miercuri, 22 februarie 2017

Când ma vei...

Când ma vei cunoaște
Norii se vor face cuib
Pentru aripile ce ne vor zbura încleștate
Și zarea ni se va face privire
Pentru atingerile crepusculare

Când ma vei întâlni
Universul își va cânta nemărginirea
In sunete prelungi de aurore boreale
Iar vântul va sufla
Prin porii miscatori ai unui nai cioplit din păduri seculare

Când ma vei atinge
Stelele își vor opri pentru o clipa căderea strălucitoare
Căci însăși răsuflarea sacadata a sufletelor noastre
Va aștepta pentru o clipa
Aceasta regăsire

Când ma vei iubi
Ma vei fi regăsit
După îndelungate așteptări străfulgerate...

duminică, 19 februarie 2017

Așteptări

Nu, să n-ai așteptări mari de la omul mic. Sinceritatea, loialitatea și generozitatea ta nu sunt virtuți, ci doar slăbiciunile de care profită pentru a te subjuga. Cu ele își hrănește vanitatea...Iubirea nu și-o poate hrăni, căci n-a cunoscut-o și nu va fi capabil s-o cunoască. Astfel de oameni trebuie lăsați să se războiască doar cu cei de teapa lor.

vineri, 27 ianuarie 2017

Parfum din tine

- Și dacă s-ar face un parfum cu numele tău, cum ai vrea sa miroasă?
- Pai întâi de orice ar trebui sa aibă izul puțin sărat de mare, puțin albastru de vânt, puțin verde de alge și puțin galben de nisip fierbinte.
- Adică ar mirosi ca tine după o zi la plaja?
- Nu chiar, pentru ca as vrea sa miroasă puțin a liliac și chiar așa lila, a zambile...
- Deci ar mirosi ca după o zi petrecuta de tine intr-o grădina de pe malul marii
- Oarecum. As mai vrea sa prindă puțin din mirosul ploii, puțin din mirosul soarelui fierbinte, puțin din mirosul pielii abia spălate și puțin din mirosul nopții, după ploaie, când pe cer ar fi luna noua...
- Hmmm. Deja simt ca începe sa miroasa a tine...



miercuri, 18 ianuarie 2017

Vă rog să vă dezbrăcați. De tot!

Aveam căpuşe. Nu pe mine, ci în curte. Era anul acela în care apocalipsa şi sfârşitul lumii urmau să se tragă de la căpuşe, după cum relatau canalele de ştiri. Prin urmare, auzind eu de la babele din sat că există un leac miraculos, m-am dus la farmacia veterinară din colţ şi am cerut licoarea ucigătoare. Mi-a dat o sticluţă micuţă, de vreo 5 ml.
Acasă, înainte de a o dilua într-o găleată cu apă, citesc îngrozită pe etichetă: o picătură poate ucide o vacă. Minunat, zic în mintea mea și pun sticluța goală, după ce o diluez,  pe chiuveta din bucătărie, în ideea ca o voi arunca la coș după ce voi merge la baie. În drumul meu spre baie, pe blatul bucătariei observ o ciocolată deschisă. Intru instantaneu în șoc hipoglicemic și îngurgitez cât ai clipi toată cicocolată, lingându-mi la propriu degetele. Apoi merg la baie, fac ce era de făcut și când să mă spăl pe mâini eticheta „o picătură, o vacă” îmi sparge retina. Creierul se inundă, limba începe să mă piște și conștientientizez în ultima clipă a vieţii mele: degetele, soluția, vaca…
Târându-mă aproape (de spaimă, nu din alte cauze), ajung la telefon și sun la cabinet: „doamnă, am lins soluție de-aia cât să moară o ciurdă de vaci…, ce e de făcut?”. O simt pe doamna că intră în panică, aproape strigă și mă imploră să fug la spital.
Cu soțul îngrozit după mine și cu sticluța bine ambalată într-o sută de pungi, ajungem la spital. La primul ghișeu, când dau buletinul și arăt sticluța, recepționera trage semnalul de alarmă: panică totală.
– De unde aveți această soluție?
– De la farmacia veterinară. Ce-i în neregula? Am dat 12 lei pe ea.
– Este interzisă!


Continuarea aici





duminică, 15 ianuarie 2017

Cântă-mi natura, iubire!


Iubire,
ființă vie 
ce sălășluiești în mine,
ascute-ți arcușul 
și cântă-mi natura,
căci numai despre ea 
îmi poți cânta acum!
Pune pe note 
culorile ei intense 
și varsă-le în mine,
ca pe o pânză neîncepută...
Cântă-mi natura, 
iubire din mine,
pentru că doar natura
poate fi cel mai gingaș viers
și numai tu, iubire,
o poți reproduce în sunete
atât de suav!

miercuri, 11 ianuarie 2017

Prima iarnă când noi ne-am iubit



în prima iarnă când noi ne-am iubit 
era atât de cald 
încât flori creșteau din pamant 
pe te miri unde 
în mijlocul potecilor 

în prima iarnă când ne-am iubit 
marea cânta în duet c-o vioară
chelnerii serveau la terase înfrigurați
căci era încă iarnă afară şi nu vară

degetele noastre s-au împrietenit 
şi pielea ta s-a topit peste mine 
luna ne zâmbea albă şi plină 
căci era prima iarnă
în care noi ne-am iubit...


dans le premier hiver quand nous avons aimé
il faisait si chaud
que les fleurs poussent sur le sol
dans des endroits inattendus
au milieu des sentiers

dans le premier hiver quand nous avons aimé
la mer et  un violon chant duo
serveurs froids servis aux terrasses
parce qu'il était encore l'hiver et non pas l'été sur

nos doigts sont devenus amis
et votre peau a fondu sur moi
la blanc pleine lune nous sourire
parce qu'il était le premier hiver
quand nous avons aimé ...
 

vineri, 6 ianuarie 2017

Ironic

Ce diferența ironica între oameni...
unii își dau seama de ceea ce nu merita,
alții nu-și dau seama de ceea ce merita...

joi, 22 decembrie 2016

Femeia vioară


De azi am învățat să simt muzica
asa cum simțeam până acum lumina
o primeam cu ochii deschiși,
îmi invada pupilele
și-mi pătrundea strălucitoare
până în creier și până în oase
când era frig mă încălzea,
iar când era prea cald,
lumina aceasta mă împresura
trezindu-mi porii de pe piele
în microscopice străfulgerări

azi ți-am simțit muzica
nu ți-am auzit-o ca pe o melodie,
ci am simțit-o
precum o atingere
pe piele, pe trup și în suflet

azi ți-am simțit muzica
pentru ca azi ți-ai pus arcușul
pe sânii mei
și i-ai transfigurat în note muzicale
i-am simțit tresăltând sub arcușul tău
și vibrând întrebători sub degetele tale
azi ți-am trăit muzica
ca pe o lumină
în timp ce tu mă cântai
transformându-mă în vioară,
vioara ta...


marți, 20 decembrie 2016

Comoara din noi


azi sunt pirat!
azi m-am decis să plec 
în lumea mare,
pe mări şi pe oceane.
să zbor, să navighez.
să răscolesc adâncuri 
şi să caut comori,
să explorez străfunduri 
din ceruri, plaje, zări 

azi sunt pirat!
am spadă-n loc de mână
şi un ochi din cristal,
am un picior de lemn,
cercel în abdomen.
inima mi-a fost frântă
într-un război barbar,
de azi eu m-am decis,
voi fi pirat-tiran!

mi-am construit o barcă
din vise şi speranțe,
în loc de vâsle, șansă,
în loc de vele, transă...
cu ochiul bun închis
cu palme tremurânde
cu corpul tot zvâcnind
pe marea azurie
m-am avântat sperând

dar nu regret,
căci soarta 
mi-a dat vânt bun la pupă
iar valurile-albastre
suave m-au purtat
pe insula pe care
tu erai împărat

te-am regăsit același
navigator măiastru
cu sufletul de aur,
curat, ca un sihastru
cu gânduri bune-n tine,
cu blândeţe-n privire
pirat și tu, ca mine,
perfectă potrivire!

suntem pirați, pesemne,
căutători de aur
în suflete  pierdute
căci ce-ar putea sa-însemne
a noastră alergare
pe cărări dispărute?

iar pe-acea insuliţă
retrasă şi uitată
ne-am contopit povestea
sub marea îngheţată
ne-am îngropat iubirea
sub frunze şi nuiele
iar valurile albastre
ne-au legănat pe ele
vântul asbtract de iarnă,
îmbrăţişaţi şi goi,
a-ngropat într-o doară
comoara chiar în noi!

duminică, 18 decembrie 2016

Eternitate



aproape că nu cunoscusem fericirea până atunci.
în afară de iubirea pentru 
sufletele născute din mine,
iubirea, în general, era un subiect tabu

dar atunci, după ce te-am cunoscut, 
universul parcă a căpătat altă însemnătate 
altă înțelegere s-a născut în mine,
iubirea și-a recăpătat sensul,
iar clipa a devenit nemuritoare

am trăit aievea magia reîntâlnirii 
dupa atâtea vieți de neștiință
am simțit adânc în mine 
emoția fermecătoare a eternității 

probabil vom îmbătrâni 
probabil nu ne vom mai recunoaște 
dar fericirea acestor zile 
va rămâne veșnic tânără,
precum chipul tău din tabloul 
îngropat în ochiul dragonului roșu