un bondar tafnos din fire
sta pe-o frunză plictisit
urmărește trei albine
ce de munca s-au spetit
pentru ca nu are treaba
ziua i-a trecut cam greu
către casa n-are graba
greu sa stai asa mereu
le privește cum trudesc
ele aleargă ziua toată
zau ca-n neamul bondaresc
n-a intalnit asa ceată
se tot mira motaind
urmarindu-le indeaproape
dar ele l-au prins dormind
seara pe la șapte
