Ne-a murit regele

Pionii stau răpuși 

Pe scene pătrățită

Regina îngândurată 

Plânge tot nepăzită

Câmpul de bătălie 

Despădurit, e mut 

Tranșee-s inundate

De sânge mult prea mult 

O bătălie seacă

Într-una se tot ține 

În noi, în mine-n,-n tine...

Stupid, fără destine 

Soldații tânguiesc 

Răniți printre ruine 

Ne-a mai murit o șansă

De-a câștiga războiul 

În bătălia vieții 

Muri conducătorul 

Rămaseră doar hoții 

Dar și ei, fără-un rege 

Vor lupta doar cu morții 

Mi-am promis

 

Mi-am promis că te voi iubi

Că te voi ocroti

Că te voi sfătui

Mi-e greu să recunosc

Și mi-e greu să accept

Că toată teama ta

Este la mine-n piept

Eu însămi am nevoie de iubire

Și poate de prea multă ocrotire

Eu însămi am nevoie de sfaturi

De idei

Sufletul meu e împrăștiat acum

În mii și mii de zări

De tine am nevoie

Eu tot ce pot să spun

Doar tu poți să m-ajuți

Din nou să mă adun...

Spoială

Azi cerul e negru!
Unui mesteacăn
îi strălucește scoarța,
de la singurul bec din girația
în care este plantat

oamenii sunt și ei negri
încă respirând
din reducerile de black friday

spoială macabră a clipei...

Gând

Mintea nu poate uita ce sufletul iubește.
Cum nici sufletul nu se poate dezice de ceea ce mintea considera demn de reținut.

După nouă vieți

iubitul meu din vise înviat
îți spun acum,
probabil n-ai aflat,
aproape nouă vieți te-am așteptat

știam că vei veni
să-mi ții în palme pulsul
să îmi săruți trăirea
să-mi seci cu șoapte plânsul
să-mi strângi la pieptul tău
trupul ce-odinioară
de-atâta așteptare
nu înceta să doară

te-am așteptat cuminte
deloc îngrijorată
că poate vei veni
tot în viața cealaltă
știam că-n viața asta
negreșit vei veni
iubitul meu,
asta tu încă
n-o simți și nu o știi...

dar poate într-o zi
privind în ochii mei
simțind trăirea mea
ascultând pașii vii
vei ști și tu, ca mine
că nouă vieți trecură
cu rost
și tot ce-n urma noastră
rămase neumblat
e calea pe care
trebuie s-o urmăm
noi doi, împreunat

La mer

J'écoute la mer
et je sens toujours
l'odeur de ton tabac...

Învingător

Căzut de ești,
tot învingător te numești,
dacă ai luptat cu mâinile curate
și sufletul deschis.

Nu plânge că ai pierdut,
zâmbește că ai învățat!

Iubiri tomnatice

 

Iubitule, ne pică frunzele

Ca într-o epopee

Zburânde și plăpânde

Se luptă prin tranșee

Să supraviețuiască

Ne e toamnă deja,

Dar poate știi!

Când frigul ne unește

În verde, roșie, pală și oranje

Ori poate străvezie

Frunză ce strălucește,

Crengile ne coboară

Către pământ

Sărutul nostru zboară...

Ne cad petale calde

Din umbre-îmbrăţişate

Și toate peste noi

Devin mări înspumate

În care împreună

Noi doi ne contopim

Ne este toamnă, "beibi"

Și vrem să ne iubim...

Apusul unui început

"Ți-aș prinde-un răsărit în păr
De m-ai lăsa alături să îți zbor..."
Mi-ai spus și ai plecat...
Ți-am urmărit plecarea
Era întârziată
Erai grăbit, dar ai fi vrut sa ne mai revedem
Și altădată

Eu n-am crezut in ceea ce-mi spuneai
Eu as fi vrut sa stai
Sa nu-mi spui vorbe mari
Doar sa ma ții in brațe
Sa-mi săruți palmele
Sa-mi asculți temerile

Bineînțeles ca te-as lăsa
Sa intri-n lumea mea
Dacă-as simți  ca ceea ce pretinzi
c-ai vrea
N-ar fi decât o vorba aruncată-n fugă
Te-as aștepta
De-as sti ca ai fi pregătit
Pentru iubit

Dar tu nu...
Nu poți, nu vrei, nu știi
Ori nu ești pregătit
Și-atunci ma-ntreb
De ce ai mai venit?
De ce mi-ai spus vorbe mărețe
La intâlnirile răzlețe?

Ia-ți răsăritul!
Parul meu, ar fi nedrept,
Sa îți cuprindă raza
Ceea ce-ar fi putut sa fie
Un început de zi in doi
Nu e decât apusul...

Ne desparte o idee

Stăm spate-n spate
Ca doi străini
Nu îți văd ochii
Nu vezi ochii mei
Nu simți pielea mea
Nu-ți simt răsuflarea
Între noi doi
Ne zace doar zarea 

Orgolii și vise nespuse
Ne strâng sufocant
Dureri nepătrunse
Ne ucid constant

Constat
Un sentiment precar
Ne-a îndepărtat
Nu vreau să retrag
Ceea ce-am afirmat
Nu vrei să te apropii
Ți-ar fi degradant

Stăm spate în spate
Atât de aproape
Atât de departe
O simplă idee
Încet ne desparte