Îngrozitor de fermecător

 

Misterios un soare apune 

În farfuria ta 

Îmi sting țigara groasă

în scrumieră

Și te întreb: 

Asculți manele? 

Ridici privirea calm 

Spre singura femeie 

Ce ți-a permis să îi vorbești în seara aceasta:
- Câteodată! 

Spagheta îmi  rămâne suspendată 

în vârful furculiței

"Cred că sunt demodată" 

gândesc...

Și mă opresc 
odată cu timpul încremenit 

în acest asfințit 

Nu pot să mă ridic 

Continuu te privesc 

şi doar remarc: ești îngrozitor 

de cuceritor...

Dar soarele e-orange în farfurie

În timp ce moare 

Într-un apus superb 

Acum este momentul 

Să mă ridic.

Și plec! 

Rămâne-n urma mea

Apusul nebunesc 

Din farfuria ta 

Și unicul regret 

Că ești îngrozitor 

De fermecător ...

Zborul

Într-o zi un om a căzut de la balcon 
Lumea se adunase în jurul lui
Câtă groaza și ce mai rumoare
"De ce-a făcut-o? Cine să fie oare?"
Vine salvarea, sosește și Smurd
Omul stătea întins pe trotuar mut și surd 
Ținea ochii închiși, parcă era mort 
O babă țipa, un milițian scria, 
Un nene bătrân o brichetă-aprindea 
În 5 minute, ca la armată
Apare în scenă duduia turbată
E angajata reporter de stradă 
La cea mai bună TV privată. 
Scoate un web mic, de buzunar, 
Toarnă o cola pe gât ca-n pahar, 
Se pune-n genunchi lângă bărbat 
Și-l ia gazetărește la interogat: 
"Cum ai căzut? De ce ai făcut-o? Te doare burta? Stai în chirie?"
"Esti dusă cu pluta?" gândește omul. 

Apoi se scoală. E plin de praf 
Privește absent lumea șocată. 
Un pix se aude căzând pe trotuar 
Și ce oroare, sacou'-i murdar!

Fuge orbește printre mulțime
Plânge aproape, dar nu de rușine 
Caută-un bloc ceva mai înalt 
Cu logii mai mici, vecini mai puțini 
Trotuar mai curat și străzi mai pustii 
Un bloc mai retras, fără "stafii". 

Se-aruncă din nou, plin de speranță, 
Dar în cădere, vede-o-ambulanță
Apoi un reporter la fel de turbat 
Un Smurd, un web-cam și un tâmp băiat. 

Conchide bărbatul, tot în cădere, 
Așa într-o doară, ca o părere: 
"La tine în țară ești un tâmpit 
Nici să mai zbori, nu poți, liniștit!"