joi, 19 aprilie 2018

Şase luni de iubire

Când vezi un om fericit nu te întrebi dacă este chiar aşa şi dincolo de masca afişată. Aproape că-l invidiezi. "Ce bine ii merge!" îţi spui şi zâmbeşti amar, ştiind că şi tu ai putea fi fericit. Simţind că şi tu ai toate ingredientele din care să-ţi prepari o "fericire". Dar fericirea ta este departe. De ce?
 
Pentru că fericirea ta nu stă ascunsă în traiul îndestulător, în poziţia socială, în numărul mare de prieteni, în admiraţia şi aprecierea celor din jur. Fericirea ta e ferecată în sufletul tău pierdut. Fericirea ta a rămas blocată în iubirile pierdute, fiecare iubire pierdută trăgând o nouă uşă după ea, încuiind un alt lacăt, blocând un alt coridor. Fericirea ta s-a topit firesc, puţin câte puţin, la fiecare iubire ucisă de destin. Numai iubirea o poate scoate din închisoarea în care s-a afundat, numai iubirea ii poate reda suflul.
 
Fericirea ta renaşte când iubeşti?
 
Sunt câteva simptome care-ţi anunţă iubirea. Primul este grija. Când începi să te îngrijorezi, începi să iubeşti, începi să descui lăcăţele, să deschizi uşiţe, atât de grele, atât de apăsătoare. Apoi apar, rând pe rând curiozitatea, dorinţa, atingerea, visul, speranţa. Urmează năzuinţa, urmează dorul. Apoi dorul incontrolabil. Începe fiorul, înfrigurarea, tremuratul, transpiraţia, spasmul...Apoi apare devotamentul, sacrificiul, împlinirea ta proprie prin împlinirile persoanei iubite. În final: IUBIREA, ultimul lăcăţel spart, ultima uşă deschisă. Şi în încăperea aceea până acum întunecată, va intra lumina şi-ti vei găsi fericirea. Acolo este sufletul tau îmbrăţişându-şi sufletul iubit.
 
Fericire înseamnă iubire, iar iubire înseamnă regăsire, regăsirea ta. Când iubeşti e ca şi cum te-ai privi în oglinda, ca şi cum ai respira şi ai simţi cu alt trup, ca şi cum ai primi o nouă viaţă. Când iubeşti, doar atunci traieşti, prin iubire, pentru iubire, în iubire. Tot ceea ce este dincolo de iubire înseamnă doar mulţumire şi supravieţuire, fără profunzimi, fără inefabil.


Iubitule, au trecut nouă vieți! Nouă vieţi de căutări, de aşteptări, de vise, speranţe, deziluzii. Nouă vieți de iubiri eșuate, întâlniri nefaste, de lecții învățate ori ratate. Aceasta a fost viaţa în care ne-am reîntâlnit şi ne-am regăsit. Am învățat amândoi că timpul nu se mai măsoară în ore, zile ori ani, ci în intensitatea cu care îl consumi. Că 6 luni pot dura cât o viaţă, ori că poți trăi o viaţă întreagă degeaba, dacă o trăieşti fără emoţie. Am învăţat amândoi ca în doi poţi face pământul să se învârtească invers. Că o îmbrățișare prelungă, în linişte face cât 100 de nopți de amor, ori că o singură mângâiere poate înlocui zeci de cuvinte motivaționale. Am învățat amândoi că iubire nu înseamnă nimic pământesc, nici slujbe, nici prieteni, nici funcții, nici activități. Iubirea înseamnă acea contopire a sufletelor, aceeași simțire, aceleași instincte şi premoniții, aceeași cale. Înseamnă mai mult decât poți explica prin cuvinte. Am învățat amândoi ca iubire înseamnă îndumnezeire prin regăsire.

Iubirea mea si iubirea ta  au trecut dincolo de hotarele acestei lumi și am convingerea ca vor dăinui pana la capatul universului. Iubirea aceasta ne-a legat pentru veșnicie.


În memoria iubitului meu Răzvan Gabriel



vineri, 13 aprilie 2018

De ce?

De ce-mi ploua ochii, iubite 
Când cerul a-atât de senin
De ce orizontul albastru 
Imi pare-ntinat cu venin? 
De ce palmele-mi tremur
Pe floarea ce doarme-ofilita 
De ce nu ești langa mine acum
Sa-mi Cânți 
In timp ce in brațele-ți devin liniștita? 
De ce tuna atât de năpraznic
Când soarele încă zâmbește pe cer
De ce dragul meu plecata-i

Când eu începusem sa sper? 

luni, 9 aprilie 2018

Resemnarea

Umbre dansează stinse-n tavane 
N-au viața-n ele, dar sunt paravane 
Peste ele nu poți sa treci 
Te palmuiesc cu fiori reci 
Rânjesc tenebru, sunt negre petale 
Putrede, planse, din cea moarta floare 
Nu ai putere sa le înfrunți 
Ai vrea sa fugi, dar pașii-s pierduți 
Stai pironita in neputință
Rememorând tot cu căință

Va veni ziua in care din umbre 
Din nopți plânse și din zile sumbre 
Ziduri macabre se vor prăbuși 
Și soarele tău din nou va zâmbi 
tălpile tale se vor trezi 
Pe drum înflorat cu curaj vei păși 
Va fi ziua-n care resemnarea
In suflet îți va aduce împăcarea 



vineri, 6 aprilie 2018

Alt regat

S-a rupt universul in doua 
Și hăul ce sta intre noi 
Nu poate fi traversat 
De tine, ne mine, ori de muritori 

A plâns cerul aprig 
Și vântu-a murit 
Și-un soare puternic 
S-a prăbușit 

Toate s-au rupt 
Toate-au căzut 
Durerea-i imensa 
Suflet plăpând 

Sunt sigura ca acolo unde tu mergi 
Nu prea exista locuri de veci 
Nu vei munci, nu vei suferi 
Sufletul tău va veseli 

Fii vesel, dara, e darul tău 
Pentru tot timpul când aici ți-a fost rău 
Pentru toată durerea ce-ai îndurat 

Mergi fericit in alt regat...

marți, 20 martie 2018

Iubirea


Iubirea nu e niciodată păcătoasă
Ea este atât de liberă
Atât de limpede
Și de aer pofticioasă
Ca o pasăre
Măiastră

Iubirea nu-i gălăgioasă
E liniştită
Şi e calmă
E languroasă
Și e frumoasă
Ca o madamă

Iubirea nu-i spectaculoasă
E liniară
Ori unduioasă
și nu contează
Când e atât de frumoasă
Și simplă
Precum o linie mai groasă

Iubirea nu-i nimic prea rău
Ci doar prea bun
Ori prea nebun
E un acord
E o vioară
E toamnă, iarnă, ori e vară
E doar miros de primăvară
Pentru că ea doar e
Iară și iară

miercuri, 14 martie 2018

Soarta

Toți banii din lume i-as da pe iubirea ta 
Dar eu sunt atât de săracă...,
Iar iubirea ta
Oricum n-ar fi de vânzare 

Ce stranie nepotrivire 

De soartă...

duminică, 11 martie 2018

Femeia



Femeia are în ea ceva magic 
Ceva unic 
Ceva magnific 
Puțin bizar și poate ironic 
La fiecare gest al ei draconic 
Chipul îi pare 
Puțin angelic
Femeia are în ea ceva magic 
nu-i prea poți ignora
Aspectul iconic

joi, 1 martie 2018

Iubeşte!


Ce greu de înţeles şi chiar straniu îţi pare
că se repetă totul şi ce-a trecut, reapare
că dintr-o poză veche figura ce-ţi vorbeşte
pare un cunoscut, îl simţi cum te priveşte
că dintr-un film străin aproape recunoşti
şi străzi şi personaje, dar şi trairi fireşti
că întâmplarea care tocmai acum se-ntâmplă
parcă ai mai trait-o în urmă c-o secundă
un deja-vu continuu, o viaţă consumată
îţi pare orice clipă, în scurt timp degradată

în fiecare zi îţi retrăieşti rutina
şi zi de zi imagini similare îţi năpădesc retina
aceeași oameni zilnic iți spun poveşti ciudate
și mersul lor iți pare același, zi ori noapte
fiecare an la fel începe și la fel sfârșește
orice clipă trecută în van te irosește
ai vrei să ieși din bucla în care te învârtești
dar ce ironic este, tu te tot adâncești
timpul nu e pierdut, te poți înzdrăveni
și incepand de-acum: iubește! și viu vei deveni...

duminică, 25 februarie 2018

Frumoasă ești

 
Frumoasă ești
Ca o lumină
Aprinsă într-un stingher cotlon
Frumoasă ești ca o speranță
Și prețioasă
Precum de aur un filon

Frumoasă ești ca orhideea
Lila și movă și suavă
Frumoasă ești
Precum scânteia
Fierbinte,
Stârnită parcă dintr-o lavă

Frumoasă ești ca nemurirea
Ce zace-acuma între noi
Ca un sărut ce zămislește
În suflete fluturi și flori

Scrisoare nescrisă

 
Aș fi vrut să-ți scriu
Să încep cu “dragul meu,
Eu sunt bine...”
Să-ți mărturisesc în scrisoarea mea
Că mirosul algelor înghețate
Pe nisipul violet
Încă stăruie în porii pielii mele
Și în părul răvășit de briză

Aș fi vrut să-ți reamintesc
Prin cuvinte
Prin litere aranjate caligrafic
Pe foaia dictando
Cu cerneală mov
Apusul acela resemnat
Ce ne-a fost martorul
Ultimei nopți de atingeri

Aș fi vrut să-ți desenez
Din nou și nou
Vioara ce mi-a scrijelit sânii
Într-un nestemat poem
De iubire

Aș fi vrut să-ți cant toate acestea
Într-un singur vers
Într-o ultimă scrisoare...
Dar ți-am rătăcit adresa
Ce-ar fi trebuit trecută pe plic...