duminică, 10 iunie 2018

Contratimp


Nu mă-ntreba de te iubesc,
făptură vorbitoare,
doar lasă-mă să îți privesc
figura sclipitoare!
         Nu te întreb, pentru că știu
         răspunsul dinainte
         că este da ori că e nu
         privirea ta nu minte!
Ți-am spus de-atatea ori:
să-ți vezi de al tău drum
dar visu-ți încă-mi dă fiori
și te rechem acum
         Să stau acum? Ori să revin?
         Nu mă ascultă trupul.
         Așa că lasă-mă să-ți ţin
         în mintea mea doar chipul!
Te vreau acum, te voi sorbi
încet, ca pe-o otravă
și știu că încet voi muri
dulce și lent pe-o targă
        Mai bine pleacă, căci nu vreau
        să-ți bag în corp veninul,
        amorul meu nu vreau să-l dau
        la schimb egal cu chinul!
Așa si-au glăsuit tăcuţi
el a trecut pe lângă ea, ea s-a dat la o parte
pare c-au trecut vieți de atunci
timpul încă-i desparte...

luni, 4 iunie 2018

Lansarea


Cartea dedicata tie a ajuns in mainile cititorilor. Vreau sa scriu despre ziua de ieri, pentru a nu uita senzatia. Ma asteptam sa traiesc sentimentul ca este ultimul lucru ce-l mai pot face pentru tine. Stiu si stii si tu ca inca te simt in mine, viu si luminos, asa cum ai fost si cand erai in viata pamanteasca. Nu am simtit ca aici e finalul, nu am simtit ca era tot ceea ce mai puteam face pentru tine. Si in definitiv, sa-ti dedic niste versuri intr-o carte nu e mare lucru. Este mult prea putin din ceea ce as mai fi putut face pentru tine, daca ai mai fi stat in lumea aceasta. Ai fi meritat mai mult, ai fi avut nevoie de mai multa iubire si atentie. Pentru ca asa s-a intamplat, acum nu ne ramane decat sa te iubim in continuare la fel de mult si sa ne invatam si sa ne asumam lectia. Am spus-o si ieri in tentativa de discurs din deschidere ca, de cand ai plecat, am simtit acut nevoia de a-mi marturisi iubirea si cred cu tarie, ca niciodata nu este prea mult sa iubesti, ca niciodata nu e prea mult sa-ti manifesti afectiunea, ca tot timpul e loc de mai mult, mai intens, mai sincer, mai spectaculos.
Nu ma voi opri niciodata sa te iubesc, in viata aceasta si in urmatoarele. Si voi duce la bun sfarsit sarcina cu care m-ai investit.

marți, 29 mai 2018

În urmă cu două luni...


În urmă cu două luni, iubitule, ai renunțat să mai lupți. Ai închis ochii și ți-ai cerut dreptul la odihnă. Nu mi te pot închipui decât într-un halou de lumină, aşa cum a fost iubirea mea pentru tine. Sunt sigură că Cel care a decis acest lucru pentru tine are grijă de sufletul tău acum şi am certitudinea că într-o viață viitoare ne vom reîntâlni și ne vom povesti...eu îți voi povesti despre dorul si suferinţele mele pentru tine, tu îmi vei povesti despre magia lumii în care ai intrat. Mergi numai către lumină, suflet sensibil, nu te abate! Eu te iubesc la fel de mult! Nu te îndoi de asta...

sâmbătă, 26 mai 2018

Am murit odată cu tine

Am murit odată cu tine 
Dar suntem azi mai vii ca niciodată 
Tu ești prezent peste tot pe unde merg
In tot aerul din mine 
In toți porii mei 
Mi-ai inundat sângele 
Și mintea 
Și ochii mei sunt plini de amintirile cu tine 

Am murit odată cu tine 
Dar tu ești viu 
Simt asta când la radio se aude melodia noastră 
Pe care am dansat in parc 
In prima noapte când ne-am sărutat 

Probabil ca așa a trebuit 
Sa murim atunci 
Ca sa ne simțim acum 

Cât suntem de vii 

luni, 21 mai 2018

Lansare "Alt regat"

Va invit pe data de 3 iunie, ora 17 la lansarea volumului nr. 7 "Alt regat".

Salonul de carte Bookfest 2018

Scena Arena, Pavilion B2 Romexpo.


joi, 17 mai 2018

Sunt ceea ce...




Sunt ceea ce-ai iubit 
Ceea ce-ai ocrotit 
Ceea ce ai visat 
Și ce-ai îmbrățișat 

Sunt mângâierea ta
Și visul tău 
Sunt începutul tău 
Și clipa de sfârșit 
Sunt tot ce-ai învățat 
Până când ai plecat 

Sunt azi
Tot ceea ce tu 
M-ai transformat 



duminică, 13 mai 2018

Responsabilitate dincolo de viata si de moarte


Suntem responsabili pentru oamenii care intra in viata noastra si pe care-i facem sa ne iubeasca, noi iubindu-i la randul nostru. Suntem raspunzatori fata de ei pentru pastrarea legaturii sufletesti si dupa ce ei nu mai sunt aici. Gestionand energia iubirii cum trebuie, cei ce ne iubesc devin ingerii nostri pazitori dupa ce parasesc lumea aceasta.
Iubirea naste legaturi nemuritoare.

joi, 10 mai 2018

Metamorfoza luminii



"Un cer s-a sprijin pe aripa mea
Și am cucerit zarea."
Spuse pasărea 
Și zbură fericită până se ne-mai-văzu

"O stea a căzut pe valul meu 
Și m-am transformat în spumă strălucitoare 
Și în adâncuri infinite."
Spuse marea
Și se contopi cu cerul 

"Un soare s-a legănat pe un puf de-al meu 
Și am simțit senzația de atingere"
Spuse păpădia 
Și se împrăștie cântând în nori 

"Sufletul tău s-a izbit de sufletul meu 
Și m-am transformat în iubire"
Spuseși tu, iubitule
Și te transfigurași în milioane de particule 

De lumină.

marți, 8 mai 2018

Mi-e dor



Mi-e dor, iubitule, de noi 
De noi îmbrățișați
Ori de noi certați 
De noi râzând doar din prosteli
De noi vorbind chiar întristați 

Mi-e dor de noi când când ne contraziceam
De noi îngenuncheați de greutăți 
De noi iubindu-ne să ne-mpăcăm
De noi zâmbind înaripați

Mi-e dor de tot ce-a fost frumos
De tot ce a fost greu 
Pentru ca noi ne-am împăcat mereu 
Mereu ne-am înțeles și ne-am iertat 
Mi-e dor ca te-am rugat sa stai pana la bătrâneți 
Mi-e tare dor căci tu 
Spre eternități

Luminos și tăcut ai plecat...

luni, 7 mai 2018

Lansare vol. 7 - Alt regat



Răzvan a fost în viața noastră o perioada scurta. Pentru mine personal, deși s-a consumat fulgerător, povestea noastră de iubire a fost extrem de intensa, profunda și frumoasa. Cine ne-a cunoscut împreuna, știe, a văzut, a simțit. Noi noi am vibrat împreuna, ne-am completat reciproc, ne-am înțeles dramele și greutățile cu care veneam din urma și cel mai important, am învățat unul de la celălalt. Am crescut împreuna ca Făt-Frumos, într-o jumătate de an cât alții în 10 ani. De aceea nu pot spune “am fost 6 luni împreuna”, noi doi am fost împreuna o veșnicie, probabil chiar 9 vieți.

Lalele negre sunt ultimele flori pe care mi le-a dăruit, cu dragoste și bucuria obișnuita cu care-mi daruia flori. Am ales sa pictez pentru coperta o lalea neagră.

Prietena mea, #CrinaMatei, cea care ne-a delectat la fiecare lansare cu talentul ei, l-a cunoscut pe Răzvan, iar el a plăcut-o foarte mult. Ma bucur nespus sa ne fie și la acest eveniment alături.

Editura Vremea, prin dir. Silvia Colfescu a fost de acord sa se ocupe și de acest volum, mai sărac in poezii decât în alți ani (iubirea nu mi-a dat mult timp sa scriu 😋).

Răzvan va rămâne veșnic în sufletele noastre, iar aceasta carte “Alt regat” îi este dedicată. ❤️🌹

Vă aștept pe data de 3 iunie 2018, ora 17.00 la lansarea cărții.



joi, 3 mai 2018

Ce-a mai ramas?


A mai trecut un timp
a mai trecut o viață
nimic din ce-a fost magic
n-a mai ajuns în față

privesc în rânduri mute
figuri nevinovate
întreb ce mai rămâne
din multe vieți restante

o lacrimă se scurge
încet, spre nemurire
și trage după sine
un vis și o rugăciune

ce-a mai rămas din toate
ce-a mai rămas din voi
și încotro va duceți
ai cui rămânem noi?

marți, 1 mai 2018

Alt regat - volumul 7



Probabil ca fiecare dintre cei care l-am cunoscut pe Razvan si-a invatat o lectie din moartea lui.
Va astept la lansarea volumului "Alt regat" dedicat si scris pentru Razvan. Niciodata, iubitul meu, nu-ti voi uita atingerea, grija, devotamentul, puterea ta de sacrificiu si de munca, mirosul, sarutul si iubirea. Esti eroul meu!

Prolog

Dalia este cea mai uimitoare, cea mai spectaculoasa, mai inconstienta, mai tandră, mai spontana, mai imprevizibila și mai frumoasa ființa. Ea este mama mea. Ea m-a crescut ca pe fratele ei de la 16 ani și niciodată nu voi fi putea fi mai îndrăgostit mai mult de o alta femeie.
Mama a rămas însărcinată cu mine la vârsta de 15 ani, in urma unui viol, dar niciodată nu am simțit vreo urma de ura ori trauma revărsate asupra mea. Haha, mama Daliei și bunica mea spunea ca atunci când a rămas însărcinată, mama încă îmbraca păpuși cu haine confecționate de ea și ca eu am fost o prelungire fireasca a acestei pasiuni a ei. Si acum, la adolescenta, simt in grija si afectiunea ei pentru mine tot timpul un soi de joaca, tot timpul e ceva amuzant ori incitant in orice gest pe care mi-l oferă. De pilda și acum, înainte sa ies pe usa se uita la Șosetele mele negre și Imi spune ca mi s-ar fi potrivit cele verzi cu ursuleți roz pe care mi le-a luat cadou de craciun și pe care nu le-am purtat niciodată. Eu ma încrunt și ea rade și nu pot sa nu văd in zâmbetul ei decât șăgălnicia unei puștoaice de 16 ani.
Pe mine și pe Dalia, ne-a crescut bunica, mama Ana, Haha cum o striga mama, adica tot mama, in japoneza, in spiritul și educația japoneze. Nu am fost niciodată in Japonia, nici Dalia nu a fost, deși știu ca ea visa de mică sa ajunga acolo. Toată viața s-a pregatit pentru aceasta excursie. A învățat reverențe, comportament, limba și mersul. Eu o alint “micuța mea japoneza” când o simt iritată, când isi micșorează ochii și își țuguie buzele. O iau de obraji, ii prind parul negru in doua cozi laterale, o sărut pe vârful nasului și o tachinez:
- micuța mea japoneza, ce măgar te-a mai supărat de ești așa nervoasa?

Am 16 ani, ea are 32 și nu are încă un iubit. Își pierde timpul cu un individ din Franța. Joaca toată ziua go cu el și Imi spune ca intr-o zi se vor întâlni și vor fugi in Japonia amândoi. Și acolo vor juca go pana la epuizare.
- Dalia, ai 32 de ani degeaba. Găsește-ți un iubit aici. Ai și tu o vârsta. Poate e momentul sa-ți întemeiezi și tu o familie, sa faci un copil, doi.
Mama Ana ne aude din Bucătărie și bodogane și ea:
- las-o in pace, a rămas cu mintea tot de 15 ani. Crede ea ca mai apare printul pe un cal alb. Nu exista prinți pletoși și cai inaripati, fetițo.
- Exista, haha, A apărut deja. Trebuie doar sa ne întâlnim.
- Visezi la cai verzi pe pereți, iubita mea. Și fii-tu e mai matur decât tine...
Așa ne trec zilele, tachinand-o pe Dalia. O iubim mult. In fiecare zi din viața mea, descopăr in ea ceva nou, ceva uimitor, ceva spectaculos. Fiecare zi este surprinzătoare și acest lucru Imi umple sufletul de fericirea de a avea o așa mama și prietena.

marți, 24 aprilie 2018

Îți port camasa

Îți  port cămașa
Încă păstrează-n ea parfumul tău
E atât de fina
Atât de proaspăta
Așa cum era pielea ta
Lipita de mine

Miroase prea bine
Miroase a tine
Păstrează in fibre
Sufletul tău
De-aceea te port pe mine și-n mine
Iubitule, mi-e prea greu...

Du-te acolo unde-ai ales sa te duci
Dar lasa-mi mirosul tău dulce
Impregnat in tot ce-ai atins
Atunci când eram împreuna

joi, 19 aprilie 2018

Şase luni de iubire

Când vezi un om fericit nu te întrebi dacă este chiar aşa şi dincolo de masca afişată. Aproape că-l invidiezi. "Ce bine ii merge!" îţi spui şi zâmbeşti amar, ştiind că şi tu ai putea fi fericit. Simţind că şi tu ai toate ingredientele din care să-ţi prepari o "fericire". Dar fericirea ta este departe. De ce?
 
Pentru că fericirea ta nu stă ascunsă în traiul îndestulător, în poziţia socială, în numărul mare de prieteni, în admiraţia şi aprecierea celor din jur. Fericirea ta e ferecată în sufletul tău pierdut. Fericirea ta a rămas blocată în iubirile pierdute, fiecare iubire pierdută trăgând o nouă uşă după ea, încuiind un alt lacăt, blocând un alt coridor. Fericirea ta s-a topit firesc, puţin câte puţin, la fiecare iubire ucisă de destin. Numai iubirea o poate scoate din închisoarea în care s-a afundat, numai iubirea ii poate reda suflul.
 
Fericirea ta renaşte când iubeşti?
 
Sunt câteva simptome care-ţi anunţă iubirea. Primul este grija. Când începi să te îngrijorezi, începi să iubeşti, începi să descui lăcăţele, să deschizi uşiţe, atât de grele, atât de apăsătoare. Apoi apar, rând pe rând curiozitatea, dorinţa, atingerea, visul, speranţa. Urmează năzuinţa, urmează dorul. Apoi dorul incontrolabil. Începe fiorul, înfrigurarea, tremuratul, transpiraţia, spasmul...Apoi apare devotamentul, sacrificiul, împlinirea ta proprie prin împlinirile persoanei iubite. În final: IUBIREA, ultimul lăcăţel spart, ultima uşă deschisă. Şi în încăperea aceea până acum întunecată, va intra lumina şi-ti vei găsi fericirea. Acolo este sufletul tau îmbrăţişându-şi sufletul iubit.
 
Fericire înseamnă iubire, iar iubire înseamnă regăsire, regăsirea ta. Când iubeşti e ca şi cum te-ai privi în oglinda, ca şi cum ai respira şi ai simţi cu alt trup, ca şi cum ai primi o nouă viaţă. Când iubeşti, doar atunci traieşti, prin iubire, pentru iubire, în iubire. Tot ceea ce este dincolo de iubire înseamnă doar mulţumire şi supravieţuire, fără profunzimi, fără inefabil.


Iubitule, au trecut nouă vieți! Nouă vieţi de căutări, de aşteptări, de vise, speranţe, deziluzii. Nouă vieți de iubiri eșuate, întâlniri nefaste, de lecții învățate ori ratate. Aceasta a fost viaţa în care ne-am reîntâlnit şi ne-am regăsit. Am învățat amândoi că timpul nu se mai măsoară în ore, zile ori ani, ci în intensitatea cu care îl consumi. Că 6 luni pot dura cât o viaţă, ori că poți trăi o viaţă întreagă degeaba, dacă o trăieşti fără emoţie. Am învăţat amândoi ca în doi poţi face pământul să se învârtească invers. Că o îmbrățișare prelungă, în linişte face cât 100 de nopți de amor, ori că o singură mângâiere poate înlocui zeci de cuvinte motivaționale. Am învățat amândoi că iubire nu înseamnă nimic pământesc, nici slujbe, nici prieteni, nici funcții, nici activități. Iubirea înseamnă acea contopire a sufletelor, aceeași simțire, aceleași instincte şi premoniții, aceeași cale. Înseamnă mai mult decât poți explica prin cuvinte. Am învățat amândoi ca iubire înseamnă îndumnezeire prin regăsire.

Iubirea mea si iubirea ta  au trecut dincolo de hotarele acestei lumi și am convingerea ca vor dăinui pana la capatul universului. Iubirea aceasta ne-a legat pentru veșnicie.


În memoria iubitului meu Răzvan Gabriel



vineri, 13 aprilie 2018

De ce?

De ce-mi ploua ochii, iubite 
Când cerul a-atât de senin
De ce orizontul albastru 
Imi pare-ntinat cu venin? 
De ce palmele-mi tremur
Pe floarea ce doarme-ofilita 
De ce nu ești langa mine acum
Sa-mi Cânți 
In timp ce in brațele-ți devin liniștita? 
De ce tuna atât de năpraznic
Când soarele încă zâmbește pe cer
De ce dragul meu plecata-i

Când eu începusem sa sper? 

luni, 9 aprilie 2018

Resemnarea

Umbre dansează stinse-n tavane 
N-au viața-n ele, dar sunt paravane 
Peste ele nu poți sa treci 
Te palmuiesc cu fiori reci 
Rânjesc tenebru, sunt negre petale 
Putrede, planse, din cea moarta floare 
Nu ai putere sa le înfrunți 
Ai vrea sa fugi, dar pașii-s pierduți 
Stai pironita in neputință
Rememorând tot cu căință

Va veni ziua in care din umbre 
Din nopți plânse și din zile sumbre 
Ziduri macabre se vor prăbuși 
Și soarele tău din nou va zâmbi 
tălpile tale se vor trezi 
Pe drum înflorat cu curaj vei păși 
Va fi ziua-n care resemnarea
In suflet îți va aduce împăcarea 



vineri, 6 aprilie 2018

Alt regat

S-a rupt universul in doua 
Și hăul ce sta intre noi 
Nu poate fi traversat 
De tine, ne mine, ori de muritori 

A plâns cerul aprig 
Și vântu-a murit 
Și-un soare puternic 
S-a prăbușit 

Toate s-au rupt 
Toate-au căzut 
Durerea-i imensa 
Suflet plăpând 

Sunt sigura ca acolo unde tu mergi 
Nu prea exista locuri de veci 
Nu vei munci, nu vei suferi 
Sufletul tău va veseli 

Fii vesel, dara, e darul tău 
Pentru tot timpul când aici ți-a fost rău 
Pentru toată durerea ce-ai îndurat 

Mergi fericit in alt regat...

marți, 20 martie 2018

Iubirea


Iubirea nu e niciodată păcătoasă
Ea este atât de liberă
Atât de limpede
Și de aer pofticioasă
Ca o pasăre
Măiastră

Iubirea nu-i gălăgioasă
E liniştită
Şi e calmă
E languroasă
Și e frumoasă
Ca o madamă

Iubirea nu-i spectaculoasă
E liniară
Ori unduioasă
și nu contează
Când e atât de frumoasă
Și simplă
Precum o linie mai groasă

Iubirea nu-i nimic prea rău
Ci doar prea bun
Ori prea nebun
E un acord
E o vioară
E toamnă, iarnă, ori e vară
E doar miros de primăvară
Pentru că ea doar e
Iară și iară

miercuri, 14 martie 2018

Soarta

Toți banii din lume i-as da pe iubirea ta 
Dar eu sunt atât de săracă...,
Iar iubirea ta
Oricum n-ar fi de vânzare 

Ce stranie nepotrivire 

De soartă...

duminică, 11 martie 2018

Femeia



Femeia are în ea ceva magic 
Ceva unic 
Ceva magnific 
Puțin bizar și poate ironic 
La fiecare gest al ei draconic 
Chipul îi pare 
Puțin angelic
Femeia are în ea ceva magic 
nu-i prea poți ignora
Aspectul iconic

joi, 1 martie 2018

Iubeşte!


Ce greu de înţeles şi chiar straniu îţi pare
că se repetă totul şi ce-a trecut, reapare
că dintr-o poză veche figura ce-ţi vorbeşte
pare un cunoscut, îl simţi cum te priveşte
că dintr-un film străin aproape recunoşti
şi străzi şi personaje, dar şi trairi fireşti
că întâmplarea care tocmai acum se-ntâmplă
parcă ai mai trait-o în urmă c-o secundă
un deja-vu continuu, o viaţă consumată
îţi pare orice clipă, în scurt timp degradată

în fiecare zi îţi retrăieşti rutina
şi zi de zi imagini similare îţi năpădesc retina
aceeași oameni zilnic iți spun poveşti ciudate
și mersul lor iți pare același, zi ori noapte
fiecare an la fel începe și la fel sfârșește
orice clipă trecută în van te irosește
ai vrei să ieși din bucla în care te învârtești
dar ce ironic este, tu te tot adâncești
timpul nu e pierdut, te poți înzdrăveni
și incepand de-acum: iubește! și viu vei deveni...

duminică, 25 februarie 2018

Frumoasă ești

 
Frumoasă ești
Ca o lumină
Aprinsă într-un stingher cotlon
Frumoasă ești ca o speranță
Și prețioasă
Precum de aur un filon

Frumoasă ești ca orhideea
Lila și movă și suavă
Frumoasă ești
Precum scânteia
Fierbinte,
Stârnită parcă dintr-o lavă

Frumoasă ești ca nemurirea
Ce zace-acuma între noi
Ca un sărut ce zămislește
În suflete fluturi și flori

Scrisoare nescrisă

 
Aș fi vrut să-ți scriu
Să încep cu “dragul meu,
Eu sunt bine...”
Să-ți mărturisesc în scrisoarea mea
Că mirosul algelor înghețate
Pe nisipul violet
Încă stăruie în porii pielii mele
Și în părul răvășit de briză

Aș fi vrut să-ți reamintesc
Prin cuvinte
Prin litere aranjate caligrafic
Pe foaia dictando
Cu cerneală mov
Apusul acela resemnat
Ce ne-a fost martorul
Ultimei nopți de atingeri

Aș fi vrut să-ți desenez
Din nou și nou
Vioara ce mi-a scrijelit sânii
Într-un nestemat poem
De iubire

Aș fi vrut să-ți cant toate acestea
Într-un singur vers
Într-o ultimă scrisoare...
Dar ți-am rătăcit adresa
Ce-ar fi trebuit trecută pe plic...

vineri, 12 ianuarie 2018

Inima mea e la tine?

Cândva am pierdut-o
Pe o alee, printr-o pădure, 
Intr-un labirint dureros 
Ori pe undeva, nu mai știu exact, 
A căzut pe jos 

Cât am plâns...
Ca o nebuna am căutat-o In jos și in sus 
Prin ceruri mărunte 
Prin gropi înfrunzite 
In ape sărate, in ape amare 
In râuri, in pietre, in stele și-n mare 

Credeam pentr-o secunda 
C-apare 
Ca intra in pieptul meu
Și bate din nou 
Dar nu era ea, 
Căzuse de neînțeles intr-un hău...

Acum te întreb 
Când stele lucesc gingaș pe cer 
Când zâmbetul ți-e un viu curcubeu 
Când sufletul meu tresaltă firesc 
Când in chipul tău 
Straniu ma regăssesc 
Când atât de ciudat imi este de bine 
Inima mea, iubite, 
Bate in tine? 


luni, 1 ianuarie 2018

Am mâinile curate

Am mâinile curate 
In toate bataliile pe care le-am purtat 
M-am luptat cu sufletul curat 
Și cu pieptul dezgolit 
Am avut o singura arma: onestitatea
Nu încerca sa ma determini 
Sa schimb aceasta arma 
Atacându-ma cu armele tale puternice 
Nu voi ceda! 
Niciodată nu voi putea sa te înfrâng 
in acest duel,
Chiar de tu vei fi cel căzut...

Iar când tu ma vei nimici, 
Voi primi înfrângerea
Demnă și brava, 
pentru ca eu am inima nepătată
și lupt 
cu mâinile goale și curate!