miercuri, 4 martie 2015

Năsturel


năsturel e un cățel
foarte scump, cât un cercel
ne-a intrat pe sub o poartă
într-o iarnă-înfrigurată

ochișorii lui de plută
stau pe fața abătută
speriat și înghețat
abia scoate un lătrat

ne imploră să-l salvăm
cu un os să-l ajutăm
și poate să-l încălzim
dacă-n casă îl primim

de urgență am făcut
ședință și-am hotărât
năsturel de azi va fi
frate pentru-ai mei copii




duminică, 1 martie 2015

Începuturi





Îmbrățișez începuturile 
Calde și înmiresmate, precum este primăvara
Și ma împotrivesc sfârșiturilor 
Triste si mohorâte, precum este toamna 

Brăzdez orizonturile 
Infinite și de nepătruns
Precum este universul necunoscut
Și ocolesc drumurile închise
Greoaie și înnămolite, precum sunt cărările  neumblate din sălbăticie 

Îmbrățișez zâmbind începuturile
Ma resemnez sfârșiturilor 
Căci orice sfârșit chinuitor 
Este un început copleșitor 

Fata cu inima deschisă


 
Ți-am adulmecat izul, precum fata în alb, albă ca norii, pe care ai întâlnit-o deunăzi. Credeam că eram eu, dar m-am surprins goală, fără haine, în oglinda ce nu se rușina să mă reprezinte. Mi-am mângâiat părul. Ce ciudat, pătrunzându-l cu degetele mișcătoare, din el se desprindeau fulgi de păpădie. Mi-am amintit întâmplarea aceea stranie în care ne-am întâlnit întâmplator pe-un câmp plin de păpădii și am zâmbit fericită la imaginea primei noastre îmbrățișări printre fluturi. Nu puteam fi eu fata în alb și nici fata în roșu. Eu nu port straie pământești. Straiele mele sunt incolore, pentru că straiele normale n-ar putea îmbrăca inima mea deschisă. Sunt fata cu inima deschisă. Ai întâlnit-o cândva și ai iubit-o, presărându-i pe piele atingeri sidefii, sărutându-i din depărtări ochii clipind a iubire. Ai atins-o de câteva ori în vaporii multicolori ai șoaptelor, iar ea s-a cutremurat în frământări dureroase. Ai cunoscut-o, fără straie colorate, fără regrete, fără înțelesuri, goală și moale, dar plină de puf strălucitor și de vise zburătoare. 

marți, 17 februarie 2015

Ca tine, ca mine


îmi deschid ochii în același timp cu inima
și simt mângâierea ta balsamică
precum în visul abia sfârșit
mi-ai mărturisit că și tu m-ai visat
și tot ca mine ai simțit aievea
mângâierile

mă surprind adesea copiindu-ți gesturile
de parcă aș fi tu pierdut în rutina zilnică
și tu-mi recunoști faptul
că ai descoperit în oglindă dimineața
privirea mea

ca și tine mă bucur de soarele fierbinte
și de lumina orbitoare a stelelor
ca și tine tresar la muzica bună
și râd la glume copilărești

ca tine îmi întind brațele și simțurile
adulmecând iubirea
sperând constant c-o voi găsi
ca mine te întinzi spre universul
născător de miracole




vineri, 6 februarie 2015

Te las în pace


Să te las în pace! 
Aceasta ți-e dorința? 
Ascult ceea ce simți
și înțeleg că minți! 
Dar o s-o fac, 
Așa cum tu îmi ceri. 
Îmi iau penelul 
și caietul 
și inelul
Ce mi le-ai dat
și am plecat 
Departe, într-un alt regat.
Te las în pace!
Sunt sigură că știi ce faci 
Ești mare specialist în raci 
Știi că-i mai bine sa îi ții departe 
Te las, e clar că ai dreptate. 

Să nu te răzgândești, căci eu
Te-am scos mereu în drumul meu 
Tu doar l-ai ocolit 
Doar un moment n-ai vrut să stai 
Deci, hai! 
Haide să plec și să te las
De-acum sfârșește-al nostru dans 
E ca și cum nu ne-am văzut
și nu ne-am cunoscut.

Te las în pace. 
E tot ceea ce vrei,
Din mine doar atât mai poți să iei: 
Un ultim c-o să plec regret 
Rămâi cu bine! 
Eu chiar plec...

joi, 5 februarie 2015

Stranie întâlnire


piciorul meu stă sprijinit pe piciorul tău
ce frumos îți alintă degetul mic de la piciorul stâng
                                         călcâiul tău drept
și genunchiul meu
când dansează rotund pe coapsa ta
tresaltă în interior, înfiorat

palmele mele stau întinate pe pieptul tău
scurgându-se languroase printre firele energice
iar cotul meu
când îți atinge unghiular talia
freamătă în șoaptă, înfrigurat

ce stranie întâlnire
piciorul meu cu coapsa ta
cotul meu cu talia ta
buzele mele cu tâmpla ta
vocea mea cu sufletul tău

în zori
strabate prin perdele palide
ecoul întâlnirii
și fantezia sărutului suflat

miercuri, 28 ianuarie 2015

Ninge în iarnă nebună



Azi ninge din nou ca atunci 
Cu fulgi moi, delicați și uituci,
Nu știu c-au mai fost pe la noi de curând.
Ți-amintești? Tresăreau și săreau surâzând! 

Azi ninge din nou ca-n povești,
Albicios și profund îi privești.
Poposesc nepoftiți pe trei gene răzlețe,
Scurgându-se mai apoi peste noi cu noblețe. 

Azi ninge frumos ca atunci 
Când voiai în zăpadă să-ți culci 
Trupul tău, ochii tăi și o mână
Ninge ca-n cea iarnă. Ce iarnă nebună!  



sursa foto: http://favim.com/image/355806/

marți, 27 ianuarie 2015

Negru pe alb



Îmi ceri dovezi, nu vorbe 
De parcă vorbele mele 
N-ar putea fi acele mici pergamente
Pe care le faci sul și le vâri în liniște 
Pe rafturile sufletului, printre manuscrisele învechite 

Îmi vrei faptele și nu promisiunile
De parcă visele mele în care tu ești
Personajul principal 
N-ar putea fi subiectul unui 
Roman inspirat de dragoste 
Pe care l-ai citi pana la plângere 

Îmi vrei trupul și nu sufletul
De parcă respirația mea
Nu ți-ar putea umple pieptul 
Cu senzații incredibile de împlinire 
Atât cât să-ți simți inima
Bătând pentru alta ființa 

Vrei totul scris cu negru pe alb 
De parcă poeziile mele 
Ți-ar fi scrise cu cerneală roșie
Și nu cu buricele degetelor 
Din care îmi picură
Iubirea pentru tine 

duminică, 25 ianuarie 2015

Cântec de păpădii


Când păpădiile se nasc în noi
Ne cresc în palme puf și ploi
Prin ochi ne zboară nori pufoși
Și aștrii ne trezesc voioși

Când păpădiile în noi învie
O lacrimă devine apa vie
Învățam zborul ca pe-un mers firesc
Călcăm pe orice stea din univers

Și ele dragele mici păpădii
Se nasc din trupul nostru ca niște copii
Și pe măsura ce-n suflet se-nmulțesc
Ușor de sub călcâie aripi albe ne cresc