luni, 25 februarie 2019

De Dragobete

 
De Dragobete îmi șopteai iubirea
Părând uimit de frumusețea mea
Îmi sărutai trupul
Până la vârful degetelor de la picioare
Până în căușul palmelor
Și până departe, în spatele lobului urechii
De Dragobete păreai atât de îndrăgostit
Precum ghioceii de soare
Sorbeai vorbele mele
Cu zâmbetul larg le sorbeai
Și cu ochii le savurai
Îmbătându-te

Iar eu îți scriam
Îți mărturiseam surprinderea
De-a mă iubi aşa
Îți recunoșteam devotamentul meu
Îți preziceam infinitatea
Ce se va fi interpus între noi
De Dragobete am simțit
Prima premoniție a morții tale
Lăsând iubirea noastră
Sa trăinuiască
Mai departe de limita acestei lumi

marți, 19 februarie 2019

Cu mine să nu-ți fie teamă



Cu mine să nu-ți fie teamă 
De monștri, fantome sau de inorogi 
Ia-mă de mâna și ia bine seamă 
Pe urmele mele-n nisip să pășești 
Mergi liniștit, taci și ascultă 
Îndemnul meu muză să-ți fie 
Cerul îți cântă povestea mea mută 
Și-ți dă când ți-e sete să bei apă vie 
Poți să și zbori, de-mi prinzi mișcarea 
Poți să asculți simfonii mii 
Poți să brăzdezi într-o clipă zarea 
De-alegi să alergi cu pașii mei vii 

Nu-ți fie teamă, te însoțesc 
Oriunde decizi să te-drepți și să faci 
Dacă mai cazi, te ridic și te-ndrept 
Te susțin permanent să răzbați 
Ia ochii meu de vrei să mai plângi 
Și inima mea de vrei să iubești 
Și sânul să-l iei de vrei să mai sugi 
Și sufletul meu, când mai greșești 
Din viețile mele trecute să-nveți 
Căci ele cu rost s-au consumat toate 
Când ești însetat de pilde, poveți 
Citește din mine ca dintr-o carte 





marți, 12 februarie 2019

Mercantil


Sufletul meu nu este de vânzare
Și chiar de-ar fi, nu l-ai putea avea
Pentru că tu NU
Te poți îndrăgosti la prima vedere
Și nu poți plânge
La ultima întrevedere

Nu poți iubi, ca mine, ce alții doar urăsc
Și chiar nu poți ascunde
Că ceea ce faci zilnic nu are niciun rost

Nu știi ca întreg universul
Este un organism
Al cărui unic suflet
În pieptul meu vibrează
Și ca nemărginitul cât este de întins
Îl poți sintetiza
Doar în privirea mea

Tu știi un singur lucru:
Cu banii ce-i deții
Poți plăti toată lumea
Dar sufletul meu, nu,
Nu-l poți tu cumpăra!

duminică, 10 februarie 2019

Magia timpului nedefinit



Eu nu-mi trăiesc anii numărând secunde 
Și nici veșnicia pierzând amintiri 
Privesc încântată spre zări însetate 
De iubiri tremurânde și profunde trăiri 

Păstrez amintiri infinite de vieți irosite 
De drumuri scurtate și de clipe pierdute 
De povesti nesfârșite cu vise împietrite 
De-aceea nu-mi număr secunde ce triste, 
Măsoară acel timp ce este uitat 

Eu îmi trăiesc timpul acela 
Ce tu nu-l poți număra cu secunda
Acela ce ție nu-ți ajunge nicicând 
Timpul ce-l pui să ți-l sune ceasul 
Ca tu să te trezești iar și iar 
Plângând și-alergând 

Oprește-te! Timpul este interminabil
De-i schimbi unitatea cu care-l măsori 
Trăiește din plin, incomensurabil 
Vei sti de atunci ce-înseamnă s-ai timp! 


vineri, 1 februarie 2019

Prolog


1920, Bucuresti

M-am născut în 1905, vara, când era arşita mai mare peste Bucureşti, într-o familie de țuicari. Locuiam într-o căsuță cu două camere, un parter cochet, care se prelungea pana în stradă cu o cămăruță cu vitrină, cu intrare direct din trotuar, în care se opreau bogătașii să cumpere răchiu primenit. Sora mea Violeta era răsfățata familiei, pentru că era frumoasă și le zâmbea șăgalnic tuturor boierilor. Eu eram permanent bosumflată, cu cozile negre împletite strâns și vârful capului acoperit mereu cu o broboadă negricioasa. “Sa scap odată de tine, muto!”, îl auzeam deseori bombănind dintre sticlele de țuica. De aceea, când un afacerist ovrei a intrat în magazinul alor mei, tata s-a grăbit sa mă descrie și să încerce să scape de mine:
- E cuminte, fată mare, face mămăliga bună și dă cu mătura în fiecare zi. Mânuiește cu măiestrie pianul și toarnă cu precizie de farmacist țuica în țoi.
Și el m-a luat. Ca pe un copil m-a luat. M-a apucat delicat de mână, m-a sărutat pe frunte si mi-a zâmbit, dezvelindu-și dinții perfect albi. Aveam doar 15 ani. Am plecat de acasă jelind, cu 2 rochițe, o pereche de pantofi și câteva cărți.
M-a dus în palatul lui, o casă cu două etaje și cu lift cu scripeți, cu majordon la intrare si femeie de serviciu in casa, o țigancă blondă, mai mare cu 5 ani decat mine si mai inalta cu cel putin un cap. 



Asa a început noua mea viață, copleșitor de frumoasă și fascinanta prin încercările pe care mi le-a pregătit...