Bondarul

 un bondar tafnos din fire

sta pe-o frunză plictisit

urmărește trei albine

ce de munca s-au spetit

pentru ca nu are treaba

ziua i-a trecut cam greu

către casa n-are graba

greu sa stai asa mereu

le privește cum trudesc

ele aleargă ziua toată 

zau ca-n neamul bondaresc

n-a intalnit asa ceată

se tot mira motaind

urmarindu-le indeaproape

dar ele l-au prins dormind

seara pe la șapte

Pufușori de păpădie

se porniră dintr-o dată 

parcă prinse într-o horă 

patru pufuri parfumate 

înspre zări îndepărtate 

nu se știe ce-i cu ele 

parcă zboară. Ori dansează? 

Fulgișori de nea pufoasă 

păpădii ne desenează. 

De-s singuri ori împreună

pufușorii cei zglobii 

zâmbetele ni le-adună

bucurându-i pe copii

Șapte frunze și-o păstaie

stau strivite într-o doară 

și parcă trăgând sa moară

șapte frunze și-o păstaie 

pe pământ, lâng-o copaie

nu au vlagă, n-au căldură

frigul aerul li-l fură

par a duce grea povară

să reziste pân' la vară

dar e greu, căci frigu-i mare

și le-a prins ca-ntr-o strâmtoare 

ce păcat că pentru ele 

bunicuța la andrele 

nu prea știe a croșeta 

un pled mic și o basma 

eu le-adun în mare taină

le înghesui trist sub haină

le promit că le voi pune 

chiar în sobă, pe-un tăciune 

și le pun, în sobă-i cald 

văd eu cum la mama-o scald 

dar când să mă uit mai bine 

frunzele sunt un cărbune

Clovnul

Cu nas roșu borcănat
Și cu grijă aplicat
Stă clovnul îngândurat
La un număr terminat.

"Aș fi vrut să fie bine
Și toti să râda de mine,
Dar când m-am împiedicat
Pe copii i-am întristat"

Dragă clovnule, noi vrem
Acasă să te avem.
Ziua să faci jonglerii.
Să te simti ca noi: copii!

Năsturel

năsturel e un cățel
foarte scump, cât un cercel
ne-a intrat pe sub o poartă
într-o iarnă-înfrigurată

ochișorii lui de plută
stau pe fața abătută
speriat și înghețat
abia scoate un lătrat

ne imploră să-l salvăm
cu un os să-l ajutăm
și poate să-l încălzim
dacă-n casă îl primim

de urgență am făcut
ședință și-am hotărât
năsturel de azi va fi
frate pentru-ai mei copii

Zânele-păpădii

chicotesc strânse-ntr-o floare
zâne mici încântătoare.
le-au crescut de te miri unde
aripi galbene mărunte.

strânse stau ca într-o horă
dă-te mai încolo, soră!
de la depărtare pare
scumpă floare sau chiar soare.

şi când vara-i pe trecute
zânele devin tăcute
şi de sufli înspre ele
dansând urcă înspre stele.

Invitație la masă

Mică, cât o gămălie,
stă Ana-n bucătărie
vrea să-i fie de-ajutor
bunicii lângă cuptor

ce gatim noi azi, bunică?
cozonaci, tort și-o pâinică.
te rog să frămânți aluatul
căci din el vom face blatul

și când blatul este gata
pregătim și ciocolata
tortul e acum ornat
și numai bun de mâncat

între timp un cozonac
în cuptor s-a cam umflat
și pâinica a crescut
ce bucătar priceput!

Ana acum se mândrește
cât de bine ea gătește
pe voi toți vă invităm
din bunatăți să gustăm!

Așteptându-l pe Moș Niculae

Cu toții ne-am pregătit 

Ghetele la asfințit

Așteptând cu mic cu mare 

Să vină Mos Niculae.

Toți am fost foarte cuminți

Ne-am spălat mereu pe dinți

Prostii nu prea am făcut

Doar una pe zi, cel mult.

Să ne ierți noi te rugăm,

Nu vrem să te supăram,

Dulciuri în ghete am vrea 

Căci ni-i frică de nuia! 

Urare pentru fiica mea

Azi te-ai născut, prințesa mea
Strălucitoare ca o stea
Ce pot eu sa îți dăruiesc?
Poate doar un sfat bărbătesc...

Când trupul-ți va durea prea tare
Tu să rămâi o luptătoare
În ceartă-aruncă armele
Nu-ți murdări tu palmele

Și nu vărsa lacrimi amare
Oricând și pentru orișicare
Păstrează-le în tine vii
Și dă-le doar cui te-o iubi!

Să nu minți, să nu păcălești
Doar adevărul să-l grăiești
Cu vorba dulce să obții
Tot ce-oi visa, tot ce-oi dori.

Așa cum tu-ai fi meritat,
Eu n-am știut să-ți fac palat,
Aurul  tot ce ți l-am dat
La tine-n suflet e păstrat.

Iubita mea, copilul meu
În preajma ta voi fi mereu
În viața când îți va fi greu
Ia pieptul meu, e tot al tău

Deci fiica mea, atât mai spun
Să fii în viață un om bun
Căci frumusețea ta divină
Răzbate din inima bună!

Cu dragoste nemărginită, tatăl tău!

Cometa

E surata stelelor
Și-i la fel de colorată,
Stă la poarta viselor,
De zei este adorată.

Cand apare ca un soare
Pe cerul întunecat,
Pare-o rază lucitoare,
Un Luceafăr expandat.

E zglobie și rapidă.
Cerul tot îl cam străbate.
Seamănă cu o omidă
Când o vezi mai de departe.

Oare ce este, ghiciți?
Haideți să-i cântăm baladă!
S-o desenăm fericiți
Pe Steaua ce stă să cadă.

E cometa răbdătoare
Ce străbate-n lung și-n lat
când ne ducem la culcare
universul înstelat!

Copile blond cu ochi ca marea

din două stele lucitoare
strivit-am-n tălpi o pulbere
cu-o lingură mare de miere
ţi-am modelat un par din ele

pielea ţi-am uns-o cu mult lapte
proaspăt şi cald de la zeiţe
şi-un zâmbet larg şi dragălaş
ţi l-am pictat sub nas

doua mărgele din smarald
în ochii tăi am picurat
şi unghiuţele finuţe
doar din sidef ţi le-am sculptat

copilul meu cu ochi ca marea
din mine eu te-am plămădit
în ochii tăi închis-am zarea
din care eu te-am construit



La multi ani iubitului meu fiu care azi, 31 martie 2014 implineşte 4 anisori!

Azi noi suntem părinți

copiii noștri, sufletele noastre
lăsați-ne pe frunte să vă sărutăm
noi suntem slugi sub trupurile voastre
de-acum până spre ceruri să plecăm

c-atunci când voi lipsiți și-ntârziați
începem să ne îngrijorăm
poate ca suntem noi exagerați
și sigur vă și enervăm

dar dacă-odată vă îmbolnaviți
tot cerul năpustește peste noi
viața ne-o dăm să fiți mereu feriți
de griji, de boală, de nevoi

nu vrem decât să creșteți mari
de nimic să nu fiți lipsiți
luați aminte, că-ntr-o bună zi
veți fi și voi ca noi, părinți

 

O broscuță

O broscuță cât o nucă
stă pitită sub ulucă
verde ca o frunzuliță
urmărește-o gâzuliță

Eu mă uit la ea mirată
e și verde și roșcată
ochii-i stau ascunși de soare
sare sau nu sare?

Tu, broscuță mititică
de mine nu-ți este frică?
Stai o clipă, nu pleca,
să te prind în poza mea!

 

Tricicleta lui Bib

De câte zile stă afară
Tristă, lovită și murdară
Biata de ea s-a plictisit
Și pe alocuri a ruginit

Căci Bib, băiatul cel tăcut
A cam cresut și a trecut
La bicicletă-adevarată
În spate doar c-o roată

Iar tricicleta fermecată
Cu care zbura altădată
E prea micuță si așteaptă
La alt copil să fie dată

Florile

Are trei albe petele
Zâmbeşte vioi în soare
Stă atărnat ca cercelul
Este ghiocelul!

Este alb ca şi zăpada
şi are frunza ca spada
Este pur ca şi cristalul
E mărgăritarul!

Lila, bleau, roză sau albă
florile ii stau ca-n salbă
frumoasă precum copila,
ea este zambila!

cu petale lungi şi dalbe
parc-ar fi rochiţe albe
în poeme e descrisă
este o narcisă!

în gradină e sublimă
şi înaltă în tulpină
oricare ii e culoarea
ea este laleaua!

are rochia-ncreţită
ca foaia mototolită
roşie îi e guriţa
este garofiţa!

e mare, impunător
cu miros ucigător
are trasat un destin
de împărat-crin!

Barza

Când pe mama am întrebat
ce am fost când eram mică
ea cu drag mi-a explicat:
bebe în burtică

Bunica m-a informat
c-am fost floare mititică
și că mama m-a udat
dintr-o căldărică

Tata c-am fost o prințesă
bunicul c-am fost o stea
matusa c-am fost o perlă
pentru mama mea

Orișicine poate spune
multe povești despre mine
eu știu c-am avut noroc
să cad din al berzei cioc

5 degeţele

Ce faci cu un degetel
Când ești mic la fel ca el?

Doar un lucru poți să faci
În guriţă să îl bagi

Doua degete deja
Te-ajută să prinzi ceva

Cu trei degete tu vrei
Să apuci, să dai, să iei

Iar cu patru şi cu cinci
Prinzi o minge şi-o arunci

Curăţeii

Are mama trei copii
Sunt haioşi şi sunt zglobii
Sunt frumoşi şi curăţei
Parc-ar fi pui de purcei

Primul, cel mai înăltuţ
A ieșit din cas' desculţ
Spune că picioarele
Nu mai vor sandalele

Cel de-al doilea, năzdrăvan
Stă cu mâinile-n borcan
Ochii, nasul, toată faţa
Au cam terminat dulceaţa

Ultimul, cel mai curat
Face baie îmbrăcat
Cu apa nu prea e rudă
Spune ca este cam udă

Rândunele

Rândunica și-un tătic
guraliv și agitat
Și-au făcut mic sub atic
Cuib din paie asamblat

Chiar sub streașina tăcută
s-au încins într-o dispută:
Cine pleacă după hrană,
cine stă, cine mai cântă?

Puia lor, o mogâldeață,
cam ochioasă, fără pene
Îi privește-ngrijorată
fiindcă ea de om se teme

Când era încă o zgaibă
auzit-a o întâmplare:
un copil a vrut să fiarbă
un ouț într-o căldare

Drag puiuț de rândunică
De copii nu-ți fie frică
ei sincer te îndrăgesc
frimituri îți pregătesc.

Planetele

Nouă bile fermecate
colorate diferit
stau la coadă lângă soare
învârtindu-se grăbit

Prima bila, cea mai iute
Într-un sfert de an Mercur
de Soare vrea să s-ajute
să răsară din obscur

Venus e cea mai fierbinte
e frumoasă, iubitoare
cam la 500 de grade
strălucește dinspre soare

Terra, cea veșnic albastră
o iubim ca e frumoasă
este chiar planeta noastră
pe ea omul e acasă

Marte este un razboinic
are armură de fier
luptă aprig și destoinic
în războaiele din cer

Locul cinci-n acest sistem
îl ocupă Jupiter
Jupiter, cât e de mare
se închină către soare

Decât apa mai ușoară
e planeta cu mărgele
cea mai mare-n boltișoară
e Saturn cea cu inele

Uranus este a șaptea
este zeul cerurilor
stălucește bine noaptea
e tatăl visărilor

Neptun e cel mai albastru
e bila schimbărilor
pare-o mare, nu un astru
la lăsatul zorilor

iar la coadă, printre stele
Pluton stă și ea timidă
cea mai mica-ntre mărgele
parca-ar fi ochi de omidă