joi, 23 august 2018

Să crezi în fluturi

 

 Să crezi în fluturi, iubito
Să zbori precum ei
Să-ți pui aripi colorate 
Să-ți urmezi propriile idei 
Să renaști din cocon 
Ca dintr-o nouă suflare 
Și să știi că răspunsul primit 
Este bumerangul unei fapte bune, 
Nu doar firescul la o întrebare 

Să crezi în fluturii ce i-am admirat împreună
Eu din pământ, 
Tu de pe lună
Să-ți dai viața pentru a ta năzuință
Asta e-a fluturilor sfântă credință 

Fii precum fluturele purtat de lumină
Căci el strălucește doar în zi senină
Când plouă și tună el tace timid 
Fii precum el, un suflet plăpând 

Când el obosește 
Își caută petale moi 
Și poposește 
El știe unde-i e locul 
Acolo-i stă norocul 

Să crezi în fluturi, iubito, îți spun 
Căci ei renasc în fiecare vară
Au învățat să zboare 
Şi știu să înflorească 
Deodată cu a lor mirositoare floare 

miercuri, 1 august 2018

Îţi voi scrie



Niciodată nu voi putea uita
Felul în care m-ai făcut să (mă) simt
Nu-ți voi uita privirea
Nu-ți voi uita grija
Nu-ți voi uita iubirea
Apoi nu-ți voi uita plecarea
Nu-ți voi uita tăcerea
Nu voi uita durerea

cu care m-ai lăsat...

De aceea-ți scriu
Și-ți voi mai scrie
Până-ți vei cere-n vis iertare
Că ai plecat

Atunci mă voi ierta și eu

Până la acel moment însă
Voi continua sa-ți scriu!

duminică, 29 iulie 2018

Poem de iubire nesfârșit



A fost odată, ca-n povești a fost
O fată tristă și un băiat frumos 
Cu ochii lor căprui plini de lumină
S-au sărutat în parc, sub lună plină

Și s-au ținut de mână, ca doi îndrăgostiți 
Căci ei visau frumos și erau îndrăgiți 
Și peste tot pe unde ei umblau
Oamenii toți ori îi invidiau, ori simplu, le zâmbeau 

Așa i-ai cunoscut, frumoși și plini de viață
Cu mulți copii în jur, cu zâmbete pe față
Plini de căldură în suflet și veșnic săritori 
Glumind, dansând în ploaie și foarte iubitori

Așa s-au și iubit, în glumă și-n răbdare 
Unde puneau ei mâna, le răsărea o floare
În orice gând și faptă ei doi se completau
Și cel mai banal lucru, neîncetat se iubeau

Așa a fost atunci, povestea s-a schimbat
Ea a rămas iar tristă, iar el s-a-ndepărtat
În zi de fericire, când casă și-au găsit
Iubiții din poem fatal s-au despărțit 

Și mulți le-au plâns povestea și mulți s-au întristat 
Mulți au vrut să ucidă ce în ei a înviat 
Cu el deodată și lumea comună le-a murit
Dar a lor poveste rămâne, poate de ne-nțeles
un poem de iubire nesfârșit!

joi, 19 iulie 2018

Flori de suflet


 
Privesc cum îți cresc flori
Din piept
Din lacrimile mele au încolțit 

Iubirea mea
Ți-a limpezit sufletul
Și te-a dăruit cerului
Curat 

Cerul plouă și azi
Ca-n fiecare zi de când ai plecat
Îmi spală rațiunea
Creându-i libertatea
De-a înțelege

Nicicând nu te-am iubit mai mult

joi, 12 iulie 2018

Așa cum erai tu



Te-am visat, dansam împreună
Ca atunci când trăiai și visam 
Te-am visat, mă ţineai strâns de mână
Ca atunci când strigând îmi spuneai 
“Te iubesc!”

Te-am visat fericit, prea-iubite 
Sărutându-mi degetele de la picioare 
Gâdilându-mă-n tălpi cu genele 
Tresărind, tremurând, jubilând...

Te-am visat, așa cum erai când eram împreună:
Strălucitor, năucitor, stăruitor și posesiv 
Dar prea timid, prea iubitor, prea răbdător 
Iubitule, tu încă ești aici și încă te visez 
Așa cum erai tu...


duminică, 8 iulie 2018

Nestemat

 
Încă mai dorm pe noptieră
Cerceii de la tine
și ceasul auriu a-ncremenit la ora 7.05
Brățara, lanțul și inelul
Și ele dorm tot nemișcate
De luni de zile
De când tu ai plecat la ora șapte

Mi-e casa plină de cadouri
Și toate vorbesc despre tine
Și parcă și ursul cel de pluș mă-ntreabă
“În seara aceasta vine?”

Nu, nu mai vine, îi răspund
Și-l strâng pe el în brațe
Și-adorm tot peste el plângând
Și dorm tot pan’ la șapte

Aurul tot ce mi l-ai dăruit
Cu sufletul tău mare
M-a tot împodobit
Și-acum, de când tu ai plecat
Te port la mine-n suflet
Ca pe un nestemat

duminică, 1 iulie 2018

Aş vrea



Aş vrea să mă auzi
Vorbindu-ți 
Așa cum îți vorbeam când te iubeam 
Cu șoapte aruncate peste tine 
Cu fericirea ta pornind spontan 

Aş vrea să mă asculți 
Cântându-ți 
Așa cum îți cântam când mă iubeai 
Cu versuri deșucheate, alandala 
Când tu le ascultai și doar simțeai 

Aş vrea să mai dansăm iar în zăpadă
Și-n palme să îmi sufli ușor căldura ta 
Să ne-alergăm cu fulgii care 
Căzând îmi povesteau despre 
Iubirea ta 

Și când aş fi bolnavă, din nou aş vrea să-mi fii 
Și ajutor, și sprijin, și vorba dulce care 
Scădea temperatura 
Dintr-o simplă suflare 

Aş vrea să știi un lucru, că am fost fericită
Şi tot ce pentru mine ai făcut 
100 vieți de-ar trece 
Nu poate de nimic să fie înlocuit 
Și știu că-i imposibil să nu mă fi iubit 






joi, 28 iunie 2018

Operațiunea “salvați cercelul de aur!”



De ce unele femei care-și cumpără zeci de perechi de cercei nu poarta decât o pereche și aia ocazional? Iată de ce! 

Conduceam pe o stradă puțin aglomerată. Conduceam liniștita, mirată de liniștea din trafic. Nimeni nu claxona, nimeni nu injura, nimeni nu avea manelele date la maximum. La radio se auzea o melodie plictisitoare, cu 3 versuri repetitive.

Într-un moment de neatenție şi de suprapunere nefastă a planetelor, ridic brusc mâna și îmi agăţ un cercel cu mâneca. Rămâne o enigmă modul în care a ajuns cercelul să se agaţe de textil dar, trăgând neintenționat mâna, mi-am smuls cercelul din ureche. L-am înjurat pe șoferul din faţa mea, pe Iliescu, pe Dragnea şi am blestemat dispariţia dinozaurilor din cauza durerii și mi-am pipăit urechea. Sângera!!!!!!! Șurubelul cercelului rămăsese lipit în spatelele urechii, iar cercelul zburase miraculos sub pedala de accelerație. Fix în acel moment a sunat telefonul. Din lipsa mea de inspirație de moment, am băgat șurubul în gura și mi-am eliberat mâna dreapta pentru a răspunde la telefon. În secunda următoare un bou-universal mi-a tăiat faţa și am frânat brusc. Și am înghițit șurubul. 😳

Mi-am dat ochii peste cap, am simțit obrajii arzând în flăcări, am tușit, am țipat, m-am speriat. Șurubul s-a dus...Pai de asta nu port eu cercei...cum mama maică-sii să-ți înghiți cercelul care cu 3 secunde în urma era bine prins în ureche????? Am tras pe dreapta, am vrut sa sun la 112, dar mi-am dat seama ca este imposibil să explic asemenea accident și in plus nu aveam nimic. Eram vie! Doar puțin iritată, speriata și oarecum surprinsă...

Google, D-zeul științei si al tuturor întrebărilor firești si nefirești m-a liniștit și m-a trimis la culcare, asigurându-mă că cercelul meu se va reîncarna într-un kkt. Peste un timp...

Și a venit acel timp. Firește că mi-am propus sa nu zgârmăn în rahat, știam de la mama de când eram mică ca rahatul trebuie să moară liniștit, nezdruncinat, să-l lași să asigure circuitul materiei în ecosistem. Dar ăla cu coarne de pe umărul stâng mă pusă să întorc privirea în wc după ce mă ridicai. Și-l văzui pe șurub, gălbior și lucitor ca o nestemată, la suprafața kkt-ului, parcă cerșind milă să nu-l las să se înece. 
- S-o crezi tu că bag eu mâna după tine, spurcatule! îi spun surubului în gând.
El nu și nu, parcă implorându-mă: știu că mă vrei, știu că mă vrei, scoate-mă din rahat!
Eu o țineam pe a mea: nu pot, nu pot, nu te vreau! 
Apoi peste câteva secunde: dar nici la canal nu te dau! 

Gândesc, gândesc, gândesc, într-o greață fabuloasă cum să fac să bag mâna acolo, în iadul cerceilor de aur. Parcă aveam niște mănuși chirurgicale prin casă. Ies din baie să le caut. Caut! Caut! Caut!  Îl aud brusc pe unul dintre copii cum se ridica să meargă la baie. Fug după el și mă pun în fața ușii, baricadând-o. Copilul se uita uimit la mine când eu îi poruncesc disperata: du-te la baia de sus! Pleacă, ridicând din umeri. 

Bun, nu mai gândesc, ca oricum nu ajuta la nimic, reintru în baie și îmi fac curaj să bag mâna. Nuuuu, nu pot, nu pot și icnesc într-o tentativă de vomă.
Cercelul și el: Ba poți, Ba poți! 
Eu: nuuuuu și gândul meu era atât de urlat  încât și faianța mov parca s-a cutremurat puțin. Și a urmat operațiunea “salvați cercelul de la înec”. Mda, am băgat mâna și l-am scos triumfătoare. Și l-am aruncat în chiuveta sa-l spăl. 

Și el s-a dus pe-o găurica și ... s-a dus. În chinuri groaznice s-a dus...

Și din aceasta pățanie nu am putut extrage decât o pilda filosofica, ca deh, sunt și eu un mic Osho în devenire...

Când ai aur în tine (la propriu), după ce-l dai la iveală, adică după ce-l ejectezi în materiile fecale, măcar nu mai zgândări în kkt, ca nu faci decât sa-ți murdărești degețelele. În plus extragi un aur murdar. 
Asta se întâmpla când te mănâncă în capătul căii transcendentale prin care îți eliberezi energiile negative, adică în ...

luni, 25 iunie 2018

De ziua ta




Azi ai implinit 38 de ani de cand te-ai nascut si 3 luni de cand ai murit. Am cautat versuri ratacite despre tine, nefinalizate. Eram sigura ca voi gasi. Magia iubirii noastre probabil va ramane nescrisa si nedescrisa. Va umbla ca o nebuna desculta prin sufletele noastre, prin vietile viitoare, prin tot universul si prin toata energia lui nesfarsita pana se va reincarna intr-o noua iubire, pana va prinde din nou viata si te vei naste din nou. Nu te uita cat de greu ne este aici, cauta sa-ti fie tie usor acolo. Mergi spre lumina, suflet drag, azi, de ziua ta! 

nimeni nu mi-a luat mainile
sa mi le mangaie
asa cum ai facut-o tu
si nimeni nu mi-a sorbit lacrimile
atat de insetat de mine precum erai tu
nimeni nu m-a strans atat de tare in brate
si nimeni nu m-a impresurat
cu atata dragoste in zorii zilei...


duminică, 10 iunie 2018

Contratimp


Nu mă-ntreba de te iubesc,
făptură vorbitoare,
doar lasă-mă să îți privesc
figura sclipitoare!
         Nu te întreb, pentru că știu
         răspunsul dinainte
         că este da ori că e nu
         privirea ta nu minte!
Ți-am spus de-atatea ori:
să-ți vezi de al tău drum
dar visu-ți încă-mi dă fiori
și te rechem acum
         Să stau acum? Ori să revin?
         Nu mă ascultă trupul.
         Așa că lasă-mă să-ți ţin
         în mintea mea doar chipul!
Te vreau acum, te voi sorbi
încet, ca pe-o otravă
și știu că încet voi muri
dulce și lent pe-o targă
        Mai bine pleacă, căci nu vreau
        să-ți bag în corp veninul,
        amorul meu nu vreau să-l dau
        la schimb egal cu chinul!
Așa si-au glăsuit tăcuţi
el a trecut pe lângă ea, ea s-a dat la o parte
pare c-au trecut vieți de atunci
timpul încă-i desparte...

luni, 4 iunie 2018

Lansarea


Cartea dedicata tie a ajuns in mainile cititorilor. Vreau sa scriu despre ziua de ieri, pentru a nu uita senzatia. Ma asteptam sa traiesc sentimentul ca este ultimul lucru ce-l mai pot face pentru tine. Stiu si stii si tu ca inca te simt in mine, viu si luminos, asa cum ai fost si cand erai in viata pamanteasca. Nu am simtit ca aici e finalul, nu am simtit ca era tot ceea ce mai puteam face pentru tine. Si in definitiv, sa-ti dedic niste versuri intr-o carte nu e mare lucru. Este mult prea putin din ceea ce as mai fi putut face pentru tine, daca ai mai fi stat in lumea aceasta. Ai fi meritat mai mult, ai fi avut nevoie de mai multa iubire si atentie. Pentru ca asa s-a intamplat, acum nu ne ramane decat sa te iubim in continuare la fel de mult si sa ne invatam si sa ne asumam lectia. Am spus-o si ieri in tentativa de discurs din deschidere ca, de cand ai plecat, am simtit acut nevoia de a-mi marturisi iubirea si cred cu tarie, ca niciodata nu este prea mult sa iubesti, ca niciodata nu e prea mult sa-ti manifesti afectiunea, ca tot timpul e loc de mai mult, mai intens, mai sincer, mai spectaculos.
Nu ma voi opri niciodata sa te iubesc, in viata aceasta si in urmatoarele. Si voi duce la bun sfarsit sarcina cu care m-ai investit.

marți, 29 mai 2018

În urmă cu două luni...


În urmă cu două luni, iubitule, ai renunțat să mai lupți. Ai închis ochii și ți-ai cerut dreptul la odihnă. Nu mi te pot închipui decât într-un halou de lumină, aşa cum a fost iubirea mea pentru tine. Sunt sigură că Cel care a decis acest lucru pentru tine are grijă de sufletul tău acum şi am certitudinea că într-o viață viitoare ne vom reîntâlni și ne vom povesti...eu îți voi povesti despre dorul si suferinţele mele pentru tine, tu îmi vei povesti despre magia lumii în care ai intrat. Mergi numai către lumină, suflet sensibil, nu te abate! Eu te iubesc la fel de mult! Nu te îndoi de asta...

sâmbătă, 26 mai 2018

Am murit odată cu tine

Am murit odată cu tine 
Dar suntem azi mai vii ca niciodată 
Tu ești prezent peste tot pe unde merg
In tot aerul din mine 
In toți porii mei 
Mi-ai inundat sângele 
Și mintea 
Și ochii mei sunt plini de amintirile cu tine 

Am murit odată cu tine 
Dar tu ești viu 
Simt asta când la radio se aude melodia noastră 
Pe care am dansat in parc 
In prima noapte când ne-am sărutat 

Probabil ca așa a trebuit 
Sa murim atunci 
Ca sa ne simțim acum 

Cât suntem de vii 

luni, 21 mai 2018

Lansare "Alt regat"

Va invit pe data de 3 iunie, ora 17 la lansarea volumului nr. 7 "Alt regat".

Salonul de carte Bookfest 2018

Scena Arena, Pavilion B2 Romexpo.


joi, 17 mai 2018

Sunt ceea ce...




Sunt ceea ce-ai iubit 
Ceea ce-ai ocrotit 
Ceea ce ai visat 
Și ce-ai îmbrățișat 

Sunt mângâierea ta
Și visul tău 
Sunt începutul tău 
Și clipa de sfârșit 
Sunt tot ce-ai învățat 
Până când ai plecat 

Sunt azi
Tot ceea ce tu 
M-ai transformat 



duminică, 13 mai 2018

Responsabilitate dincolo de viata si de moarte


Suntem responsabili pentru oamenii care intra in viata noastra si pe care-i facem sa ne iubeasca, noi iubindu-i la randul nostru. Suntem raspunzatori fata de ei pentru pastrarea legaturii sufletesti si dupa ce ei nu mai sunt aici. Gestionand energia iubirii cum trebuie, cei ce ne iubesc devin ingerii nostri pazitori dupa ce parasesc lumea aceasta.
Iubirea naste legaturi nemuritoare.

joi, 10 mai 2018

Metamorfoza luminii



"Un cer s-a sprijin pe aripa mea
Și am cucerit zarea."
Spuse pasărea 
Și zbură fericită până se ne-mai-văzu

"O stea a căzut pe valul meu 
Și m-am transformat în spumă strălucitoare 
Și în adâncuri infinite."
Spuse marea
Și se contopi cu cerul 

"Un soare s-a legănat pe un puf de-al meu 
Și am simțit senzația de atingere"
Spuse păpădia 
Și se împrăștie cântând în nori 

"Sufletul tău s-a izbit de sufletul meu 
Și m-am transformat în iubire"
Spuseși tu, iubitule
Și te transfigurași în milioane de particule 

De lumină.

marți, 8 mai 2018

Mi-e dor



Mi-e dor, iubitule, de noi 
De noi îmbrățișați
Ori de noi certați 
De noi râzând doar din prosteli
De noi vorbind chiar întristați 

Mi-e dor de noi când când ne contraziceam
De noi îngenuncheați de greutăți 
De noi iubindu-ne să ne-mpăcăm
De noi zâmbind înaripați

Mi-e dor de tot ce-a fost frumos
De tot ce a fost greu 
Pentru ca noi ne-am împăcat mereu 
Mereu ne-am înțeles și ne-am iertat 
Mi-e dor ca te-am rugat sa stai pana la bătrâneți 
Mi-e tare dor căci tu 
Spre eternități

Luminos și tăcut ai plecat...

luni, 7 mai 2018

Lansare vol. 7 - Alt regat



Răzvan a fost în viața noastră o perioada scurta. Pentru mine personal, deși s-a consumat fulgerător, povestea noastră de iubire a fost extrem de intensa, profunda și frumoasa. Cine ne-a cunoscut împreuna, știe, a văzut, a simțit. Noi noi am vibrat împreuna, ne-am completat reciproc, ne-am înțeles dramele și greutățile cu care veneam din urma și cel mai important, am învățat unul de la celălalt. Am crescut împreuna ca Făt-Frumos, într-o jumătate de an cât alții în 10 ani. De aceea nu pot spune “am fost 6 luni împreuna”, noi doi am fost împreuna o veșnicie, probabil chiar 9 vieți.

Lalele negre sunt ultimele flori pe care mi le-a dăruit, cu dragoste și bucuria obișnuita cu care-mi daruia flori. Am ales sa pictez pentru coperta o lalea neagră.

Prietena mea, #CrinaMatei, cea care ne-a delectat la fiecare lansare cu talentul ei, l-a cunoscut pe Răzvan, iar el a plăcut-o foarte mult. Ma bucur nespus sa ne fie și la acest eveniment alături.

Editura Vremea, prin dir. Silvia Colfescu a fost de acord sa se ocupe și de acest volum, mai sărac in poezii decât în alți ani (iubirea nu mi-a dat mult timp sa scriu 😋).

Răzvan va rămâne veșnic în sufletele noastre, iar aceasta carte “Alt regat” îi este dedicată. ❤️🌹

Vă aștept pe data de 3 iunie 2018, ora 17.00 la lansarea cărții.



joi, 3 mai 2018

Ce-a mai ramas?


A mai trecut un timp
a mai trecut o viață
nimic din ce-a fost magic
n-a mai ajuns în față

privesc în rânduri mute
figuri nevinovate
întreb ce mai rămâne
din multe vieți restante

o lacrimă se scurge
încet, spre nemurire
și trage după sine
un vis și o rugăciune

ce-a mai rămas din toate
ce-a mai rămas din voi
și încotro va duceți
ai cui rămânem noi?

marți, 1 mai 2018

Alt regat - volumul 7



Probabil ca fiecare dintre cei care l-am cunoscut pe Razvan si-a invatat o lectie din moartea lui.
Va astept la lansarea volumului "Alt regat" dedicat si scris pentru Razvan. Niciodata, iubitul meu, nu-ti voi uita atingerea, grija, devotamentul, puterea ta de sacrificiu si de munca, mirosul, sarutul si iubirea. Esti eroul meu!

Prolog

Dalia este cea mai uimitoare, cea mai spectaculoasa, mai inconstienta, mai tandră, mai spontana, mai imprevizibila și mai frumoasa ființa. Ea este mama mea. Ea m-a crescut ca pe fratele ei de la 16 ani și niciodată nu voi fi putea fi mai îndrăgostit mai mult de o alta femeie.
Mama a rămas însărcinată cu mine la vârsta de 15 ani, in urma unui viol, dar niciodată nu am simțit vreo urma de ura ori trauma revărsate asupra mea. Haha, mama Daliei și bunica mea spunea ca atunci când a rămas însărcinată, mama încă îmbraca păpuși cu haine confecționate de ea și ca eu am fost o prelungire fireasca a acestei pasiuni a ei. Si acum, la adolescenta, simt in grija si afectiunea ei pentru mine tot timpul un soi de joaca, tot timpul e ceva amuzant ori incitant in orice gest pe care mi-l oferă. De pilda și acum, înainte sa ies pe usa se uita la Șosetele mele negre și Imi spune ca mi s-ar fi potrivit cele verzi cu ursuleți roz pe care mi le-a luat cadou de craciun și pe care nu le-am purtat niciodată. Eu ma încrunt și ea rade și nu pot sa nu văd in zâmbetul ei decât șăgălnicia unei puștoaice de 16 ani.
Pe mine și pe Dalia, ne-a crescut bunica, mama Ana, Haha cum o striga mama, adica tot mama, in japoneza, in spiritul și educația japoneze. Nu am fost niciodată in Japonia, nici Dalia nu a fost, deși știu ca ea visa de mică sa ajunga acolo. Toată viața s-a pregatit pentru aceasta excursie. A învățat reverențe, comportament, limba și mersul. Eu o alint “micuța mea japoneza” când o simt iritată, când isi micșorează ochii și își țuguie buzele. O iau de obraji, ii prind parul negru in doua cozi laterale, o sărut pe vârful nasului și o tachinez:
- micuța mea japoneza, ce măgar te-a mai supărat de ești așa nervoasa?

Am 16 ani, ea are 32 și nu are încă un iubit. Își pierde timpul cu un individ din Franța. Joaca toată ziua go cu el și Imi spune ca intr-o zi se vor întâlni și vor fugi in Japonia amândoi. Și acolo vor juca go pana la epuizare.
- Dalia, ai 32 de ani degeaba. Găsește-ți un iubit aici. Ai și tu o vârsta. Poate e momentul sa-ți întemeiezi și tu o familie, sa faci un copil, doi.
Mama Ana ne aude din Bucătărie și bodogane și ea:
- las-o in pace, a rămas cu mintea tot de 15 ani. Crede ea ca mai apare printul pe un cal alb. Nu exista prinți pletoși și cai inaripati, fetițo.
- Exista, haha, A apărut deja. Trebuie doar sa ne întâlnim.
- Visezi la cai verzi pe pereți, iubita mea. Și fii-tu e mai matur decât tine...
Așa ne trec zilele, tachinand-o pe Dalia. O iubim mult. In fiecare zi din viața mea, descopăr in ea ceva nou, ceva uimitor, ceva spectaculos. Fiecare zi este surprinzătoare și acest lucru Imi umple sufletul de fericirea de a avea o așa mama și prietena.

marți, 24 aprilie 2018

Îți port camasa

Îți  port cămașa
Încă păstrează-n ea parfumul tău
E atât de fina
Atât de proaspăta
Așa cum era pielea ta
Lipita de mine

Miroase prea bine
Miroase a tine
Păstrează in fibre
Sufletul tău
De-aceea te port pe mine și-n mine
Iubitule, mi-e prea greu...

Du-te acolo unde-ai ales sa te duci
Dar lasa-mi mirosul tău dulce
Impregnat in tot ce-ai atins
Atunci când eram împreuna

joi, 19 aprilie 2018

Şase luni de iubire

Când vezi un om fericit nu te întrebi dacă este chiar aşa şi dincolo de masca afişată. Aproape că-l invidiezi. "Ce bine ii merge!" îţi spui şi zâmbeşti amar, ştiind că şi tu ai putea fi fericit. Simţind că şi tu ai toate ingredientele din care să-ţi prepari o "fericire". Dar fericirea ta este departe. De ce?
 
Pentru că fericirea ta nu stă ascunsă în traiul îndestulător, în poziţia socială, în numărul mare de prieteni, în admiraţia şi aprecierea celor din jur. Fericirea ta e ferecată în sufletul tău pierdut. Fericirea ta a rămas blocată în iubirile pierdute, fiecare iubire pierdută trăgând o nouă uşă după ea, încuiind un alt lacăt, blocând un alt coridor. Fericirea ta s-a topit firesc, puţin câte puţin, la fiecare iubire ucisă de destin. Numai iubirea o poate scoate din închisoarea în care s-a afundat, numai iubirea ii poate reda suflul.
 
Fericirea ta renaşte când iubeşti?
 
Sunt câteva simptome care-ţi anunţă iubirea. Primul este grija. Când începi să te îngrijorezi, începi să iubeşti, începi să descui lăcăţele, să deschizi uşiţe, atât de grele, atât de apăsătoare. Apoi apar, rând pe rând curiozitatea, dorinţa, atingerea, visul, speranţa. Urmează năzuinţa, urmează dorul. Apoi dorul incontrolabil. Începe fiorul, înfrigurarea, tremuratul, transpiraţia, spasmul...Apoi apare devotamentul, sacrificiul, împlinirea ta proprie prin împlinirile persoanei iubite. În final: IUBIREA, ultimul lăcăţel spart, ultima uşă deschisă. Şi în încăperea aceea până acum întunecată, va intra lumina şi-ti vei găsi fericirea. Acolo este sufletul tau îmbrăţişându-şi sufletul iubit.
 
Fericire înseamnă iubire, iar iubire înseamnă regăsire, regăsirea ta. Când iubeşti e ca şi cum te-ai privi în oglinda, ca şi cum ai respira şi ai simţi cu alt trup, ca şi cum ai primi o nouă viaţă. Când iubeşti, doar atunci traieşti, prin iubire, pentru iubire, în iubire. Tot ceea ce este dincolo de iubire înseamnă doar mulţumire şi supravieţuire, fără profunzimi, fără inefabil.


Iubitule, au trecut nouă vieți! Nouă vieţi de căutări, de aşteptări, de vise, speranţe, deziluzii. Nouă vieți de iubiri eșuate, întâlniri nefaste, de lecții învățate ori ratate. Aceasta a fost viaţa în care ne-am reîntâlnit şi ne-am regăsit. Am învățat amândoi că timpul nu se mai măsoară în ore, zile ori ani, ci în intensitatea cu care îl consumi. Că 6 luni pot dura cât o viaţă, ori că poți trăi o viaţă întreagă degeaba, dacă o trăieşti fără emoţie. Am învăţat amândoi ca în doi poţi face pământul să se învârtească invers. Că o îmbrățișare prelungă, în linişte face cât 100 de nopți de amor, ori că o singură mângâiere poate înlocui zeci de cuvinte motivaționale. Am învățat amândoi că iubire nu înseamnă nimic pământesc, nici slujbe, nici prieteni, nici funcții, nici activități. Iubirea înseamnă acea contopire a sufletelor, aceeași simțire, aceleași instincte şi premoniții, aceeași cale. Înseamnă mai mult decât poți explica prin cuvinte. Am învățat amândoi ca iubire înseamnă îndumnezeire prin regăsire.

Iubirea mea si iubirea ta  au trecut dincolo de hotarele acestei lumi și am convingerea ca vor dăinui pana la capatul universului. Iubirea aceasta ne-a legat pentru veșnicie.


În memoria iubitului meu Răzvan Gabriel



vineri, 13 aprilie 2018

De ce?

De ce-mi ploua ochii, iubite 
Când cerul a-atât de senin
De ce orizontul albastru 
Imi pare-ntinat cu venin? 
De ce palmele-mi tremur
Pe floarea ce doarme-ofilita 
De ce nu ești langa mine acum
Sa-mi Cânți 
In timp ce in brațele-ți devin liniștita? 
De ce tuna atât de năpraznic
Când soarele încă zâmbește pe cer
De ce dragul meu plecata-i

Când eu începusem sa sper? 

luni, 9 aprilie 2018

Resemnarea

Umbre dansează stinse-n tavane 
N-au viața-n ele, dar sunt paravane 
Peste ele nu poți sa treci 
Te palmuiesc cu fiori reci 
Rânjesc tenebru, sunt negre petale 
Putrede, planse, din cea moarta floare 
Nu ai putere sa le înfrunți 
Ai vrea sa fugi, dar pașii-s pierduți 
Stai pironita in neputință
Rememorând tot cu căință

Va veni ziua in care din umbre 
Din nopți plânse și din zile sumbre 
Ziduri macabre se vor prăbuși 
Și soarele tău din nou va zâmbi 
tălpile tale se vor trezi 
Pe drum înflorat cu curaj vei păși 
Va fi ziua-n care resemnarea
In suflet îți va aduce împăcarea 



vineri, 6 aprilie 2018

Alt regat

S-a rupt universul in doua 
Și hăul ce sta intre noi 
Nu poate fi traversat 
De tine, ne mine, ori de muritori 

A plâns cerul aprig 
Și vântu-a murit 
Și-un soare puternic 
S-a prăbușit 

Toate s-au rupt 
Toate-au căzut 
Durerea-i imensa 
Suflet plăpând 

Sunt sigura ca acolo unde tu mergi 
Nu prea exista locuri de veci 
Nu vei munci, nu vei suferi 
Sufletul tău va veseli 

Fii vesel, dara, e darul tău 
Pentru tot timpul când aici ți-a fost rău 
Pentru toată durerea ce-ai îndurat 

Mergi fericit in alt regat...

marți, 20 martie 2018

Iubirea


Iubirea nu e niciodată păcătoasă
Ea este atât de liberă
Atât de limpede
Și de aer pofticioasă
Ca o pasăre
Măiastră

Iubirea nu-i gălăgioasă
E liniştită
Şi e calmă
E languroasă
Și e frumoasă
Ca o madamă

Iubirea nu-i spectaculoasă
E liniară
Ori unduioasă
și nu contează
Când e atât de frumoasă
Și simplă
Precum o linie mai groasă

Iubirea nu-i nimic prea rău
Ci doar prea bun
Ori prea nebun
E un acord
E o vioară
E toamnă, iarnă, ori e vară
E doar miros de primăvară
Pentru că ea doar e
Iară și iară