Ceruri-magnolie

Mie îmi plac cerurile roz
Atunci când a magnolii proaspete miros
Când se umplu de cocori și de berze
Îmi plac cerurile când se transformă în miresme  

Și îmi plac cerurile ce devin violet
Între apusurile ce se sting încet
Când din lumină se transformă-n întuneric
Îmi plac cerurile c-un univers simetric

Da, îmi plac cerurile perfecte de vară
Când se transformă într-o adiere banală
Când culorile lor se întrepătrund
O, da, îmi plac cerurile ce când plouă, ne râd!

Ploaie

De 4 zile plouă neîncetat  
Și norii stau înghesuiți pe cer
Și sufletul în tine a înghețat
Iar ca să te-ncălzesc nu știu ce să-ți ofer

Aș vrea gândurile tale să pot să le citesc
Să înțeleg  unde-ți merg pașii grei
În suflet ce suferințe ai să intuiesc  
Să stiu ce simți și dacă mă mai vrei

Dar ploaia aceasta rece mă ține îndepărtată
De țară ta, de cuibul tău, de tot ce doar tu ești
Aștept cu îngăduinţă și prea îngândurată
Ziua cu soare când vei voi să stai și nu să pleci

Ca apa

O apă sunt si stii prea bine
că fierb, îngheț si mă preling
ador să curg doar peste tine
să-ți intru în vene să te sting

 
îngheț de spaimă când dispari
rămân și rece și ienertă
și ma evapor când apari
după ce fierb mult timp absentă

și mă agit și fierb de teamă

când nu te-apropii ori dispari

dar te previn, tu ia de seamă

să nu mă fierbi cand mă prepari!

Fetița cu codițe

 

Sunt fetița cu codițe

Care aranjează stelele pe cer

Le număr una câte una

Și le pun la locul lor

Pe cele mai strălucitoare mai departe

Pe cele mai mici în față,

Ca să le poți cuprinde cu privirea 

 

Apoi pun luna

Întâi o încadrez într-un galben strălucitor

Apoi îi găsesc locul potrivit între stele 

 

Tot eu pictez cerul

Așa cum nu l-ai mai văzut niciodată

Adânc, enigmatic și fascinant

Nu-i așa că te pierzi în el?

 

Eu îți pictez noaptea.

Când tu dormi, stelele mele

Îți fac visele frumoase

 

Sunt fetița cu cosițe blonde din gândul tău…

Filă nescrisă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tu ești precum o filă

Dintr-un caiet nescris

Iar pana mea neutră

Te-ar vrea cumva rescris

Cândva ea să-ți traseze

Întreaga existență

Să ți-o facă poveste

Cu-n final fericit și plină de esență

Dar literele care

ar fi putut să fie

capitole de carte

Acum se cam transformă

În mii și mii de file

Și pana mea măiastră

Oricât ar fi de fină

Nu poate să le strângă

Într-un dosar cu șină

Tu nu fi supărat pe pana mea stângace

Cândva va evada din a ei carapace

Și îți va scrie versul atât de așteptat

Vei fi romanul care

Va fi deopotrivă și scris, dar și pictat!