Se afișează postările cu eticheta animalutele din viata mea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta animalutele din viata mea. Afișați toate postările

duminică, 22 ianuarie 2012

marți, 28 iunie 2011

Poftiţi la pliculeţe!

Ele sunt pisicile noastre.


Cel negru este Stelu, supranumit Nemuritorul, pentru că şi-a consumat 8 dintre cele 7 vieţi pisiceşti. Este preferatul meu, iar eu, evident, sunt preferata lui. Avem dese momente de tandreţe şi-mi povesteşte tot ceea ce a făcut de fiecare dată când mă vede.

Cea gri este Charly - borţoasa. Este castrată, dar încă pare gravidă din cauza grăsimii de pe burtă. Seamănă cu stăpâna, numai că stăpâna nu este castrată. Încă. :)) Ea este mama lui Stelu şi ne place să spunem că este din rasa Bleu de Russie, pentru că din unele unghiuri, în funcţie de cum cade lumina pe ea, pare albastră. Dar ea are culoarea unui şobolan sau a unei pisici prăfuite. Nu este prietenoasă şi este foarte fiţoasă, ca şi stăpânul casei. Doar are fiecare dintre ei ceva albastru, unul are sângele, cealaltă are părul şi năravul.

Tom este foarte cuminte. Nu pleacă niciodată din curte, nu e prea vorbăreţ şi-şi adoră stăpânul. Doar pe el. Pe ceilalţi membri ai familiei îi tratează cu spatele. Permanent.


Acum, după prezentări, poftiţi la masă . Meniul zilei: bucăţele de şoricel in sos de sânge. Yami-yami - miam - miam...

Pofta bună!

marți, 24 mai 2011

Bufi


Dragii mei,
eu sunt Bufi. Am doar o lună de când am venit pe lume. Nişte oameni răi au tăiat bradul în vârful căruia părinţii mei îmi făcuseră leagănul în care eram atât de fericită. Neştiind să zbor am căzut de la o înălţime mare şi mi-am luxat piciorul, am un hematom pe sold şi nişte contuzii pe la bazin. Am venit la Bucureşti cu noua mami să mă operez, insă va trebui să mai stau câteva zile pe la birou pe la ea. Nu-i nimic, acolo Elena şi Otilia mă învaţă câte ceva despre artă şi despre cum să pictez în cuşcă cum pot eu şi cu ce am la îndemână. Ele îmi dau să mănânc pentru că eu sunt atât de mică încât nu pot singurică. Iar eu, drept recompensă realizez câte o operă de artă după fiecare masă. După ce mă voi face bine, mama mea de împrumut mă va duce înapoi în pădure şi poate-mi voi regăsi adevăraţii părinţi. Până atunci vă salut şi vă las să vă delectaţi cu frumuseţea mea. Sunt sigură că nu aţi mai văzut un exemplar aşa de frumos atât de aproape. Şi sunt reală.

Va ciocănesc cu drag,
Bufi - bu - hu- hu!