marți, 28 iunie 2011

Poftiţi la pliculeţe!

Ele sunt pisicile noastre.


Cel negru este Stelu, supranumit Nemuritorul, pentru că şi-a consumat 8 dintre cele 7 vieţi pisiceşti. Este preferatul meu, iar eu, evident, sunt preferata lui. Avem dese momente de tandreţe şi-mi povesteşte tot ceea ce a făcut de fiecare dată când mă vede.

Cea gri este Charly - borţoasa. Este castrată, dar încă pare gravidă din cauza grăsimii de pe burtă. Seamănă cu stăpâna, numai că stăpâna nu este castrată. Încă. :)) Ea este mama lui Stelu şi ne place să spunem că este din rasa Bleu de Russie, pentru că din unele unghiuri, în funcţie de cum cade lumina pe ea, pare albastră. Dar ea are culoarea unui şobolan sau a unei pisici prăfuite. Nu este prietenoasă şi este foarte fiţoasă, ca şi stăpânul casei. Doar are fiecare dintre ei ceva albastru, unul are sângele, cealaltă are părul şi năravul.

Tom este foarte cuminte. Nu pleacă niciodată din curte, nu e prea vorbăreţ şi-şi adoră stăpânul. Doar pe el. Pe ceilalţi membri ai familiei îi tratează cu spatele. Permanent.


Acum, după prezentări, poftiţi la masă . Meniul zilei: bucăţele de şoricel in sos de sânge. Yami-yami - miam - miam...

Pofta bună!

duminică, 26 iunie 2011

Flori pentru mama

Bogdan: Mami, ti-am facut poze la niste flori, sa le pui la tine pe internet, sa ai si tu flori...

Sunt minunate, nu-i asa?

Dar cele mai frumoase flori pentru mama sunt acestea:

miercuri, 22 iunie 2011

Mai bine taci!


Nu vreau să spui nimic, căci orice vorbă
Nu poate fi decât o scuză proastă
Mai bine taci şi doar aprobă
Că întâlnirea noastr-a fost nefastă

Credeam că suntem unul pentru altul
Născuţi dintr-un destin prea fericit
Dar soarta ne-a făcut să facem saltul
În altă viaţă şi in altă lume, implicit

Credeam că-mi eşti pereche şi tu sperai la fel
Eu căutam tandreţe, tu ofereai iubire
Ne-am lepădat de temeri, dar din nefericire
Eu mergeam p-un alt drum, tu-ţi căutai alt ţel.

Şi dacă-n viaţa asta o stea din nou va face
Ca drumurile noastre să se reîntâlnească
Atunci te rog, iubite, nu te mai preface
Că nu ştii că iubirea încă mi-e nebunească.

Şi-atunci mai bine taci şi simte-mi neputinţa
De-a înţelege rostul unei iubiri pierdute
Deci taci, pentru că tot ce spui îmi aţâţă credinţa
Că mâine vom zbura spre zări nemaivăzute!

14 iunie

duminică, 19 iunie 2011

Când pierzi


Când pierzi e ca şi cum ai cădea
exact înaintea liniei de sosire
după ce toată cursa ai fost cap de pluton.
Când pierzi simţi că te prăbuşeşti
înainte de-a ţi se deschide paraşuta.
Stii că-ţi va urma moartea,
dar timpul este prea scurt...
Când pierzi simţi că nu mai ai aer
în tubul cu oxigen pe care l-ai ţinut
toată scufundarea în spatele tău
legat strâns, având avertismente sonore
pentru momentul când ar fi trebuit
să-ţi ridici capul la suprafaţa apei.
Când pierzi simţi că te scufunzi
într-un coşmar din care nu te poţi trezi
Când pierzi îţi dai seama
cât eşti de neînsemnat
pentru cel pe care tocmai l-ai pierdut
si cât de puţin îi lipseşti,
dar cât de mult îţi lipseşte ţie...

Când pierzi poţi plânge fără să-ţi fie ruşine
Poţi să fii disperat fără să pari nebun
Poţi urla fără să fii considerat isteric
te poţi zvârcoli, te poţi afunda
în propriile-ţi remuşcări şi frustrări

Când pierzi poţi începe să-ţi pui întrebări
sau poţi renunţa la ele
de bună-voie şi poţi să nu mai cauţi
înţelesuri la tot ceea ce s-a întâmplat

Când pierzi conştient fiind
şi când înţelegi de ce ai pierdut
se cheamă că ai câştigat...

joi, 9 iunie 2011

Poezie din sesiune


Am dat peste nişte poezioare de acum mai bine de zece ani. Pe una dintre ele m-am gândit s-o reproduc pe blog, pentru că se apropie sesiunea. Si poezia este chiar amuzanta. :)) Nu mai ştiu la ce materia învăţam, dar după cum sună sigur era noapte şi sigur era o materie cu multe formule. Şi mai sigur decât atât, nu prea-mi stătea mintea la învăţat. :)

Eşti versul ce când noaptea stau trează şi citesc
soseşte şi cu greu mi-e să îl stăpânesc.
Eşti rima ce cuprinde tot somnul meu de noapte
şi eşti lumina ce-alungă puterea de-a mai citi din carte.
Eşti însăşi poezia ce în formule zace...
eu vreau să le reţin, ea vine şi le-ntoarce.
Eşti vers, eşti rimă, eşti şoapte, eşti nesomn...
de vreau să dorm, mă scoală, de vreau să-nvaţ, mi-e somn.

Eşti ritm şi poezie,
tu eşti ca o baghetă
ce somnul mi-l transformă
în dor nebun de tine

şi ziua şi noaptea mi-este dor de tine
unde eşti când visul loc nu-ţi poate ţine?

iunie 2000

miercuri, 8 iunie 2011

Camaşa ta alba


Să mă trezesc dezbrăcată în cămaşa ta
şi încă să am tălpile fierbinţi şi goale
încă să-ţi simt mirosul impregnat în părul meu
şi în palmele mele şi în ochii mei
Să mă trezesc zâmbind la amiază
şi să uit că trebuia să ajung la serviciu
să-mi pipăi corpul şi să-ţi simt săruturile
care mai dorm leneşe printre porii pielii mele
să întind braţul şi să ştiu că încă mai eşti acolo
doar pentru mine, deşi locul tău în pat este gol
pentru că prepari o cafea perfectă în bucătărie
apoi să mă întind ca o pisică prin cămaşa ta albă
şi să nu-mi găsesc locul decât în braţele celui ce-o îmbrăca
şi să mă pierd din nou în magia acestei zile
şi să te pierd şi pe tine şi să te regăsesc
apoi să mă trezesc din nou, ca într-un film cu banda zgâriată,
dezbrăcată în cămaşa ta albă...

foto: Andreea Oana

sâmbătă, 4 iunie 2011

Îţi aminteşti?


Îţi aminteşti că în ziua aceea
ţi-am prins obrajii tăi în mâini
şi i-am mângâiat cum am ştiut mai bine,
ca să-mi ostoiesc setea
degetelor mele de pielea ta?

Îţi aminteşti că-n ziua aceea
te-am pus pe aripile mele
aşa greu cum erai
ca să te zbor spre cer,
la fel cum zboară toate păsările
libere spre văzduh?

Îţi aminteşti că-n ziua aceea
buzele mele ţi-au strâns toată respiraţia
aşa cum n-au putut niciodată să soarbă
din licoarea fericirii?
Şi sufletul tău mi-a dăruit
toată dragostea ta pe care o ţineai ascunsă.

Îţi aminteşti că în ziua aceea
am vrut să devenim unul şi acelaşi,
întruchipând aceeaşi firească dorinţă?
Şi ne-am prefăcut că nu mai ştim de noi
dar am rămas conştienţi cu ochii deschişi
privind acelaşi cer, aceeaşi zare.

Aminteşte-ţi de ziua aceea ca şi cum
ai citi o poezie dintr-o carte ruptă,
sau ca şi cum te-ai uita
pe un album cu poze vechi
din care nu poţi desluşi personajele,
deşi atât de bine le cunoşti!

joi, 2 iunie 2011

Un telefon

- Alo, da!
- Buna ziua, doamna Otilia. Sunt X. In maxim aproximativ cam jumatate de ora sunt la dvs la birou.
- Bine, va astept!

N-a intarziat decat maxim aproximativ vreo 5 minute.

Hoaţa


Gura mea sărută ochii tăi
ca să-ţi fure ca o hoaţă
tot ce-au reuşit doar ei
să privească într-o viaţă

Buzele mele-ţi sărută tâmplele
Ca să-ţi fure gândurile
să-şi facă din ele-o carte
doar din sentimente-aparte

Limba mea îţi prinde gustul
şi ţi-l ia şi mi-l trimite
să-mi împrospătez eu suflul
şi să mi-l îngrop în minte

Gura mea este o hoaţă
ţi-a furat fără să ştii
ce aveai mai scump în viaţă:
chiar dorinţa de-a trăi.

Mi-a adus-o ce pe-un bir
şi de-atunci fără-ncetare
te trăiesc şi te respir
cu dor şi cu încântare.

Şi ca să mai poţi trăi
doar un lucru-ţi mai rămâne
să-ţi lipeşti de gura mea
buzele cu pasiune!