vineri, 18 aprilie 2014

Te-am aşteptat

   
 
Te-am aşteptat
Nu-i de mirare
Păstrez în pori mirosul tău
Încă te-aștept
Nu-i o-ntâmplare
Căci vreau să fii stăpânul meu

Privesc în lungul drumului pe care
De-atâtea ori fi vrut-ai să-l străbați
S-au stins din frunze multe felinare
Si astfel-ai fost forţat să te abaţi

Nu cred că vei veni în seara aceasta
Şi cred că nici în serile ce vor veni
Eu însa voi spera că-n anul ăsta
Cândva-ntr-un colţ de drum ne vom reîntâlni

Te-am aşteptat
Si nu e de mirare
Pentru ca în cuvântul tău am vrut să cred
Şi încă te aştept
Nu-i o-ntâmplare
Să vii, aşa ar fi corect!

marți, 15 aprilie 2014

O rană

 
Am o rană cât o neputinţă
Inima o zămisleşte,
mintea parc-o născoceşte
O rană mare în piept...
Cât prăpastia ce ne-a crescut între suflete
 
şi ea nu se închide cu una cu două
inima o alimentează,
mintea pare c-o sudează
Dar ea rămâne mare,
revărsată peste cavităţile însângerate
Precum este hăul care ne desparte
 
Ea nu se vindecă ușor
Căci se hrăneşte cu mult dor
Poate o îmbrăţişare ar putea s-o coase
 plantându-i luminițe în unghiuri-ntunecoase
 
Am o rană mare în piept
Tot creşte pe măsura ce te-aştept
Devine atotcuprinzatoare,
înghite a ta amintire
Nimic n-o poate vindeca,
Poate doar o iubire....

luni, 14 aprilie 2014

Întâlniri ratate

 
Mă ustură ochii de la lacrimi sărate
Sau de la cele trei întâlniri ratate
Sau poate de la fum sau de la vorbe dulci
Şoptite şi-auzite în nopți atât de lungi 

Pe umeri simt cum picură agale
Vreo șapte lacrimi sărate şi amare
Coboară-n vijelie în inima ce bate
Si-așteaptă tresăltând noi întâlniri, vreo șapte

Şi zâmbetul il simt pe buze tot amar
Ştiind că pactul nostru tot este în zadar
Căci decăt zece întâlniri atât de așteptate
Concrete sunt acestea trei ratate... 

Femeia ta perfectă


Sunt femeia perfectă
Înaltă sau scundă
Superbă, urâtă 
Grasă sau slabă 
Nearanjată sau cochetă
Sunt pentru tine
Femeia perfectă

Am toane şi mofturi
Pretenții, dorințe
Îţi cer nemurirea 
Şi stele-n gablonţuri
Îţi cer universul 
Şi luna inertă
Ca-s eu, femeia perfectă

Nu-ţi spun minciuni, nu-ţi spun adevăruri 
Nimic nu-ţi dăruiesc
şi pentru ce-mi oferi, nu-ţi mulţumesc
Dar îţi cer favoruri
şi vise şi doruri
Când mă chemi, sunt absentă
Aşa sunt eu, femeia perfectă

Te-ntrebi ce ţi-am făcut?
De ce m-ai cunoscut?
Parcă-ai fost blestemat
când m-ai ascultat
şi când m-ai băgat
în viaţă-ţi imperfectă
Pe mine, femeia ta perfectă!