut,
Din nisip şi din pământ
Cu apă udat
Şi-n soare scăldat
Aş fi vrut, cât aş fi vrut
În palmele-ți fine s-ajung
Şi să mă frămânţi
Cu atingeri fierbinți
Să-mi sculptezi un trup
Ca din tine rupt

Dacă ar fi fost
Să mă fi născut văpaie
Ruptă din soare
Scăldată de ploaie
Aş fi vrut, cât aş fi vrut
În privirea ta s-ajung
Şi să mă tranformi
În neînteleşi fiori
În vise când dormi
Să devin patimă
În propria-ți inimă

Dacă ar fi fost
Să mă fi născut nevăzută
Terminată şi neîncepută
O iluzie, o poveste
Ușor de înţeles, dar fără a şti ce este
Aş fi vrut să-ți fiu
Prin suflet stare trecătoare
De încântare
Şi când ți-ar fi fost greu
Să-ţi îndrepţi privirea
către sufletul tău
Unde să fiu eu

Dacă ar fi fost să nu fi fost,
să fi fost nimic
Cred că aş fi vrut, cât aş fi vrut
Să mă fi aflat
Iar tu să fii aflat
Că m-am întrupat
În ceva, în orice
Doar ca să fiu
ceva minunat
pentru tine:
O minune, fără de nume...

joi, 24 mai 2012

Iubire - între raţiune şi idolatrie


EA: Te iubesc ca şi cum aş iubi prima oară în viaţă. Ca şi cum fenomenul acesta nu a existat pana acum, cand l-am descoperit eu. S-a întâmplat pe furiş sau ca un vis. De când am început să vorbim am început să mă îndrăgostesc ireversibil. Cu fiecare cuvânt pe care mi-l spuneai, descopeream părticică din sufletul tău, cu fiecare propoziţie pe care ti-o spuneam, îţi făceam mărturisirea sufletului meu. Ţi-am scris cartea vieţii mele, ţi-am povestit trăirile mele, colţişoarele cele mai ascunse ale sufletului meu, ţi-am vorbit despre ceea ce s-a furişat la mine în suflet ca o adiere, ca o lină mângâiere a unei răni vechi. Am început prin a te vedea un ideal intangibil. Am continuat să te percep ca pe o lumină călăuzitoare de-a lungul unui drum întortocheat şi întunecat. Cu timpul ai devenit mărul interzis, suculent, cu coajă lucioasă şi sănătoasă, strălucitoare. Mi-am dorit să-l muşc cu pasiune, să-mi aline deopotrivă şi setea şi foamea de tine.

EL: Am ajuns să te iubesc dincolo de puterile mele lumeşti, dincolo de capacitatea mea de intelegere. Pasiunea mea pentru tine este ca o dulce otravă, ştiu că mă ucide, dar are un gust divin. Nu mă pot opri să te port în gândurile mele, să te doresc, să mi te imaginez în braţele mele. Îmi doresc atât de mult să stau în braţele tale, să te privesc în ochi şi să-ţi mângâi faţa, buzele, gâtul, pieptul. Îmi doresc să te îmbrăţişez şi să te sărut cum nu a mai făcut-o nimeni, de când e lumea asta, de când s-a născut primul bărbat cu sărutul lui sălbatic. Îmi doresc să te iubesc, cu pasiune şi cu umilinţă. Îmi doresc să te strivesc sub trupul meu, pentru că ştiu că numai aşa ai reuşi să-mi relevi dorinţa ta de supunere totală.

EA: Vreau să mă simt dominată de tine, vreau să stau în genunchi în faţa ta şi să-mi plâng suferinţa. Vreau să mă priveşti ca pe o sclavă, iar eu să-ţi satisfac cele mai negre, cele mai ascunse, cele mai diabolice fantezii.

EL: Dar ştiu că sufletul tău este curat, gândurile tale sunt albe ca aripile unui porumbel, sunt pure ca lacrimile unui copil. Ceea ce eu râvnesc se află în contradicţie cu profunzimea şi spiritualitatea iubirii tale. Te rog, nu mă condamna, dorinţa mea este tot o manifestare a iubirii, aşa spun cărţile.

EA: M-ai învăţat prin atitudinea ta că iubire înseamnă mult mai mult decât o abandonare sub presiunea simţurilor, a stimulilor fizici, care ne fac să ne cutremuram la fiecare atingere. Iubire înseamnă resemnare mai mult decât răzvrătirea tuturor celulelor şi porilor, a tuturor ideilor şi sentimentelor, înseamnă armonie spirituală mai mult decât pasiune sălbatică, înseamnă abnegaţie mai mult decât mândrie şi vanitate. Iubirea înseamnă un dans spectaculos prin univers, înseamnă pasiune diafană, neconturată, transparentă, absolută. Înseamnă contopire spirituală, dincolo de limitele fizice. Înseamnă vibraţia sufletelor acum şi dincolo de această viaţă. Înseamnă totul, naştere şi moarte, lacrimi şi zambete, durere şi exaltare.

EL: De aceea, draga mea, frumuseţea sufletului tău m-a îngenucheat. Stau să mă întreb dacă doar te doresc sau te şi iubesc? Răspunsul îl ştii prea bine. Te iubesc spiritual şi fizic, deopotrivă. Dorinţa fizică se contopeşte cu fericirea spiritului când îmi vorbeşti, îmi formează un trup virtual pe care-l simt înflăcărat, copleşitor. Te doresc pasională şi "murdară", te ador castă, neprihănită. Deci te iubesc. Te iubesc adevărat, cu toată fiinţa mea spirituală şi fizică. De aceea orice durere, orice umilinţă, pălesc în faţa a ceea ce simt. Gustav a fost prins şi doborât de lagunele simţurilor, nutrind iubire platonică şi dorinţe carnale pentru efebul de 14 ani, impresionant de frumos. Şi-a cărat povara acestei iubiri până la moarte, stingându-se de boală fizică şi de regret metafizic, râvnind dureros, homosexual şi pedofilic la un trup interzis. Şi-a luat în moartea lui rigorile impuse de moralitate şi integritate, pătate doar de dorinţele fizice neîmplinite.

EA: Tot aşa şi eu îmi voi căra iubirea şi pasiunea, cu supunere şi sacrificiu, până la moarte şi până dincolo de ea.

EL: Lasă-mă să te iubesc aşa cum m-a învăţat natura, universul acesta, aşa cum îmi dictează nu raţiunea, ci doar inima!

EA: Nu te împotrivi, doar priveşte-mă şi simte-mă!

Eu, azi...
Si eu, întotdeauna...

sâmbătă, 19 mai 2012

Weekend la Praga

Nu am greşit cand am spus că Praga este ca o bijuterie filigranată: preţioasă şi foarte elaborată. Nu am simţit acest lucru chiar din prima zi, însă pe măsură ce te afunzi pe străduţele cu iz medieval, simţi tot mai pregnant fiorul preţios al unei epoci din care ţi-ar fi plăcut să faci parte.







Deşi nu vezi picior de "colorat" pe străzi, trebuie să fii extrem de precaut chiar din momentul din care ai pus piciorul pe pământ cehesc. Şi doar pentru faptul că nu te aştepţi să fii furat în holul hotelului de 4 stele, eşti victima perfectă. Şi acesta este doar începutul, pentru că peste tot pe unde vei merge, vei fi păcalit: la magazine, la bănci, la casele de schimb valutar. Dar găseşti suveniruri deosebite, de bijuterii nu mai spun.




Muzee, palate, grădini, poduri, statui, biserici, toate sunt puse în valoare şi evidenţiate în traseul turistului de rând si necunoscător. Nu vrei să ratezi nimic, totul pare extrem de important pentru jurnalul tău de călătorie.






















Partenerii mei de călătorie... o poză plină de lumină, nu-i aşa?


Remarcaţi stâlpul societăţii:

 Celebrul "ceas cu cuc", cum l-a denumit o încântătoare româncă pe care am cunoscut-o la Praga:


"Casa care danseză" construită în 1996 şi desenată de arhitectul ceh Vlado Milunic împreună cu arhitectul canadian Frank Gehry este obligatoriu s-o vezi. Oricum nu ai cum s-o ratezi. Este ca un diamant la gâtul unei frumuseţi absolute. Casa poartă denumirea celebrului cuplu de dansatori Ginger Rogers si Fred Astair.


Când am văzut "Muzeul jucăriilor" mi-am spus că-i musai să intru, deşi jucăriile lor tradiţionale sunt nişte păpuşi amuzante prinse cu sfori, nişte vrăjitoare urlătoare pentru speriat spiritele probabil si lego din lemn, foarte util şi mai ales eco.  Intrarea în muzeu este marcată de acest băiat, a cărui "jucărie" este partea cea mai strălucitoare, fiind probabil partea cea mai dorită ca să apară în fotografii şi fireşte, ce mai atinsă. Eu nu am ajuns, sunt prea scundă, drept urmare nu fac parte din acest cadru. :))


Vă rog să-mi iertaţi îndrăzneala, dar nu am putut să nu remarc că cehii, sau poate cehoaicele au o preferinţă pentru statuile negre reprezentând bărbaţi dezbrăcaţi.


Cerşetorii din Praga sunt liniştiţi, nu te urmăresc, nu se milogesc, nu te agasează. Nu-i simţi, iar ingeniozitatea lor te sensibilzează şi inevitabil, bagi mâna în buzunar pentru ei. Dacă nu, bagă ei...


Femeile din Praga sunt la fel de rafinate şi de seducătoare ca şi locul în care trăiesc, dar sunt venite din toate colţurile lumii. Româncelor, rusoaicelor, machedoancelor, bulgăroaicelor, frumuseţea şi strălucirea din ochi le trădează originea.



Sistem Klaus în exterior. Ar accepta comisia de circulaţii a capitalei aşa ceva? NEBO!


Puţină culoare şi multă imaginaţie:




Copacii înfloriţi ai lunii mai


In această poză am vrut să surprind căruţa, nu băiatul din stânga cu sticla de apă în mână, cum credeţi voi.


Cei mai frumoşi bărbaţi din Praga pe care i-am văzut au fost băiatul care căra bagajele de la hotel şi acest instrumentist. Nu, nu i-am dat bani, pentru ca sunt zgârcită. :p


Fireşte, facultatea de arhitectură. Ar fi fost nedrept să n-o fotografiez.


Andrei a remarcat faptul că cehii din Praga nu au ca bucureştenii maşini extrem de scumpe comparativ cu veniturile (un salariu mediu este 8-900 euro). Eu am remarcat că cea mai des întâlnită maşină este Skoda, Octavia sau Superb. Fotografiile de mai jos evidenţiază acest aspect. :))



Mâncarea, vaiii, mâncarea nu mi-a plăcut deloc. Este scumpă, foarte grasă, felurile de mâncare sunt doar câteva: ciolan de porc, cârnaţi de porc, salată cu porc. Şi cu nişte bere.


Toalete găseşti la tot pasul, nu-ţi face griji. Trebuie, la cum se manâncă ...


Nu sunt mare consumatoare de bere, nu am mai băut de când eram însărcinată cu Bogdan (aveam pofte, deh), însă berea din Praga are un gust deosebit (aşa mi s-a părut mie pentru că nu pot recunoşte gustul adevărat de bere). De aceea în decurs de 3 zile am băut trei halbe. Doar în prima dimineaţă m-a durut cumplit capul. Apoi am început să mă obişnuiesc.



Un astfel de pistol cred ca mi-ar prinde bine uneori, nu spun când...




"Turnul murdar" din piaţa centrală, aşa cum l-a identificat Romulus când am încercat să ne întâlnim poate fi cu uşurinţă dat ca punct de reper. E de înţeles de ce.

Cehii sunt foarte, foarte credincioşi. 90% dintre cei care intră în bisericile lor sunt turiştii. La ultimul recensământ 10% s-au declarat adepţi ai "religiei Jedi". L-am întâlnit şi noi pe Darth Vader, dar să fiu sinceră nu am putut îngenunchea, întrucât, oricât ar părea de necrezuz, nu am văzut Războiul stelelor.


Nu m-am putut abţine de la îngheţată.


Mansarde duble, triple, multietajate. Mă întreb cum s-ar lua la noi autorizaţie de construire pentru aşa ceva?




Să spun ceva şi despre modă? Fireşte, mă voi opri la încălţăminte, preferata mea. Se poartă soşetele cu vedere din sanda (la bărbaţi) şi platformele la femei (am înnebunit). Din păcate în magazine numărul uzual este 39 pentru femei, deci nu am putut încerca si eu minunatele platforme.




Ochii leilor care ne-au însoţit în minunata călătorie:

 

Sbohem a být zdravý!