miercuri, 27 februarie 2013

Însângerate


Mi-au căzut aripile
aşa, dintr-o dată, le-am simţit moi sub tălpi
le-am călcat din greşeala,
nu am vrut să le rănesc mai mult decat erau deja

Mi-au murit visele
aşa, brusc, le-am văzut depărtate pe un colţ de stea
mi-am îngânat dimineţile
în speranţa ca le voi aduce înapoi
acolo unde le este locul

Mi-au pornit lacrimile
deodată mi-am simţit ochii înceţoşaţi
şi când i-am şters
degetele îmi erau pline de sânge
şi tremurau

Speranţele mele stau muribunde
pe petalele albe ale trandafirului
însângerat
Nu, nu-i va supravieţui strălucirea,
pentru că el se hrăneşte doar cu soare şi apă
 

Închipuire


de ce-mi taci, închipuire,
când ai avea atâtea vise
de afişat pe ecranul cerului târziu?
şi voi, ochi visatori, cine v-a sugrumat
glasul imaginilor spectaculoase?

de ce taci, figură diafană,
când însăşi vederea ta
ar lăsa privitorii fără grai?

şi voi buzelor, cine v-a împietrit
într-o statuie opacă reprezentând sărutul?

de ce taci?
de ce taci suflete, de vreme ce povestea ta
este atât de frumoasă,
încât, de-ar fi ecranizată,
ar câștiga un Oscar?

marți, 26 februarie 2013

O nestemată



iubitule, de-ar fi să-mi treci
sărutul tău pe buze-mi reci
aş reînvia ca-n primavară
o floare smulsă gheţii gheară

şi de ar fi să-mi dai
în ochi imagini dintr-un rai
aş deveni din tine rupt
un suflet, doar din al tau trup

şi de-ai vrea să-mi fii
un diamant prin alte mii
eu însămi cred ca m-aş schimba
în nestemată-n viața ta

vineri, 22 februarie 2013

Ceruri


 
se deschid iar în mine ceruri gingașe
înalte, senine, ca niște totemuri
adânci, întinate, atât de frumoase
ceruri intinse, albastre, pufoase

brațele mele se-nalță spre ele
zborul mi-e leagăn, cerul mă plouă
pe piele se scutură prafuri din stele
lacrima mi-e pe speranțe o rouă

zări nesfârșite în ochi cad prelung
vântul mi-e cântec, soarele vânt
dor de zburare, căderi îmi alung
ceruri albastre, e timp să vă cânt

miercuri, 20 februarie 2013

Parfum de petale violete



mă doare acest frig ce-l trăiesc
neînvăluită de brațele tale
și timpul ce-l consum
fără de vederea ta

mă doare această iarnă
ai cărei cercei cristalini
nu-și găsesc locul în urechile mele
și cerul plumburiu
ce și-a pierdut una câte una toate stelele
pentru că noi nu le-am mai putut număra

mă doare înghetul și bruma și ceața
și toți pașii călcați pe-o potecă singulară
printre toate potecile
bătătorite de îndrăgostiți

mă dor palmele crăpate de crivăț
în vârful mâinilor întinse a ne-îmbrățișare
și buzele însângerate de ne-atingere
și trupul tot obosit de ne-mângâiere

dar cel mai tare mă doare
așteptarea primăverii  din respirația ta
și din dorința ta de a-mi dărui
parfum de petale violete
într-un sărut prelung de iarnă sfâșiată

duminică, 17 februarie 2013

Incredibilă întâmplare


când te-am văzut prima oară
nu m-am gândit ca o să vreau să te revăd

când te-am revăzut
nu mi-am imaginat că mi se va face dor de tine

când mi s-a făcut dor
nu m-am gândit că mă voi îndrăgosti

când m-am îndrăgostit
nu am bănuit că te voi dori

când te-am dorit
nu am sperat că te voi avea

când te-am avut
nu am crezut ca te voi iubi

când am început sa te iubesc
nu am vrut să accept că-mi va fi atât de greu fără tine

acum, când sunt fără tine
încă nu-mi vine să cred ca te-am întâlnit
în viaţa aceasta

sâmbătă, 16 februarie 2013

Adio



Fără sa ma alungi, știu ca trebuie sa plec. 

Am un singur geamantan, mic si ponosit. O sa-mi pun in el cele câteva lucrusoare cu care am intrat in viața ta: speranța, visul, extazul, mangaierea si iubirea. Mă uit la ele cât sunt de neinsemnate si le asez cu grija totuși, una peste alta, in cutiuta aceasta fără roti, a carei cheita am pierdut-o cu mult timp in urma. 

Pe covor rămân aruncate hainele de care ne-am lipsit când am făcut prima si ultima dragoste: minciuna, deziluzia, uitarea, nepasarea. Aduna-le tu dacă ai chef, eu nu mai vreau sa-mi murdaresc mâinile si sa-mi ranesc ochii. 

Plec. Mi-ai lăsat usa larg deschisă. Parca nici soarele nu vrea sa se arate azi. Parca pasind pragul, ating dunele nesfarsite ale unui pustiu. Incotro s-o mai apuc? Ce mă voi face de azi? Si totuși plec. Mi-e greu sa nu mă uit in urma. Mi-e greu sa-mi opresc lacrimile. Mi-e greu sa închid usa după mine si sa te uit. Dar o voi face. 

Pentru ca stiu ca pe pat, ți-am lăsat intinsa camasa mea de noapte din matase albă: sufletul meu. știu ca dacă vei vrea sa mi-o dai înapoi, mă vei cauta pana la capătul pământului, chiar ingenuncheat de va fi nevoie.

Adio, visul meu frumos!

marți, 12 februarie 2013

Noapte bună

 
când sting lumina,
cerul mi se umple de stele.
strălucirea lor îmi inundă
sufletul
cu iubirea pentru tine.
te îmbrățisez în vis.
de aici nimeni
nu mi te poate smulge...

noapte bună,
visul meu frumos!

duminică, 10 februarie 2013

Linişte


e liniște în mine
e liniște împrejur
iubitule, mi-e sete
de gustul tău, îți jur!
mi-e dor să-ți mângâi ochii
gura să ți-o sărut
mi-e dor să-ți stau în braţe
vocea să ți-o ascult

e liniște, iubite
şi tare îmi doresc
să-ți tii promisiunea
de-a ne vedea...
căci altfel,
în noaptea următoare,
de dor cumplit de tine
plângând o să sfârşesc

nu-i aşa că nu vrei
să mor de dor de tine?

Permiteţi, domnule?


ți-aş spune că te iubesc,
dar ce rost mai are,
când trupul meu freamată
molatec şi fierbinte în preajma ta?

ți-aş spune că mi-a fost dor,
dar cuvintele mi-ar fi neputincioase,
când ochii mi s-ar zvarcoli
pasionali şi umeziţi în privirea ta?

te-aş mângâia dacă te-aş vedea,
dar cum aş putea zdruncina
nemărginirea aceasta dintre noi,
la doar câțiva centimetri distanță?

te-aş îmbrăţişa şi te-aş atinge,
dar cum aş putea traversa
graniţele din sârmă ghimpată
ale sufletului ce nu se vrea iubit?

uneori ți-as spune cât de mult te iubesc
dacă mi-ai permite această îndrăzneală!


 

Premiul I

Vă amintiţi de coroniţele noastre din copilărie, din flori naturale, pe care ni le împleteau mămicile cu lacrimi de fericire în ochi? De insignele "pionier de frunte" sau tresele pe care le purtam cu mândrie? Sau diplomele din carton frumos decupat pe margini pe care le primeam la concursuri?


Ei bine, atâta mândrie şi satisfacţie ca acum nu am mai simţit de când eram pionieră. Ultimul concurs de creaţie literară pe care l-am câştigat a fost în urmă cu mai mult de 20 ani. Istoria s-a repetat acum, dar meritul nu mai este al meu, ci al vostru, cei care mi-aţi votat povestea.

Am primit în urmă cu o săptămână premiul pentru acest concurs, oferit de http://www.mostwantedblog.org/despre-mwb/ împreună cu sponsorii http://www.luxurygifts.ro/, cărora le mulţumesc din suflet pentru frumoasa surpriză. De asemenea, organizatorului concursului îi mulţumesc în mod special pentru onoarea de a face şi eu parte din redacţia lor.

Din păcate premiul nu-l pot împărţi cu voi (să fiu sinceră, nici nu prea-mi vine să renunţ la ceva), dar vreau să vă mulţumesc încă o dată pentru tot sprijinul vostru.


 

luni, 4 februarie 2013

Un furt


îți fur din privire voioșia
parcă aceeași voioșie cu cea cu care
te îmbulzeai printre copii la săniuș.
tu nu știi câtă nevoie am de ea,
ca să-mi înveselesc zilele monotone

îți fur din atingeri pasiunea
cu care construiai din cuburi colorate
noi și noi castele, spectaculoase și solide.
nu ai idee câtă nevoie am de ea
în iubirea mea pe care am uitat s-o dăruiesc

îți fur din îmbrățișări iubirea,
iubirea aceea pe care ai cunoscut-o doar la 17 ani
nu-ți poți închipui cât de mult
îmi umple sufletul pierdut în lumi incerte

hai, nu mă mai lăsa să te fur,
piesă cu piesă, bucățică după bucățică
dă-mi-te tot, de bunăvoie,
tu nici nu bănuiești câtă nevoie am de tine,
căci tu mi-ai furat mie inima!

Cel mai frumos compliment

În timp ce mă întindeam prin geam să iau tichetul de parcare, Bogdan îmi spune:
- Mami, ai ajuns! Te-ai alungit, pt ca te-ai subțiat.
Eu fericită:
- Adică am slăbit?
- Da, ai mai slăbit puțin. Dacă mai slăbești puțin, vei deveni o mamă care s-a subțiat.