marți, 24 aprilie 2018

Îți port camasa

Îți  port cămașa
Încă păstrează-n ea parfumul tău
E atât de fina
Atât de proaspăta
Așa cum era pielea ta
Lipita de mine

Miroase prea bine
Miroase a tine
Păstrează in fibre
Sufletul tău
De-aceea te port pe mine și-n mine
Iubitule, mi-e prea greu...

Du-te acolo unde-ai ales sa te duci
Dar lasa-mi mirosul tău dulce
Impregnat in tot ce-ai atins
Atunci când eram împreuna

joi, 19 aprilie 2018

Şase luni de iubire

Când vezi un om fericit nu te întrebi dacă este chiar aşa şi dincolo de masca afişată. Aproape că-l invidiezi. "Ce bine ii merge!" îţi spui şi zâmbeşti amar, ştiind că şi tu ai putea fi fericit. Simţind că şi tu ai toate ingredientele din care să-ţi prepari o "fericire". Dar fericirea ta este departe. De ce?
 
Pentru că fericirea ta nu stă ascunsă în traiul îndestulător, în poziţia socială, în numărul mare de prieteni, în admiraţia şi aprecierea celor din jur. Fericirea ta e ferecată în sufletul tău pierdut. Fericirea ta a rămas blocată în iubirile pierdute, fiecare iubire pierdută trăgând o nouă uşă după ea, încuiind un alt lacăt, blocând un alt coridor. Fericirea ta s-a topit firesc, puţin câte puţin, la fiecare iubire ucisă de destin. Numai iubirea o poate scoate din închisoarea în care s-a afundat, numai iubirea ii poate reda suflul.
 
Fericirea ta renaşte când iubeşti?
 
Sunt câteva simptome care-ţi anunţă iubirea. Primul este grija. Când începi să te îngrijorezi, începi să iubeşti, începi să descui lăcăţele, să deschizi uşiţe, atât de grele, atât de apăsătoare. Apoi apar, rând pe rând curiozitatea, dorinţa, atingerea, visul, speranţa. Urmează năzuinţa, urmează dorul. Apoi dorul incontrolabil. Începe fiorul, înfrigurarea, tremuratul, transpiraţia, spasmul...Apoi apare devotamentul, sacrificiul, împlinirea ta proprie prin împlinirile persoanei iubite. În final: IUBIREA, ultimul lăcăţel spart, ultima uşă deschisă. Şi în încăperea aceea până acum întunecată, va intra lumina şi-ti vei găsi fericirea. Acolo este sufletul tau îmbrăţişându-şi sufletul iubit.
 
Fericire înseamnă iubire, iar iubire înseamnă regăsire, regăsirea ta. Când iubeşti e ca şi cum te-ai privi în oglinda, ca şi cum ai respira şi ai simţi cu alt trup, ca şi cum ai primi o nouă viaţă. Când iubeşti, doar atunci traieşti, prin iubire, pentru iubire, în iubire. Tot ceea ce este dincolo de iubire înseamnă doar mulţumire şi supravieţuire, fără profunzimi, fără inefabil.


Iubitule, au trecut nouă vieți! Nouă vieţi de căutări, de aşteptări, de vise, speranţe, deziluzii. Nouă vieți de iubiri eșuate, întâlniri nefaste, de lecții învățate ori ratate. Aceasta a fost viaţa în care ne-am reîntâlnit şi ne-am regăsit. Am învățat amândoi că timpul nu se mai măsoară în ore, zile ori ani, ci în intensitatea cu care îl consumi. Că 6 luni pot dura cât o viaţă, ori că poți trăi o viaţă întreagă degeaba, dacă o trăieşti fără emoţie. Am învăţat amândoi ca în doi poţi face pământul să se învârtească invers. Că o îmbrățișare prelungă, în linişte face cât 100 de nopți de amor, ori că o singură mângâiere poate înlocui zeci de cuvinte motivaționale. Am învățat amândoi că iubire nu înseamnă nimic pământesc, nici slujbe, nici prieteni, nici funcții, nici activități. Iubirea înseamnă acea contopire a sufletelor, aceeași simțire, aceleași instincte şi premoniții, aceeași cale. Înseamnă mai mult decât poți explica prin cuvinte. Am învățat amândoi ca iubire înseamnă îndumnezeire prin regăsire.

Iubirea mea si iubirea ta  au trecut dincolo de hotarele acestei lumi și am convingerea ca vor dăinui pana la capatul universului. Iubirea aceasta ne-a legat pentru veșnicie.


În memoria iubitului meu Răzvan Gabriel



vineri, 13 aprilie 2018

De ce?

De ce-mi ploua ochii, iubite 
Când cerul a-atât de senin
De ce orizontul albastru 
Imi pare-ntinat cu venin? 
De ce palmele-mi tremur
Pe floarea ce doarme-ofilita 
De ce nu ești langa mine acum
Sa-mi Cânți 
In timp ce in brațele-ți devin liniștita? 
De ce tuna atât de năpraznic
Când soarele încă zâmbește pe cer
De ce dragul meu plecata-i

Când eu începusem sa sper? 

luni, 9 aprilie 2018

Resemnarea

Umbre dansează stinse-n tavane 
N-au viața-n ele, dar sunt paravane 
Peste ele nu poți sa treci 
Te palmuiesc cu fiori reci 
Rânjesc tenebru, sunt negre petale 
Putrede, planse, din cea moarta floare 
Nu ai putere sa le înfrunți 
Ai vrea sa fugi, dar pașii-s pierduți 
Stai pironita in neputință
Rememorând tot cu căință

Va veni ziua in care din umbre 
Din nopți plânse și din zile sumbre 
Ziduri macabre se vor prăbuși 
Și soarele tău din nou va zâmbi 
tălpile tale se vor trezi 
Pe drum înflorat cu curaj vei păși 
Va fi ziua-n care resemnarea
In suflet îți va aduce împăcarea 



vineri, 6 aprilie 2018

Alt regat

S-a rupt universul in doua 
Și hăul ce sta intre noi 
Nu poate fi traversat 
De tine, ne mine, ori de muritori 

A plâns cerul aprig 
Și vântu-a murit 
Și-un soare puternic 
S-a prăbușit 

Toate s-au rupt 
Toate-au căzut 
Durerea-i imensa 
Suflet plăpând 

Sunt sigura ca acolo unde tu mergi 
Nu prea exista locuri de veci 
Nu vei munci, nu vei suferi 
Sufletul tău va veseli 

Fii vesel, dara, e darul tău 
Pentru tot timpul când aici ți-a fost rău 
Pentru toată durerea ce-ai îndurat 

Mergi fericit in alt regat...