De ai fi vrut

 

De ai fi vrut și tu 
Eu mi-am dorit să vii 
Să te-așezi lângă mine să vorbim 
Dar nu ai vrut, 
Iar eu am adormit cu tine-n gând 

Apoi de-ai fi venit 
Aș fi vrut să rămâi 
Nu doar o clipă sau doar pentru un timp, 
Ci pentru totdeauna în infinit 

Apoi de-ai fi rămas 
M-aș fi blocat în tine 
În nemurire și-n acea magie 
Și te-aș fi strâns până la sufocare 
Să reînviem împreună în iar și iar visare 

Dar nu ai vrut 
Nu ai venit 
Și nu ai stat 
Ci te-ai întors și ai plecat 

Eu am rămas c-o poezie tristă 
Tu doar cu gândul scurt la o artistă

Capriciu

 

Ploaia de azi nu a mai căzut
Au anunțat-o la “vremea” pe iPhone
A zis Busu de ea la TV
A venit chiar și un ro-alert cu ploaia ce trebuia să vină

Dar ea n-a mai ajuns pe pământ
A dogorit soarele toată ziua
Praful s-a ridicat în slăvi
Iar noi astmaticii l-am simțit până la ultima celulă

Unele plante se încovoiaseră muribunde de dorul ei
Iar gâzele se agitau bezmetice printre crăpăturile solului uscat

Toți așteptam ploaia apocaliptică
Pe unii să ne salveze, pe alții să ne înece
Dar ea nu a mai vrut să cadă
Ea s-a ridicat
Și s-a transformat
Intr-un curcubeu spectaculos,
Așa cum a vrut și cum a ales ea

Unii am rămas însetați
Dar alții înmărmuriți de frumusețe