Revelion

 

Azi e ultima zi din an

E straniu

Ca fiecare an sa aibă o ultima zi

În care trebuie să numeri ceva…

O ultimă zi dintre două răsărituri,

Ca o graniță pentru care nu-ți trebuie pașaport

O ultimă zi în care îți faci bilanțul

Cat ai băut, cat ai mâncat, cat ai cheltuit, cat te-ai îngrășat?

În loc să numeri cat ai iubit, cat ai dăruit, cat te-ai rugat?

Cat ai alinat, cat ai mângâiat, cat ai vindecat?

Să numeri astea,

Căci o ultimă zi dintr-un an

Nu este un sfârșit, ci un nou start.

Este șansa ta ca de mâine

Să iubești, să ierți, să te ierți,

Să uiți ce e rău, să-ți amintești ce e bine

Să ai curaj să spui și să faci ceea ce-ți dorești

Să-ți urmezi visul

Să lupți pentru pasiunile tale

Să-ți lași timp ție

Să te bucuri de libertate, de pace

Și de sănătate

Să știi ca exiști,

iar că asta nu-i decât o șansă

Să fii ceea ce ai visat!

La mulți ani!

Roşu sec

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fluid

Ca un lichid sunt eu în gândurile tale

Mă scurg și mă preling

Ca într-o sărutare

Te-ating în vis, abia te-ating,

Ca într-o adiere

cu totul te cuprind

Te sting

Te-aprind

Apoi din nou te sting

Ca un lichid îți intru între vene

Sunt dulce, sunt amară,

Am gust de portocală

Sunt roșie, lichidă

Sunt mică și sunt mare

Și am iz de nucșoare

Ca vinul roșu sunt acum pe buza ta

Mă guști, miroși, mă pipăi,

Și apoi o să mă simți

Sunt energie-n tine

În piele, limbă, dinți

Te împresor cu totul

Și mă încolăcesc

Ca vinul roșu sec

Te-aprind, te răscolesc

Si vreau să te posed

Și vreau să te subjug

Și vreau să te disec

Tu toarnă-mă-n pahar

Azi sunt doar roșu sec

Eu, dacă

 

Eu dacă n-aș scrie

Eu dacă n-aș picta

Eu dacă n-aș iubi

Ce-aș fi?

Un sinucigaș care n-ar ști ce să aleagă

Funia sau pistolul,

Ori înecarea în propria mare de lacrimi?

Aș fi palme fără degete

Pensula fără ulei

Hârtie fără peniță

Penița fără cerneală

Picioare fără tălpi

Ochi fără vedere

Sau suflet fără scânteia paradisului?

Eu n-aș mai fi eu așa

Veşnicie

Totul în univers e trecător

Iar tu nu ești decât un muritor

Chiar și lumina ce o vezi în noapte

A fost cândva o stea ce-acuma e pe moarte

Și aurul dispare în timp, ca o paloare

Și ce azi este mare

Mâine va fi nimic

Tu chiar nu îți dai seama

Cat poți să fii de mic?

Planete, soare, stele, praf cosmic, univers

Toate converg în neant,

E-un sens fără revers

Nu încerca să dăinui, ești simplu, praf de stele

La prima adiere vei sucomba-ntre ele 

 

O singură valoare, un singur sens în lume

Va dăinui în pururi și-are un singur nume

Aceea e iubirea și-atunci când este mare

Va face mintea ta o stea nemuritoare

Acolo-i veșnicia,

Acolo ți-e destinul

Acolo să-ți îngropi tristețea și veninul

Când tu vei înțelege ca doar iubirea-i calea

Tu, doar o picătură, vei umple singur marea!

Taci

 

A venit toamna cu frunze gălbui
Buzele tale mustesc a gutui
Ochii-s căprui ca frunza căzută
Iar pielea ți-e rece, ca bruma-așternută 

îmi este frig, te rog să-mi vorbești
Dar tu taci îndărătnic și-ai vrea doar să pleci
Stai! Te implor, rămâi doar o toamnă
Șoptește-mi povestea până la iarnă

Eu vreau să te-ascult
Dar tu nu mi-ai mai vorbit din trecut
Multe anotimpuri-au trecut 

într-un timp mult prea scurt

Trupul mea freamătă-n toamna-înlemnită
Ca frunza ce cade în iarba amuțită
Vreau să te-ascult, dar buzele tale
Sunt murmurul veșted al fructelor pale

Te rog să-mi vorbești
Dar tu taci
Ești timid, timorat și stângaci
Ca frunzele care cad din copaci

De mă vei căuta

 

De ma vei căuta în ramuri, nu insista,

Căci ochii mei

Se vor ascunde printre frunze,

În seva butucilor de viță,

Iar picioarele îmi vor umbla

Pe neumblate drumuri

Unele înfundate

Spre infinit …

 

De mă vei pierde și mă vei căuta din nou

Amintește-ți de sticlă de vin băută împreună

De ultima picătură sorbită cu poftă

De pe marginea paharului de cristal

Nu mă căuta în picături când eu sunt chiar ploaia

Nu mă căuta în gânduri când eu sunt cuvântul

Nu mă căuta în formule, când eu sunt axioma

Ramurile mele vor fi copacul pe care nu-l vei vedea de pădure

Caută-mă pe marginea unui vis înflăcărat

Voi fi ultima picătură de otravă

Care-ți va umple paharul

Atari

 

Te provoc la un joc
Un joc pe-o tablă mare, cu pătrățele multe
Pentru ca ești mai mare
În rang și în științe
Eu voi purta pe mine negre veșminte
Iar tu albe, ca în filmele mute

Voi face pași micuți, întâi în colțuri
Iar tu, fiind puternic, mă vei fi atacat
Dar nu mă tem, căci tabla
Este mai fascinantă  
Decât tabla de șah

E-un joc de strategie,
Sau despre cucerire?
E jocul nostru sacru
De mit și dăruire
E despre sacrificiu
Și despre pasiune
Da-i trist ca este jocul
De nesfârșit supliciu

O, nu-i nimic pe lume
Mai frumos ca jocul
Ca jocul de-a iubirea,
de-a prinsul,
De-a bătutul
Nu voi ceda ușor, chiar de nu știu joseki
E-o bătălie dură,
Nu voi ceda-n fuseki

Și-n bătălia noastră
De-a turcii și tătarii
Nimic nu vreau mai mult
Decât să-mi dai atari.

Joc in doi

 

Nu-mi place sa fac destăinuiri

Dar ochii tăi

Și amintirea întâlnirii tale

Mă determină să mă dezbrac

 Să mă dezbrac de temeri

Și să-ți destăinuiesc

Povestea sufletului meu 

 

Întinde palmele

Lasă-te pătruns de simțurile mele

Deschide-ți porii

Și lasă-mi visele să te pătrundă 

 

Simți cuvintele cum îți activează impulsurile?

Cunoști teoria atracției neuronale? 

 

Acum știi tot

Mă știi

Mă simți

și m-ai aflat

Și ce alegi?

Adevăr sau provocare?

 

Tablou

 

Te-am pus in tablou langa mine

E amuzant,

Caci te-am pictat înalt, frumos, galant

Și ți-am pictat un suflet mare,

Ca o floare 

 

Ulterior am pus pe tine

Mai multe vise și scântei

Ți le țineai ascunse bine

În temeri, traume, idei 

 

Apoi ți-am desenat cu grijă

În inima așa rănită

O cale pentru vindecare

Și-o strategie zdrobitoare 

 

Am pus pe pânză-n pieptul tău

Iubire multă și tandrețe

Ti le-am întins ca pe o ață

Legate bine cu culori

Am pus ulei din abundență

Atingeri, șoapte, toleranță

În zâmbet ți-am pictat candoare

Și-n ochi ți-am pus speranță

 

Ești lângă mine în tablou

Te-am pictat într-un loc aparte

Pe lângă inima, în jurul meu

Sau chiar în mine, chiar de ești departe

Eram doar noi

 

La început eram doar noi

Ne auzeam atât de bine

Chiar când șopteam

Atât de bine auzeam

 

Și mâinile ni se-adunau

Se ajutau și se-îmbinau

In mii și mii de acțiuni

Ce ne legau 

 

Și ochii ne priveau in zare

Spre-același cer, spre-același soare

Și amândoi vedeam la fel

Caci eram un, o ea și-un el 

 

Apoi ceva s-a întâmplat

Șoptit a devenit urlat

Privirile nu se uneau

Iar palmele se împotmoleau

Atingerile ne dureau

Cuvintele ne maltratau 

 

Ce s-a întâmplat atunci cu noi?

Eram întreg,

Acuma suntem singuri doi

Rugă

 

Lasă-mi, Doamne, aripile să crească

Precum crengile copacilor

Să urce spre cer

Pline de flori primăvara și de fructe zemoase toamna

 

Lasă-mi, Doamne, ochii sa răzbească

Precum ochii vulturilor

Dincolo de văzduhul cerurilor

Ori de întunecimea oceanelor

 

Lasă-mă, Doamne să pot merge

Să cutreier toate potecile

Pe care nimeni nu s-a încumetat

Să pășească vreodată 

 

Lasă-mă să vorbesc, dar arată-mi cum să nu rănesc prin cuvinte

Lasă-mă să mă cert, dar fă-mi inima să ierte

Lasă-mă să plâng pentru insultă, dar învață-mă să iubesc

Lasă-mă să greșesc, dar amintește-mi să învăț

 

Doamne, ajută-mă să devin uman!

Eram eu

 

Am sunat la ușa casei tale

Te-ai făcut că nu auzi

Și am plecat

Eram eu

 

Te-am zărit pe stradă și te-am salutat

Nu m-ai recunoscut

Și m-am întors

Eram eu

 

Ți-am îmbrățișat sufletul

Cu inima mea

L-ai ferecat bine

În lanțurile fricilor tale

Am renunțat

Eram eu 

 

M-ai căutat după un timp

Rănit, trist, cu sufletul spart

M-ai rugat să te fac bine

Uitaseși că eram tot eu,

Dar eu nu te-am mai recunoscut

Ionucăi

Ionuca mea, cu ochi adânci ca cerul

Cu chip ca de zeița și mult mult prea frumoasa

Din tine a rămas in mine doar misterul

cum ai fi fost de ai fi fost mireasa

 

Când ai venit pe lume a fost o sărbătoare

Și noaptea te cânta vesela printre stele

L-ai eclipsat splendoareo, chiar pe maretul soare

Acum esti cea mai pură din ele o scânteie

 

Eu te privesc din bezna, ochii mei sunt prea mici

Sa prindă-n ei atâta măreție

M-as rupe in bucăți sa fac mii de Ionuci

Iar pielea ta sa fie-a mea beție

 

Nu îți port pică pentru c-ai plecat

Iubirea pentru tine este un diamant

Îmi pare rău ca nu ți-am dat un sfat

Tu sa rămâi si-acolo cu sufletul curat

 

Eu sunt bine aici, ești crucea vieții mele

Te port pe umeri grea, dar cu iubire sfântă

Nu te-întrista de mine si mergi doar către stele

Regina mea perfecta, iubita mea Ionucă!

 

In memoria Ioanei

Adio

În prima noapte a reînvierii

Am stat pe-o margine de val

Ne mângâiau în somn cocorii

Şi stele ne cântau în geam

 

Eram şi tineri şi amabili

Cu trupuri vii săltând în vânt

Un veac de-atunci eram capabili

De dragoste, de vers şi cânt

 

Dar urma fericirii pure

S-a șters deodată, fără preaviz

Urmarea despărțirii dure

Fiind spre moarte un aviz