miercuri, 31 octombrie 2012

Geneză



A fost odată, demult tare, o inimă ce n-avea trup.
Și cum umbla ea singură prin văi, munți, pe poteci neumblate și prin ape neînotate s-a întâlnit cu o gură roșie care fraga si frumoasă ca o floricică. S-a bucurat inima noastră și i-a cerut prietenia. Și au pornit amândouă pe alte cărări, minunându-se de pustiul din jurul lor. Și cum mergeau ele așa glumind și râzând s-au întâlnit cu niște ochi mari, curioși, de un căprui prietenos, aproape de pământ. S-au împrietenit repede. Apoi și-au descoperit noi prieteni: niște picioare, niște mâini, niște obraji înroșiți, un căpșor mititel dar uimitor de agil, suvițe de păr mătăsoase, frumos unduindu-se în vânt.

Și cum mergeau toți așa la un moment dat un fenomen atmosferic de neînțeles s-a năpustit asupra lor și i-a amestecat. Inima a nimerit strănsă în piept. Creierul strâns în cap. Toate celelalte strânse si lipite ca într-o mașinarie fantastică.

Astfel, trupul rezultat a început să umble. Și cu cât umbla, cu atât se dezmeticea că este un întreg. Dar tot mergând s-a întâlnit cu un înger. Acesta l-a întrebat: unde te duci tu Inimă din trup și Trup fără suflet? Nu ți-e teamă de întuneric, de deziluzie, de tristețe, de singurătate? Nu ți-e teamă nici de moarte? Inima a tresărit, trupul de pe ea a început să tremure. Nu și-a dat seama până atunci că este atât de singură și că-i lipsea chiar sufletul.

A pornit în căutarea lui. Și când l-a găsit...căci da, l-a găsit, sufletul ei era într-o altă inimă. S-a uitat la el, avea dimensiunile ei, s-ar fi potrivit întocmai, însă era prins într-altă inimă.

A fugit de lângă el. Acum așteaptă emoționată un alt spațiu, un alt timp, poate o altă viață ca să-l regăsească.

Sfârșit!

duminică, 28 octombrie 2012

Când ai plecat


Când ai plecat, ai luat cu tine
Speranțe, vise și povești
Ai rupt din versuri albe rime
Lăsându-le cuvinte seci

Când ai plecat ai smuls din noapte
Vraja cu care se-ntindea
Cerul cu stelele din șoapte,
Care din ochi îți strălucea

Ai luat și-atingerea fugară
Lăsând plecarea simplu fapt
Ca trenul gol fugind din gară
urlând în gol, plângând de fapt

Când ai plecat, n-ai vrut să știi
Că-n urma ta sădești durere
Te-ai dus în grabă să poți fi
Sigur salvat doar prin tăcere 

vineri, 26 octombrie 2012

Go on without me!


De ce crezi că ţi-aş vrea
să-mi dai recunostinţa,
sau să-mi ridici statuie,
ori să mă-ngropi în flori?
Nu-ţi accept năzuinţa
chiar de-aş fi eu zeiţa
printre-ai săi servitori!

vreau doar să-ţi ceri iertare
în semn de apropare
ca-l tău comportament
nu e devotament
ci pare mai degrabă
o fală, o ispravă
să recunoşti măcar,
nu ar fi în zadar,
că ceea ce ai făcut
în răni s-a prefăcut
tu ai fost conştientient
de cât joci de nedrept

aş vrea să-ţi pară rău
că mi-ai facut doar rău
că mi-ai jurat iubire
şi-a fost doar amăgire
şi că doar m-ai minţit
ca să fii fericit

aş vrea şi tu să plângi
chinuit să te culci
şi ziua să ţi-o-ncepi
în piept cu mii de ţepi
să îţi strângi şi tu pumnii
când simţi colţii minciunii
dar să nu poţi a spune
lucrurilor pe nume

vreau să te umileşti
şi milă să-mi cerseşti
şi să mă rogi strigând
cu trupul tremurând
să-ti dau a mea iertare
şi-a ta eliberare
s-accept că ai greşit
şi că te-ai pocait

poate că asta aş vrea
dac-aş fi fată rea
dar cum nu sunt decât
sufletul tău pierdut
iţi spun doar un cuvant
nu meriţi nici atât:
DISPARI,
om făcut din gheţari!







 

joi, 25 octombrie 2012

Bizar


Nu sunt ce par a fi:
nici zână, nici nebună
nici caldă, nici imună
reacţionez firesc la dragoste,
alinturi,
dar devin pacoste
când nu te simt alături

Nu sunt ce par a fi!
sunt doar simplă femeie
cu temeri,
cu-o scânteie
în ochi şi în trăiri
şi chiar de iubesc tare,
sunt doar o oarecare

Nu sunt ceea ce par?
Firesc,
pentru că pentru tine
ceea ce doar eu par
tu vrei sa fie-n toate
Asta nu e bizar?




 

Tricicleta lui Bib


De câte zile stă afară
Tristă, lovită și murdară
Biata de ea s-a plictisit
Și pe alocuri a ruginit

Căci Bib, băiatul cel tăcut
A cam cresut și a trecut
La bicicletă-adevarată
În spate doar c-o roată

Iar tricicleta fermecată
Cu care zbura altădată
E prea micuță si așteaptă
La alt copil să fie dată

luni, 22 octombrie 2012

Atâtea zile...

Atâtea zile n-ai știut de mine
Atâtea zile nu mi-ai citit ochii
Atâtea zile n-ai văzut uitarea
Cum și-a săpat în mine cuib

Ai plecat fără teama
Că fără tine timpul se va opri
Că eu voi cădea
Și voi rămâne dezorientată
Că zilele nu vor mai avea număr
Și orele nu vor mai fi timp
Că durerea nu va mai avea sânge
Și nici neputința lacrimi
Și că suferința va trăi fără trup

Atâtea zile încă trec
Universul acesta nu are rost
Fără răspunsul tău
Fără vederea ta
Fără viața din sufletul tău
Fără tine

Atâtea zile vor mai trece
Până mă voi putea ridica
Ca să-ți privesc ochii plecați 

Sfârşitul unei zile, vineri 12 (nu 13)


V-aţi întrebat vreodată ce fac două tipe închise într-o cameră, una dezbrăcată complet, cealaltă învârtindu-se cu ceară fierbinte în jurul ei? Perverşilor, nu este ceea ce pare, chiar dacă de afară se aud ţipete şi interjecţii de genul: ahhh, îhhhh, ţţţţîîîîîî, ohhhhh sau expresii de genul: "acum ţi-o trag", "desfă-ți picioarele", "întoarce-te cu fundul în sus", "arde?", "mai dă-mi şi aici cu ulei", etc. Ei bine, dragilor, nu este un test de anduranţă la "torturi" fizice, ci doar o banală epilare. Moment prielnic pentru bârfe şi bancuri de genul:

Două studente blonde:
- Fată, tu în ce an eşti?
- Eu sunt în 2012, fată! Tu?

Sau:
Care-i definiția fidelitatii? Răs: Ratarea unei ocazii. ...

Sau:
Viața e tristă, în schimb salariul e hazliu... :))

Sau:
Anunț matrimonial:
'Caut soție.'
Mii de răspunsuri:
'Alege-o pe-a mea!'

Da, la coafor se spun bancuri, se află noutăţi mondene, te documentezi despre descoperile tehnice incredibile, premiile Nobel sau cât mai costă kilogramul de cartofi, toate pe fondul unei insuportabile dureri de păr smuls de pe ultimul milimetru de piele.

Dar partea palpitantă este atunci când se creează încurcături.

Aveam întâlnire la coafor cu colega mea de birou. De câteva luni aşteptam această zi ca să facem curăţenie la birou. Planul era să venim la noi cu cârpe, detergenţi, bureţi, lavete şi după ce ne aranjăm să mergem la birou ca să facem curăţenia generală din timp programată. Și totuși ceva ne-a făcut să ezităm. Și ne-am razgândit. Drept urmare colega mea a plecat de la coafor înainte să termin eu tortura cu epilatul, dar mi-a zis: ți-am lăsat punga cu detergenții și cârpele lângă geantă. Și a plecat... Eu am rămas...

Când am plecat și eu, peste multe ore, am luat punga, dar nu cea de lângă geantă, ci ALTA.

Am avut curiozitatea să vad ce e este în ea, am văzut ceva roșu și lucios, da-s blondă, nu am percutat...

Peste câteva ore, adevărata posesoare a pungii, o altă clientă, m-a sunat că-și vrea rochia de nuntă înapoi. I-am înapoiat-o pe la 11 noaptea, la un colț de stradă, în întuneric, ca traficanții. Doar nu era să spăl pe jos cu cârpe din matase roșie...

duminică, 21 octombrie 2012

Florile



Are trei albe petele
Zâmbeşte vioi în soare
Stă atărnat ca cercelul
Este ghiocelul!

Este alb ca şi zăpada
şi are frunza ca spada
Este pur ca şi cristalul
E mărgăritarul!

Lila, bleau, roză sau albă
florile ii stau ca-n salbă
frumoasă precum copila,
ea este zambila!

cu petale lungi şi dalbe
parc-ar fi rochiţe albe
în poeme e descrisă
este o narcisă!

în gradină e sublimă
şi înaltă în tulpină
oricare ii e culoarea
ea este laleaua!

are rochia-ncreţită
ca foaia mototolită
roşie îi e guriţa
este garofiţa!

e mare, impunător
cu miros ucigător
are trasat un destin
de împărat-crin!

Te regăsesc


Te regăsesc în visele uitate,
În pagini vechi de cărți, scrise în semiumbre.
Te regăsesc în schiţe în ulei pictate
sau în cotloane reci, atât de sumbre.

Mi-e sângele prin vene rece şi curgând cu lene
Şi ochii mei căzuţi sunt din visare,
Iar mâinile îmi stau inerte, sub cap, perne,
Te regăsesc în fiecare seară la culcare.

Te regăsesc, iubite, în şoaptele strivite
De timpul nopții clar neiertător,
În timp ce lacrimile mele rămân încremenite
În genele ce grele cad, murind de dor.

vineri, 19 octombrie 2012

Hai să ne iubim



Hai să ne pierdem în zâmbete
Curate şi sincere, ca pietrele
Cele spălate de apele curgătoare
În nopțile în care stelele au căzut în ele

Și hai să ne topim în îmbrățișări
Calde și adevărate, ca florile
Cele crescute din iubirile reale
Din poveștile inventate de poeți

Hai să ne sărutăm cu buzele, cu brațele și cu ochii
Fierbinte și cuprinzător, precum flăcările,
Acelea izbucnite dintr-o lupă
Uitată pe niște vreascuri sub soare

Hai sa ne iubim puțin ...

luni, 15 octombrie 2012

Barza



Când pe mama am întrebat
ce am fost când eram mică
ea cu drag mi-a explicat:
bebe în burtică

Bunica m-a informat
c-am fost floare mititică
și că mama m-a udat
dintr-o căldărică

Tata c-am fost o prințesă
bunicul c-am fost o stea
matusa c-am fost o perlă
pentru mama mea

Orișicine poate spune
multe povești despre mine
eu știu c-am avut noroc
să cad din al berzei cioc

duminică, 14 octombrie 2012

5 degeţele


Ce faci cu un degetel
Când ești mic la fel ca el?

Doar un lucru poți să faci
În guriţă să îl bagi

Doua degete deja
Te-ajută să prinzi ceva

Cu trei degete tu vrei
Să apuci, să dai, să iei

Iar cu patru şi cu cinci
Prinzi o minge şi-o arunci

Curăţeii


Are mama trei copii
Sunt haioşi şi sunt zglobii
Sunt frumoşi şi curăţei
Parc-ar fi pui de purcei

Primul, cel mai înăltuţ
A ieșit din cas' desculţ
Spune că picioarele
Nu mai vor sandalele

Cel de-al doilea, năzdrăvan
Stă cu mâinile-n borcan
Ochii, nasul, toată faţa
Au cam terminat dulceaţa

Ultimul, cel mai curat
Face baie îmbrăcat
Cu apa nu prea e rudă
Spune ca este cam udă

sâmbătă, 13 octombrie 2012

De toamnă



Când toamna-mi cântă doruri line
Şi norii vin spre mine goi
O frunză din ceruri senine
Geme povestea mea pe foi

Trecut-au ploi, trecut-au vânturi
Inima mi-e frunză căzută
Tu încă dormi la mine-n gânduri
Dorul mi-e toamnă începută

Aş vrea în drumul tău când vii
Să poposeşti o clipă-n mine
Să-mi simți tăcute doruri mii
Ce toamna mi le dă când vine  


foto: Simeon Solomon - Love in Autumn - 1866 ulei pe pânză

marți, 9 octombrie 2012

Te ador


Pe cărarea ce ducea spre izvor
ne-nsoțea de deasupra doar un cer incolor

Pasii noștri se-ntâlneau pe-un covor
De păreri, amintiri și un vis plin de dor

La atingeri ușoare născătoare-n fior
Desenam din priviri cadrul multicolor

Din iluzii și șoapte prin sărut pe un nor
Ne-am pierdut doar o clipă: te ador! 

duminică, 7 octombrie 2012

Cugetare obosită

Sunt obosită și zic așa:

1. marile hotărâri nu se iau în zile oarecare. Alege o zi de Craciun, un an nou, măcar ziua cuiva. Nu așa într-o zi oarecare de miercuri.

2. nu intra într-o curbă periculoasă cu viteză mare. Calcă puțin frâna înainte de a intra în ea. Ideal ar fi să nu intri in ea sau măcar sa fii in dreapta, dar dacă nu se poate altfel...vezi punctul 1.

3. Nu subestima capacitatea de a te cuceri a urâtului/urâtei. Întotdeauna are 5 ași în mânecă, care nu țin nici pe departe de aspectul fizic. Și dacă te-a cucerit definitiv, vezi întâi punctul 2, apoi 1.

:))) Nu mă credeți. Căutați corespondențele!

Acum, "ergo bibamus" înainte de ziua descrisă la punctul 1.