Spectacolele extraordinare ne prind numai atunci cand suntem singuri. Nu le putem povesti, nu ni le putem inchipui. Personajele sunt nemaintalnite, actiunile lor sunt fantastice. Ramai inmarmurit de frumusetea scenetei, te imbratisezi cu fapturile-actori, aplauzi frenetic la replicile rostite intr-o limba negraita, lacrimezi de emotie la giumbuslucuri miraculoase. Ai vrea sa fie langa tine toate persoanele dragi tie, sa se bucure si ele de frumusetea luminii violacee si de acordurile line de harpa. Ai vrea sa dansezi cu ele fantasticul dans in care tocmai ai fost initiat.
Dar... spectacolele extraordinare sunt doar pentru tine. Pentru ca doar tu poti fi spectator in propriul vis. Ce trist...
