luni, 6 decembrie 2021

Depresia, Iubirea si Speranta

 


Se plimba pe strada fricoasa

Cu ochii goliți de iubire 

Cerceste un ban pentru pâine 

Nu pare sa știe ce-nseamna fericire 

Umbla desculță, vara și iarna 

E trista pe chip

E trista in suflet 

O văd de la geam seara de seara 

Și-mi scapă mereu câte-un scâncet 

Se plimba pe strada fricoasa

Dar este atât de frumoasa

 

Astăzi e ziua in care eu vreau

In cale sa-i ies cu o cana de ceai

Vreau s-o întreb de unde-a venit 

De ce chipul ei e atât de-împietrit 

De ce umbla ea atât de sfioasa 

De ce nu se vede cât e de frumoasa 

Și ies tot desculță și tot dezbracata 

Sa fiu deopotrivă  cu fata intristata 

 

-          te văd de o vreme cum umbli pe stradă, atât de frumoasă,

si-asa-nnourata

As vrea sa te-ajut, sa vii-n a mea casă

As vrea sa te invit la un ceai și la masă

 

Se uita mirată și ochii-i sunt goi

Dar mâinile-i tremura lăsate și moi

Ar vrea sa refuze dar ar vrea si să vină

Să-mi intre in casa si sa-mi facă lumină

 

Și vine …

Imi intra in casa ca o regină

Cu talpile goale si privirea senina

Vorbeste incet, vocea-i vibreaza

Imi spune povestea ei trista de viata

 

Am fost candva urata

Precum o boala rara

Eu nu aveam o forma, aratam ca o sfoara

Eram si noduroasa, dar eram si intinsa,

Eram spectaculoasa, dar nu eram distinsa

Am fost pe rand urata, rea, odioasa,

Eram sinucigasa, eram prapastioasa

Eram intoleranta, eram nepasatoare

Eram neputincioasa si eram tradatoare

Nimeni nu reusea

Sa-mi ghiceasca expresia

Eram revoltatore

Mi se spunea Depresia.

 

Dar intr-o zi Iubirea

m-a luat la ea in chilie

m-a mangaiat duios

si mi-a suflat magie

nu m-a facut mai buna,

nu m-a facut mai dreapta

m-a facut mai duioasa

m-a facut mai frumoasa

apoi mi-a dat alta nume

mi-a dat si toleranta

si m-a numit Speranta

joi, 4 noiembrie 2021

De mi-ai fi toamnă azi

 


De mi-ai fi toamnă azi
Cu frunze roșii vii
Cu murmure și șoapte
Pierdute printre vii
Ca vinul purpuriu
Curgând pe buze ude
Cu-atingerea suavă
A unor vise mute
As vrea așa să-mi vii
Ca ploaia și ca bruma
Ca ceata deasă-n codru
Ca mintea cea flămândă
De-un Bacovia sobru
Ca vuietul furtunii
Ca graba călătoare
Așa să-mi vii, iubire
Ca toamna visătoare! 
 
De mi-ai fi toamnă azi
In prag de iarna dură
Așa ți-as fi la anul
Eu soare și căldură!

marți, 26 octombrie 2021

Intâlnire

 


Ne vom întâlni pe-o cărare departe
Tu, visător ca poetul,
Eu, personaj dintr-o carte
Ne vom spune povesti muritoare
Caci nimic nu e veșnic sub soare. 
 
Eu voi zâmbi, tu-mi vei clipi
Aprobator
Caci ce poate fi mai suav
Decât un tăcut și timid amor? 
Iată: deja cale noastră-i trasată
Trebuie doar urmată 
 
Ne vom întâlni amândoi dezbrăcați
De reproșuri, de uri, de vorbe urate
Vom fi împreuna doar doi ciudați
Ce-și vor spune cuvinte puține, dar pline!

vineri, 22 octombrie 2021

Visul tău

 

 
Nu-ți fă din amintiri povară
Și nici din lacrimi nu-ți face închisori
Fă-ți calea cu iubire mai ușoară
In univers învie zilnic mii de sori

Nu sta pe loc să cugeți la trecut
Și nu privi în urma cu chin și cu durere
Cu zâmbet și iubire fă ce ai de făcut
Din cer tu poți primi oricând multă putere

Fii azi ca întotdeauna, fii azi ca ieri și mâine
Prezentul este viața, iubirea este clipa
Fa-ți viața nesfârșită și vei vedea ca-i bine
Sa ai curaj cu forță să-ți deschizi aripa!

vineri, 8 octombrie 2021

Cantare matinala

 


Azi soarele a răsărit devreme
Zâmbind prin perdea
Palmele tale dorm leneșe pe coapsele mele
Ochii mei încă își prelungesc un vis
In care tu-mi cânți 
 
Au fost stele albe privindu-ne prelung
Jucând temătoare cu umbre pe trupurile noastre
Au stat somnambule toată noaptea
Noi le-am păzit sa nu se prăbușească 
 
A fost noaptea noastră
iar dimineata buzele inca se pierd in îmbrățișări
Ziua precede dansul languros
Din noaptea ce vine…

luni, 27 septembrie 2021

Roman de toamna


 

Era un inceput de toamna

cand te iubeam

si de aceea ai devenit

un personaj bizar

in primul meu roman


o frunza imi pica

spre fericirea ta

un vant abstract batea

inca de-atunci in mintea mea

si-ai inceput sa fii

personaj negativ al cartii noastre


citeste-mi romanul

nuvela mea de fictiune

pentru ca este despre tine

doar pentru ca e toamna iar

 

 


Minciuna

 


Te căutam cândva
Atât de-acerb
Acum ca te-am găsit
Te cert, te-alint, te cert
Încet
Incert
Tu taci
Privirea ta vorbește despre mări
Despre femei supreme
Sirene
Bogății
E-albastra șoapta ta…
 
Privesc in ochii tai
Turcoaz precum un val in care te ascunzi
Vorbesc despre legende
Despre sori si munți
Ascult docilă,
Dar știu (mai bine decât ea), știu
Sa te ating
Sa-mi simți
Sa-ți fiu 
 
Și timpul a trecut așa
Tu doar al ei, eu doar a ta
Eu te ascult
Și tu ne minți (pe amândouă)
Este doar sapte
Un soare rosu-a asfințit
Iar tu
Ai amutit…
(Cat m-ai mintit!)