Se afișează postările cu eticheta multumesc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta multumesc. Afișați toate postările

miercuri, 8 martie 2017

A fi femeie este o binecuvântare

Pentru că este 8 Martie, ziua femeii, mi-am propus să vă vorbesc despre femeile care mi-au modificat traseul vieţii, femeile fără de care viaţa mea nu ar fi fost atât de frumoasă. Le voi enumera în ordinea cronologică în care au intrat în viaţa mea.
Prima femeia care m-a marcat a fost mama, fireşte, modelul meu, puterea mea şi inspiraţia mea. Este femeia în a cărei viaţă am intrat eu şi sunt sigură că alegerea am făcut-o eu, printr-o putere ce depăşeşte capacitatea noastră de înţelegere. Cel mai important lucru pe care l-am învăţat de la ea a fost să fiu şi eu, la rândul meu, mamă.
Apoi au fost cele două bunice.
De la bunica paternă am învăţat să mă închin, să mă rog, să fiu iubitoare şi bună, să muncesc până la epuizare fără să mă plâng, să mă iubesc așa pitică şi să merg desculţă, chiar dacă tălpile îmi sângerează.
De la bunica maternă am învăţat toleranţa, supunerea aceea până la sclavie aproape, în sensul creştinesc, am învăţat să iubesc şi să respect animalele la fel ca pe oameni, pentru că şi ele au suflete, şi ele sunt capabile de iubire, doar că nu pot vorbi, am învăţat să fiu matinală pentru a putea termina toate treburile zilnice, să-mi doresc familie şi copii, să lupt pentru visele mele şi să tratez cu seriozitate şi pasiune tot ceea ce fac.

Continuarea aici










duminică, 30 septembrie 2012

Îngânăciune

Ce amuzant cuvânt, cum ar spune Bogdan. Îngânăciune...Şi mai are şi o grămadă de diacritice.

Poezia mea "No compassion" mi-a stârnit prietenii, nu ştiu de ce. Dar ceea ce a ieşit este minunat şi merită o postare de onoare la mine pe blog. Mulţumesc intâi lui Bib, care a s spus despre ea că este o poezie revanşardă, lui SMRO şi Prico, doi bloggeri talentaţi ale căror "răspunsuri" în versuri le redau mai jos:

http://smro.wordpress.com/2012/09/29/inganaciune/

Aprobare, răspuns şi contrazicere la o poezie.

Roiuri de mari păcate
Coboară dinspre nori
Parcă sunt ciori turbate
Ce te împing să mori.

Se fac că-ngenunchează
Plăcerea lor te-ajunge
Apoi strident mimează
Regretul că le-mpunge.

Chiar crezi că-n fiecare
Suflet de om naiv
Trezeşti vreo remuşcare?
Durerii-i eşti captiv!

Nu te retrage încă
Scârbit, în vreo chilie
Nici frica să te-ajungă
Pitit în cochilie!

Pune-ţi pe ochi un cântec
Pe umeri o aripă
În suflet un descântec
Şi vezi ce se-nfiripă!

Pasărea neagră, surdă
Nu ştie a iubi
Că doar iubirea-i unde
N-ai ce compătimi.

http://printesa-pricolici.blogspot.ro/

Turbatele ciori în stoluri sinistre
Ce-adulmecă-n fast făpturile triste
Dând raite în zbor prinzândule-n gheare
Stârnind reci fiori şi crudelor fiare

De remuşcare nu poate fi vorba
E jocul hidos de jale şi scârbă
A ''ciorilor reci, urâte şi rele
Frumoasă făptură, habar n-ai de ele!

Nu da importanţă , nu plânge deloc
Sunt doar ciori urâte, hrănindu-se doar
N-ai vreme de ele...
Tu lasă-le-n ''zbor'' şi nu sta în loc!