luni, 31 decembrie 2018

Bilanț 2018

Pentru ca e ultima zi din an, e momentul bilanțului. Bilanț pe care îl fac in fiecare an. Numai ca acum in vine sa scriu: “ma ... in el de  2018!” si s-o fac cu furie, cu înverșunare, ca și cum as sparge ceva cu toată ura. 

Dar voi continua totuși tradiția de a scrie despre anul ce se va termina curând. Pt ca, desi a fost un an teribil, a venit la pachet cu multe lecții. 

Simteam de când eram mica tare ca anul când voi împlini 40 de ani va fi anul care-mi ca schimba radical viziunea despre viața. 

Sa nu mai spuneti ca femeile nu au o intuiție fantastica. Chiar așa a fost. Poate nu a fost cel mai greu an din viața mea, dar cu siguranța a fost cel mai socant și deopotrivă, cel mai revelator. 

Revelația suprema a fost ca poți muri oricând. Stiu, toți va veți bate cu pumnii in piept ca știți, de ce ar fi o revelație asta? Da, știți, dar nu credeți! Nu crezi ca in clipa următoare chiar tu poți muri. Așa, brusc, fără niciun avertisment. Ei bine, treaba asta nu te pune puțin pe gânduri? Pe mine m-a cam zdruncinat puțin. Când am realizat ca, chiar de azi ești bine, mâine te poți trezi mort, mi s-a cam schimbat viziunea despre viața. Și atunci ce-am făcut? Am mulțumit Universului ca sunt, ca încă sunt, ca încă imi pot strange copiii in brațe, ca pot merge, ca pot respira, ca ma pot bucura de orice vreau eu de pe acest pământ. 

Va rog eu, dragii mei prietenii, nu așteptați sa va moara cineva drag ca sa va bucurați de propria viața, nu așteptați sa vi se spună “te iubesc” ca sa o spuneti voi dacă o simțiți, nu-l așteptați pe D-zeu ca sa va zdruncine cu o întâmplare teribila pentru a-l descoperi, ci căutatati-L voi! 


Bucurați-va de viața acum, prețuiți orice moment acum, iubiți acum și iertați acum. Caci mâine, nu se știe....


Un an nou minunat sa aveți! La mulți ani! ❤️

duminică, 30 decembrie 2018

Te văd

Te văd din nou tăcută
Și iarăși întristată 
Cu ochii lăcrimând 
Și inima-nfrânată 
Te văd abandonând 
Tot ce-ți făcea plăcere 
Nu mai pictezi, nu scrii, 
Nu cânți și nu dansezi 
Doar stai îngândurată 
Privind zările reci 

Mă-ntreb de ce plecarea mea 
Ți-a suferit atâtă
Când tu ai altă stea 
Ce stă să te-nfierbântă

Mă uit la tine rece 
Cum tu m-ai petrecut
Și-ți spun că veșnicia 
Nu este de temut 

Te văd stând întristată 
Cu ochii în fereastră
Privind stele pierdute 
Și zările-ntrerupte 

Te văd ca pe-o crăiasă 
Atât ești de frumoasa! 


joi, 27 decembrie 2018

Memorii

Cu tâmplele goale 
Privim infinituri
Ne doare, ne rupe, n-i dor și ne plânge 
Trec clipe-n durere, ne trec și-anotimpuri 
Cenușă din voi in noi ne e sânge 
Ne tremura degetele-n surdina și-n noapte 
Ochii se scurg in tăceri incolore 
Am vrea s-auzim din nou voastre șoapte 
Dar voi v-ati topit in zări inodore 

Cu tâmplele goale-așteptăm
Cu palme plapande și gânduri mărunte 
Vom plânge aici pana plecam 
In lumile-n care voi sunteți 
Lumini infinite...




marți, 25 decembrie 2018

Draga Moș Craciun

Draga Moș Craciun 
As vrea sa-ți scriu 
Ca in copilărie 
Când chiar credeam in tine 
Și tu veneai in fiecare an
Sa-mi lași sub brad 
Frântură de magie 

Și-acum mai cred in tine 
Caci an de an mi-arați 
Și-ncerci sa ma convingi 
Ca-n mine tu exiști 
Și ca sub brad cadouri 
Bătrân așa cum ești, sa-mi pui, 
Încă mai poți ...

Și-atunci îți scriu 
Ca un copil 
Cu sufletul plin de speranta 
Ca ma vei asculta din nou 

Deci, draga Moș Craciun 
Sa vii iar in ajun 
Și sa-mi impodobești 
Viata cu noi povesti 
Sa imi alungi tristețea 
Si sa-mi dai sănătate 
Sa fiu iar optimista 
Ca-n rest, le am pe toate 

Și-un lucru îți mai cer 
Fa iar, cum știi, magie 
sa fie langa mine 
Toti oamenii mei dragi 
Copii, părinți, prieteni 
Și necuvântătoare 
Cu toți sa fim alături 
Și sa ne veselim 
In prag de sărbătoare! 








luni, 17 decembrie 2018

Jurământ transcendendal

 
Mi-ai jurat că mă vei cauta
Pentru-a-mi întoarce suferința
Într-altă viață te-am părăsit murind
Același lucru l-ai făcut acum, din nou iubind

M-ai căutat și m-ai găsit
La fel
Purtându-ți fericirea din ochi
În suflet, vise și în țel
Topită după pielea ta
Simțindu-ți din îndepărtate temeri
Inima

Și m-ai iubit
Așa cum ai făcut-o-n penultima-întâlnire
În altă viață de prin ţări străine
Și toți copiii noștri în jurul nostru-au fost
Așa ca-întotdeauna, cu dragoste și rost

M-ai căutat și m-ai găsit
M-ai alintat, m-ai protejat și m-ai iubit,
Apoi m-ai pedepsit
Murind...

marți, 27 noiembrie 2018

Doi nebuni

 
Doi nebuni,
Un el și-o ea
O poveste
Și o stea

Desculți ei
Pe o cărare
Luminată doar de soare

Ziua merg,
Noaptea odihnă
Seara-și cânta ode-n tihnă

Doi nebuni
Și o iubire
Cât la alții într-un an,
La ei o sută și-o mie

Prea intens,
prea concentrat
Prea frumos,
prea colorat

Un el și-o ea
o poveste
Nevorbită și nescrisă
Prea de necrezut
Lumii încă-i este...

Mi-e gândul la tine



Mi-e gândul la tine, iubite
Ca vântul ce-ți geme-n morminte
E greu, întristat, lovit, răvășit
Ca gerul ce intră-n pământ împietrit

Mi-e dor și mi-e sete de vorbe cu tine
Mă agăț de-amintiri
De seri cu povești și alinturi
De lucruri rămase atât de străine

Mi-e gândul la tine și vreau sa te-ntorci
Măcar hologramă de-ai fi
Știu că ai vrea și știu că nu poți
Când vei veni, te voi ști...

Amintirea ta devine
din ce în ce mai prețioasă...❤️

Cele mai frumoase povesti


Cele mai frumoase povesti
sunt cele în care credem.
Cele mai credibile povesti
sunt cele în care ne regăsim.
Poveștile care trec de granițele rațiunii
sunt cele pe care le-am trăit din suflet.

duminică, 4 noiembrie 2018

Fă-ți suferința artă


Să-ți pictezi suferința pe piele
Cu lacrimi, cu emoții
Și cu praf de stele

Să nu pară durere
Și să nu pară rană
Să nu pară o luptă
Din care ai ieșit lovită,
Nimicită...


Să nu pară povară
Să pară o pictură
Nu-ți face suferința
Pe trupul tău o dramă

Pictează-ți-o pe piele
Să pară o poveste
Să pară drumuri arse
Dintr-o hartă
Fă-ti suferința artă!

#colectiv

Te-am iubit mult


Ți-am băut lacrimile
Ți le-am simțit ca pe otravă
Pe buzele mele
Căci știam că-ți ascund slăbiciunea
Și suferința

Am zâmbit zâmbetului tău
Căci simțeam că dincolo de el
Stă ascunsă toată speranța ta în mine

Ți-am trăit fericirea
Cu tot sufletul am trăit-o
Căci îmi mărturisea
Că-ți găsiseși liniștea și înțelegerea

Nu îmi e frică de demoniș
Nu mă sperie fantomele vii
Ce-ți sorb amintirea

Voi lupta pana la capătul universului
Pentru tine

Hotarele dintre lumi
Nu sunt de netrecut

Te-am iubit mult ...

Ba tu!

miercuri, 24 octombrie 2018

Mă-ntreabă lumea cum de te-am iubit

 
Mă-ntreabă lumea 
de ce te-am iubit?
Răspunsul e banal:
Pentru ca m-ai uimit
Și ca m-ai cucerit
Prin grijă și tandrețe,
Prin vorbe bune,
Prin implicare și prin pasiune,
Prin gesturi simple,
Prin eforturi multiple
Lipsite uneori
de rațiune...

Cu sufletul, cu mintea, cu trupul,
Cu ochii, pielea, cu creierul, cu gura
Cu totul te-am iubit
Căci inima-mi sălta
Când te vedeam
Atât de fericit

Cu îngerii din mine,
Cu Dumnezeul meu
Cu universul veșnic
Cu toate te-am iubit!

Mă-ntreabă lumea cum de te-am iubit...
Îți spun acum,
căci nu ți-am spus la timp:
Și de m-ai fi rănit
Așa cum crede ea,
La fel de mult, iubite,
Eu tot te-as fi iubit...

vineri, 19 octombrie 2018

Aici

Nu ești aici
Fizic, 
cu trupul tău lucrat la bazin
Zâmbind
Cu dinții tăi albi, perfecți 
Clipind
Cu ochii tăi tânjind după frumusețe

Nu ești aici 
Cu palmele tale 
Născătoare de fiori pe piele 
Cu pieptul tău 
Protector 
Nesătul de îmbrățișări 

Nu ești aici
Fizic 
Dar ești metafizic 
În curcubeul ce se naște
Când te caut înspre cer 
când la radio începe,
Exact atunci când mi-e dor să te aud,
melodia ce mi-o fredonai la ureche...
În zâmbetele oamenilor din jurul meu
Care doar printr-un gest
Îmi restartează starea 

Ești aici 
Te simt în permanență în preajma mea 
Și în minunile ce le trăiesc zilnic
Îți sunt recunoscătoare
Ca m-ai învățat 
Să-ți iubesc
spiritul...



joi, 23 august 2018

Să crezi în fluturi

 

 Să crezi în fluturi, iubito
Să zbori precum ei
Să-ți pui aripi colorate 
Să-ți urmezi propriile idei 
Să renaști din cocon 
Ca dintr-o nouă suflare 
Și să știi că răspunsul primit 
Este bumerangul unei fapte bune, 
Nu doar firescul la o întrebare 

Să crezi în fluturii ce i-am admirat împreună
Eu din pământ, 
Tu de pe lună
Să-ți dai viața pentru a ta năzuință
Asta e-a fluturilor sfântă credință 

Fii precum fluturele purtat de lumină
Căci el strălucește doar în zi senină
Când plouă și tună el tace timid 
Fii precum el, un suflet plăpând 

Când el obosește 
Își caută petale moi 
Și poposește 
El știe unde-i e locul 
Acolo-i stă norocul 

Să crezi în fluturi, iubito, îți spun 
Căci ei renasc în fiecare vară
Au învățat să zboare 
Şi știu să înflorească 
Deodată cu a lor mirositoare floare 

miercuri, 1 august 2018

Îţi voi scrie



Niciodată nu voi putea uita
Felul în care m-ai făcut să (mă) simt
Nu-ți voi uita privirea
Nu-ți voi uita grija
Nu-ți voi uita iubirea
Apoi nu-ți voi uita plecarea
Nu-ți voi uita tăcerea
Nu voi uita durerea

cu care m-ai lăsat...

De aceea-ți scriu
Și-ți voi mai scrie
Până-ți vei cere-n vis iertare
Că ai plecat

Atunci mă voi ierta și eu

Până la acel moment însă
Voi continua sa-ți scriu!

duminică, 29 iulie 2018

Poem de iubire nesfârșit



A fost odată, ca-n povești a fost
O fată tristă și un băiat frumos 
Cu ochii lor căprui plini de lumină
S-au sărutat în parc, sub lună plină

Și s-au ținut de mână, ca doi îndrăgostiți 
Căci ei visau frumos și erau îndrăgiți 
Și peste tot pe unde ei umblau
Oamenii toți ori îi invidiau, ori simplu, le zâmbeau 

Așa i-ai cunoscut, frumoși și plini de viață
Cu mulți copii în jur, cu zâmbete pe față
Plini de căldură în suflet și veșnic săritori 
Glumind, dansând în ploaie și foarte iubitori

Așa s-au și iubit, în glumă și-n răbdare 
Unde puneau ei mâna, le răsărea o floare
În orice gând și faptă ei doi se completau
Și cel mai banal lucru, neîncetat se iubeau

Așa a fost atunci, povestea s-a schimbat
Ea a rămas iar tristă, iar el s-a-ndepărtat
În zi de fericire, când casă și-au găsit
Iubiții din poem fatal s-au despărțit 

Și mulți le-au plâns povestea și mulți s-au întristat 
Mulți au vrut să ucidă ce în ei a înviat 
Cu el deodată și lumea comună le-a murit
Dar a lor poveste rămâne, poate de ne-nțeles
un poem de iubire nesfârșit!

joi, 19 iulie 2018

Flori de suflet


 
Privesc cum îți cresc flori
Din piept
Din lacrimile mele au încolțit 

Iubirea mea
Ți-a limpezit sufletul
Și te-a dăruit cerului
Curat 

Cerul plouă și azi
Ca-n fiecare zi de când ai plecat
Îmi spală rațiunea
Creându-i libertatea
De-a înțelege

Nicicând nu te-am iubit mai mult

joi, 12 iulie 2018

Așa cum erai tu



Te-am visat, dansam împreună
Ca atunci când trăiai și visam 
Te-am visat, mă ţineai strâns de mână
Ca atunci când strigând îmi spuneai 
“Te iubesc!”

Te-am visat fericit, prea-iubite 
Sărutându-mi degetele de la picioare 
Gâdilându-mă-n tălpi cu genele 
Tresărind, tremurând, jubilând...

Te-am visat, așa cum erai când eram împreună:
Strălucitor, năucitor, stăruitor și posesiv 
Dar prea timid, prea iubitor, prea răbdător 
Iubitule, tu încă ești aici și încă te visez 
Așa cum erai tu...


duminică, 8 iulie 2018

Nestemat

 
Încă mai dorm pe noptieră
Cerceii de la tine
și ceasul auriu a-ncremenit la ora 7.05
Brățara, lanțul și inelul
Și ele dorm tot nemișcate
De luni de zile
De când tu ai plecat la ora șapte

Mi-e casa plină de cadouri
Și toate vorbesc despre tine
Și parcă și ursul cel de pluș mă-ntreabă
“În seara aceasta vine?”

Nu, nu mai vine, îi răspund
Și-l strâng pe el în brațe
Și-adorm tot peste el plângând
Și dorm tot pan’ la șapte

Aurul tot ce mi l-ai dăruit
Cu sufletul tău mare
M-a tot împodobit
Și-acum, de când tu ai plecat
Te port la mine-n suflet
Ca pe un nestemat

duminică, 1 iulie 2018

Aş vrea



Aş vrea să mă auzi
Vorbindu-ți 
Așa cum îți vorbeam când te iubeam 
Cu șoapte aruncate peste tine 
Cu fericirea ta pornind spontan 

Aş vrea să mă asculți 
Cântându-ți 
Așa cum îți cântam când mă iubeai 
Cu versuri deșucheate, alandala 
Când tu le ascultai și doar simțeai 

Aş vrea să mai dansăm iar în zăpadă
Și-n palme să îmi sufli ușor căldura ta 
Să ne-alergăm cu fulgii care 
Căzând îmi povesteau despre 
Iubirea ta 

Și când aş fi bolnavă, din nou aş vrea să-mi fii 
Și ajutor, și sprijin, și vorba dulce care 
Scădea temperatura 
Dintr-o simplă suflare 

Aş vrea să știi un lucru, că am fost fericită
Şi tot ce pentru mine ai făcut 
100 vieți de-ar trece 
Nu poate de nimic să fie înlocuit 
Și știu că-i imposibil să nu mă fi iubit 






joi, 28 iunie 2018

Operațiunea “salvați cercelul de aur!”



De ce unele femei care-și cumpără zeci de perechi de cercei nu poarta decât o pereche și aia ocazional? Iată de ce! 

Conduceam pe o stradă puțin aglomerată. Conduceam liniștita, mirată de liniștea din trafic. Nimeni nu claxona, nimeni nu injura, nimeni nu avea manelele date la maximum. La radio se auzea o melodie plictisitoare, cu 3 versuri repetitive.

Într-un moment de neatenție şi de suprapunere nefastă a planetelor, ridic brusc mâna și îmi agăţ un cercel cu mâneca. Rămâne o enigmă modul în care a ajuns cercelul să se agaţe de textil dar, trăgând neintenționat mâna, mi-am smuls cercelul din ureche. L-am înjurat pe șoferul din faţa mea, pe Iliescu, pe Dragnea şi am blestemat dispariţia dinozaurilor din cauza durerii și mi-am pipăit urechea. Sângera!!!!!!! Șurubelul cercelului rămăsese lipit în spatelele urechii, iar cercelul zburase miraculos sub pedala de accelerație. Fix în acel moment a sunat telefonul. Din lipsa mea de inspirație de moment, am băgat șurubul în gura și mi-am eliberat mâna dreapta pentru a răspunde la telefon. În secunda următoare un bou-universal mi-a tăiat faţa și am frânat brusc. Și am înghițit șurubul. 😳

Mi-am dat ochii peste cap, am simțit obrajii arzând în flăcări, am tușit, am țipat, m-am speriat. Șurubul s-a dus...Pai de asta nu port eu cercei...cum mama maică-sii să-ți înghiți cercelul care cu 3 secunde în urma era bine prins în ureche????? Am tras pe dreapta, am vrut sa sun la 112, dar mi-am dat seama ca este imposibil să explic asemenea accident și in plus nu aveam nimic. Eram vie! Doar puțin iritată, speriata și oarecum surprinsă...

Google, D-zeul științei si al tuturor întrebărilor firești si nefirești m-a liniștit și m-a trimis la culcare, asigurându-mă că cercelul meu se va reîncarna într-un kkt. Peste un timp...

Și a venit acel timp. Firește că mi-am propus sa nu zgârmăn în rahat, știam de la mama de când eram mică ca rahatul trebuie să moară liniștit, nezdruncinat, să-l lași să asigure circuitul materiei în ecosistem. Dar ăla cu coarne de pe umărul stâng mă pusă să întorc privirea în wc după ce mă ridicai. Și-l văzui pe șurub, gălbior și lucitor ca o nestemată, la suprafața kkt-ului, parcă cerșind milă să nu-l las să se înece. 
- S-o crezi tu că bag eu mâna după tine, spurcatule! îi spun surubului în gând.
El nu și nu, parcă implorându-mă: știu că mă vrei, știu că mă vrei, scoate-mă din rahat!
Eu o țineam pe a mea: nu pot, nu pot, nu te vreau! 
Apoi peste câteva secunde: dar nici la canal nu te dau! 

Gândesc, gândesc, gândesc, într-o greață fabuloasă cum să fac să bag mâna acolo, în iadul cerceilor de aur. Parcă aveam niște mănuși chirurgicale prin casă. Ies din baie să le caut. Caut! Caut! Caut!  Îl aud brusc pe unul dintre copii cum se ridica să meargă la baie. Fug după el și mă pun în fața ușii, baricadând-o. Copilul se uita uimit la mine când eu îi poruncesc disperata: du-te la baia de sus! Pleacă, ridicând din umeri. 

Bun, nu mai gândesc, ca oricum nu ajuta la nimic, reintru în baie și îmi fac curaj să bag mâna. Nuuuu, nu pot, nu pot și icnesc într-o tentativă de vomă.
Cercelul și el: Ba poți, Ba poți! 
Eu: nuuuuu și gândul meu era atât de urlat  încât și faianța mov parca s-a cutremurat puțin. Și a urmat operațiunea “salvați cercelul de la înec”. Mda, am băgat mâna și l-am scos triumfătoare. Și l-am aruncat în chiuveta sa-l spăl. 

Și el s-a dus pe-o găurica și ... s-a dus. În chinuri groaznice s-a dus...

Și din aceasta pățanie nu am putut extrage decât o pilda filosofica, ca deh, sunt și eu un mic Osho în devenire...

Când ai aur în tine (la propriu), după ce-l dai la iveală, adică după ce-l ejectezi în materiile fecale, măcar nu mai zgândări în kkt, ca nu faci decât sa-ți murdărești degețelele. În plus extragi un aur murdar. 
Asta se întâmpla când te mănâncă în capătul căii transcendentale prin care îți eliberezi energiile negative, adică în ...

luni, 25 iunie 2018

De ziua ta




Azi ai implinit 38 de ani de cand te-ai nascut si 3 luni de cand ai murit. Am cautat versuri ratacite despre tine, nefinalizate. Eram sigura ca voi gasi. Magia iubirii noastre probabil va ramane nescrisa si nedescrisa. Va umbla ca o nebuna desculta prin sufletele noastre, prin vietile viitoare, prin tot universul si prin toata energia lui nesfarsita pana se va reincarna intr-o noua iubire, pana va prinde din nou viata si te vei naste din nou. Nu te uita cat de greu ne este aici, cauta sa-ti fie tie usor acolo. Mergi spre lumina, suflet drag, azi, de ziua ta! 

nimeni nu mi-a luat mainile
sa mi le mangaie
asa cum ai facut-o tu
si nimeni nu mi-a sorbit lacrimile
atat de insetat de mine precum erai tu
nimeni nu m-a strans atat de tare in brate
si nimeni nu m-a impresurat
cu atata dragoste in zorii zilei...


duminică, 10 iunie 2018

Contratimp


Nu mă-ntreba de te iubesc,
făptură vorbitoare,
doar lasă-mă să îți privesc
figura sclipitoare!
         Nu te întreb, pentru că știu
         răspunsul dinainte
         că este da ori că e nu
         privirea ta nu minte!
Ți-am spus de-atatea ori:
să-ți vezi de al tău drum
dar visu-ți încă-mi dă fiori
și te rechem acum
         Să stau acum? Ori să revin?
         Nu mă ascultă trupul.
         Așa că lasă-mă să-ți ţin
         în mintea mea doar chipul!
Te vreau acum, te voi sorbi
încet, ca pe-o otravă
și știu că încet voi muri
dulce și lent pe-o targă
        Mai bine pleacă, căci nu vreau
        să-ți bag în corp veninul,
        amorul meu nu vreau să-l dau
        la schimb egal cu chinul!
Așa si-au glăsuit tăcuţi
el a trecut pe lângă ea, ea s-a dat la o parte
pare c-au trecut vieți de atunci
timpul încă-i desparte...

luni, 4 iunie 2018

Lansarea


Cartea dedicata tie a ajuns in mainile cititorilor. Vreau sa scriu despre ziua de ieri, pentru a nu uita senzatia. Ma asteptam sa traiesc sentimentul ca este ultimul lucru ce-l mai pot face pentru tine. Stiu si stii si tu ca inca te simt in mine, viu si luminos, asa cum ai fost si cand erai in viata pamanteasca. Nu am simtit ca aici e finalul, nu am simtit ca era tot ceea ce mai puteam face pentru tine. Si in definitiv, sa-ti dedic niste versuri intr-o carte nu e mare lucru. Este mult prea putin din ceea ce as mai fi putut face pentru tine, daca ai mai fi stat in lumea aceasta. Ai fi meritat mai mult, ai fi avut nevoie de mai multa iubire si atentie. Pentru ca asa s-a intamplat, acum nu ne ramane decat sa te iubim in continuare la fel de mult si sa ne invatam si sa ne asumam lectia. Am spus-o si ieri in tentativa de discurs din deschidere ca, de cand ai plecat, am simtit acut nevoia de a-mi marturisi iubirea si cred cu tarie, ca niciodata nu este prea mult sa iubesti, ca niciodata nu e prea mult sa-ti manifesti afectiunea, ca tot timpul e loc de mai mult, mai intens, mai sincer, mai spectaculos.
Nu ma voi opri niciodata sa te iubesc, in viata aceasta si in urmatoarele. Si voi duce la bun sfarsit sarcina cu care m-ai investit.

marți, 29 mai 2018

În urmă cu două luni...


În urmă cu două luni, iubitule, ai renunțat să mai lupți. Ai închis ochii și ți-ai cerut dreptul la odihnă. Nu mi te pot închipui decât într-un halou de lumină, aşa cum a fost iubirea mea pentru tine. Sunt sigură că Cel care a decis acest lucru pentru tine are grijă de sufletul tău acum şi am certitudinea că într-o viață viitoare ne vom reîntâlni și ne vom povesti...eu îți voi povesti despre dorul si suferinţele mele pentru tine, tu îmi vei povesti despre magia lumii în care ai intrat. Mergi numai către lumină, suflet sensibil, nu te abate! Eu te iubesc la fel de mult! Nu te îndoi de asta...

sâmbătă, 26 mai 2018

Am murit odată cu tine

Am murit odată cu tine 
Dar suntem azi mai vii ca niciodată 
Tu ești prezent peste tot pe unde merg
In tot aerul din mine 
In toți porii mei 
Mi-ai inundat sângele 
Și mintea 
Și ochii mei sunt plini de amintirile cu tine 

Am murit odată cu tine 
Dar tu ești viu 
Simt asta când la radio se aude melodia noastră 
Pe care am dansat in parc 
In prima noapte când ne-am sărutat 

Probabil ca așa a trebuit 
Sa murim atunci 
Ca sa ne simțim acum 

Cât suntem de vii