Se afișează postările cu eticheta poezii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezii. Afișați toate postările

joi, 22 octombrie 2026

Far stins


 

Ai fost în viața mea lumină
Precum un falnic far
Lucind în asfințit.
Te-am luat reper
Și te-am creat povestea
Ce mi-a croit cărarea
Din mare către cer.

Mi-ai fost corabie-ale cărei vele
Am vrut să le direcționez către-azimut,
Dar tu te scufundai încet în valuri,
Creând senzația-mi că doar m-afund.

Am vrut să-mi fii cărare,
Creștere și zidire,
Am vrut să-mi fii visare
Să-mi devii reclădire,
Dar tu mi-ai dat speranțe
Până la rătăcire.

Te-am vrut model,
Te-am visat inspirare,
Am vrut să mă ridici,
Am vrut să îmi fii vis,

Dar te-ai îndepărtat
Și-ai devenit far stins…

duminică, 13 septembrie 2026

Călăuza

Drumuri întortocheate,
Poteci neumblate,
Suișuri, coborâșuri,
Șanțuri,
Grohotișuri.

Văi îndepărtate
Și mări învolburate,
Ceruri întunecate,
Furtuni înfulgerate.

Atâtea greutăți,
Atâtea piedici, plăți
Și o karmă nefastă,
Și lume multă, falsă.

În toate aceste umbre
Și-n acest întuneric,
Mi-ai făcut calea lină.
Ești sprijin și-ajutor
Ești pansamentul blând
La răni ce încă dor.

Oricând mi-ai întins mâna,
Oricând mi-ai dat un sfat,
Oricând mi-ai dat putere,

tot tu m-ai ridicat! 

Ești călăuza mea.
Mi-ești dar
Și far,
Ești ziua mea senină,
Ești tot norocul meu
Ești chiar a mea lumină.

luni, 24 august 2026

De ai fi vrut

 

Eu mi-am dorit să vii

Să te-așezi lângă mine să vorbim

Dar nu ai vrut,

Iar au am adormit cu tine-n gând

 

Apoi, de-ai fi venit

Aș fi vrut să rămâi

Nu doar o clipă sau doar pentru un timp,

Ci pentru totdeauna-n infinit

 

Apoi,de-ai fi rămas

M-aș fi blocat în tine

În nemurire și- acea magie

Și te-aș fi strâns până la sufocare

Să reînviem-mpreună în iar și iar visare

 

Dar nu ai vrut!

Nu ai venit ,

Iar de-ai venit, n-ai stat,

ci te-ai întors și ai plecat

 

Eu am rămas c-o poezie tristă

Tu doar cu gândul scurt la o artistă

sâmbătă, 14 martie 2026

Capriciu

 


Ploaia de azi nu a mai căzut
Au anunțat-o la “vremea” pe iPhone
A zis Busu de ea la TV
A venit chiar și un ro-alert cu ploaia ce trebuia să vină

Dar ea n-a mai ajuns pe pământ
A dogorit soarele toată ziua
Praful s-a ridicat în slăvi
Iar noi astmaticii l-am simțit până la ultima celulă

Unele plante se încovoiaseră muribunde de dorul ei
Iar gâzele se agitau bezmetice printre crăpăturile solului uscat

Toți așteptam ploaia apocaliptică
Pe unii să ne salveze, pe alții să ne înece
Dar ea nu a mai vrut să cadă
Ea s-a ridicat
Și s-a transformat
Intr-un curcubeu spectaculos,
Așa cum a vrut și cum a ales ea

Unii am rămas însetați
Dar alții înmărmuriți de frumusețe

luni, 24 martie 2025

Dacă trec

 


Și dacă trec diseară,
vreau să-mi păstrezi parfumul!
Nu vorba, nu privirea
Nu mângâierea
Și nici măcar tăcerea
Nu gustul meu același
Cu ultima picătură de vin băută împreună
Și nici acea căpșună
Stoarsă și sorbita pe și de pe gură 
 
Privește-mă cum trag cu poftă din țigară!
Vezi cum se duce fumul?
Așa vreau să-mi păstrezi,
De voi trece diseară,
în suflet
doar parfumul!

miercuri, 5 februarie 2025

Ochii tăi

 



Îmi amintesc de ochii tăi
Pășeau atent, alături de picioare
Pe urmele tălpilor mele goale
Pe nisip 
 
Știu ca sorbeau povestea croită printre scoici
De trupul meu gol
Simțeam în omoplați fierbințeala din focalizarea lor pe mine 
 
Deseori mi se face dor de-a fi admirată
Și-așa încep să-mi amintesc 
 
Îmi amintesc de ochii tăi turcoaz
Mi-au spus multe povești
În timp ce tu doar mă priveai
Pentru ca eu îi țintuiam
Și le sugeam ca un vampir
Toate imaginile strânse în spatele pleoapelor 
 
Ochii tăi merită acest poem
Mi-e dor de admirația de care erau capabili

marți, 21 ianuarie 2025

Magazinul de vise

 


- Bună ziua, am auzit ca vindeți vise. Ce fel vise aveți?

- Avem de toate, orice gen. Romantice, de groază, comerciale, sociale, chiar și erotice.
- Am o problemă, domnule vânzător. Nu pot visa.
- Nicio problemă, vom rezolva. Să-ncepem cu ceva ușor, un vis de dor. Credeți ca v-ar plăcea?
- Oh, ar fi frumos, dar mie nu îmi este dor de nimeni. Sunt singur de ceva vreme pe aici, nu am prieteni, nici amici, nici rude, nici iubite, nici amante.
- Colegi?
- Nici!
- Atunci…un vis înălțător doriți?
- Spiritual?
- Puțin…V-ar aranja?
- Nu e din sfera mea!
- Dar amintiri aveți? De prin copilărie, din liceu?
- Nu este genul meu…
- Doriți un vis de groază, un coșmar?
- Ar fi puțin bizar!
- Un vis de dragoste? Nu vreți să fiți îndrăgostit?
- Oh, da, la asta chiar nu m-am gândit.
- Atunci acesta este visul, poftiți. Diseară la culcare plantați această floare intr-un vas ceramic. O udați puțin și vă culcați. Și veți avea un vis ca un roman de dragoste. Nu ezitați! Se spune ca oricine îngrijește o floare cu apă și candoare, poate să viseze.
- Asta e o poveste!
A doua zi sosește din nou la magazin omul fără de vise.
- Să știți ca n-am visat, iar Floarea s-a uscat.
- Sunt puțin derutat. Sa încercăm alt vis. Să încercăm de pildă, un vis mai amuzant. Luați acest borcan în care este închis un licurici. Diseară îi dați drumul, iar se va schimba în măscărici. Se spune ca oricine eliberează un licurici, poate visa și se va amuza.
In zori sosește omul fără vise supărat.
- Iar n-am visat. Iar licuriciul n-a zburat și nici n-a luminat. Și evident, n-a fost nimic mai dezolant…
Stă vânzătorul și gândește: omul acesta clar mă păcălește. În 30 de ani de când vând vise nimeni niciodată nu s-a trezit fără să fi visat un vis din magazinul meu de vise cumpărat.
- Drag om fără de vise, vă rog eu insistent să încercăm din nou, poate de data aceasta vei putea să visezi. Nu ai nimic să pierzi. Ai în acest borcan o inimă, este una mare. Udați-o ca pe o floare apoi eliberați-o ca pe un licurici și lăsați-o să zboare. Ea își va căuta căușul potrivit, iar când îl va găsi, iubire de va fi acolo, negreșit veți visa. Asta-i menirea sa.
După o vreme omul fără de vise a revenit la magazin.
- Am înțeles ca cei ce au inimile închise nu pot avea nici vise. Am căutat să umplu golul din mine cu inima, iar inimii să îi dau libertate. Aveai dreptate. De-atunci eu pot visa.


vineri, 10 ianuarie 2025

O iarnă

 


O iarnă-aș vreau să mai petrec cu tine
O iarnă aprigă ca-n filme
O iarnă cu nămeți și cu viscol năprasnic
Pe lângă soba scârțâind a lemne și aburi dintr-un ceainic 

Și-apoi tu poți să pleci...
Când soarele învie toți ghioceii reci
Când frunzele vorbesc prin mugurii gălbui
Și cerul se tot scaldă în răsărituri vii

Oh, du-te mai departe să nu aud de tine
Vreau vara ce urmează să o petrec mai bine
Cu amintiri de tine, cu vorbe înghețate
Din ultima mea iarnă cu șoapte dezbrăcate  

Visez la libertatea de-a nu sta lângă tine

Țurțuri si sloiuri reci mi-au fost cumva destule

Încă o iarnă grea să-ți mai ascult insulta

Apoi, din primăvară, nu-mi voi mai reprima durerea și revolta