marți, 12 februarie 2019

Mercantil


Sufletul meu nu este de vânzare
Și chiar de-ar fi, nu l-ai putea avea
Pentru că tu NU
Te poți îndrăgosti la prima vedere
Și nu poți plânge
La ultima întrevedere

Nu poți iubi, ca mine, ce alții doar urăsc
Și chiar nu poți ascunde
Că ceea ce faci zilnic nu are niciun rost

Nu știi ca întreg universul
Este un organism
Al cărui unic suflet
În pieptul meu vibrează
Și ca nemărginitul cât este de întins
Îl poți sintetiza
Doar în privirea mea

Tu știi un singur lucru:
Cu banii ce-i deții
Poți plăti toată lumea
Dar sufletul meu, nu,
Nu-l poți tu cumpăra!

duminică, 10 februarie 2019

Magia timpului nedefinit



Eu nu-mi trăiesc anii numărând secunde 
Și nici veșnicia pierzând amintiri 
Privesc încântată spre zări însetate 
De iubiri tremurânde și profunde trăiri 

Păstrez amintiri infinite de vieți irosite 
De drumuri scurtate și de clipe pierdute 
De povesti nesfârșite cu vise împietrite 
De-aceea nu-mi număr secunde ce triste, 
Măsoară acel timp ce este uitat 

Eu îmi trăiesc timpul acela 
Ce tu nu-l poți număra cu secunda
Acela ce ție nu-ți ajunge nicicând 
Timpul ce-l pui să ți-l sune ceasul 
Ca tu să te trezești iar și iar 
Plângând și-alergând 

Oprește-te! Timpul este interminabil
De-i schimbi unitatea cu care-l măsori 
Trăiește din plin, incomensurabil 
Vei sti de atunci ce-înseamnă s-ai timp! 


vineri, 1 februarie 2019

Prolog


1920, Bucuresti

M-am născut în 1905, vara, când era arşita mai mare peste Bucureşti, într-o familie de țuicari. Locuiam într-o căsuță cu două camere, un parter cochet, care se prelungea pana în stradă cu o cămăruță cu vitrină, cu intrare direct din trotuar, în care se opreau bogătașii să cumpere răchiu primenit. Sora mea Violeta era răsfățata familiei, pentru că era frumoasă și le zâmbea șăgalnic tuturor boierilor. Eu eram permanent bosumflată, cu cozile negre împletite strâns și vârful capului acoperit mereu cu o broboadă negricioasa. “Sa scap odată de tine, muto!”, îl auzeam deseori bombănind dintre sticlele de țuica. De aceea, când un afacerist ovrei a intrat în magazinul alor mei, tata s-a grăbit sa mă descrie și să încerce să scape de mine:
- E cuminte, fată mare, face mămăliga bună și dă cu mătura în fiecare zi. Mânuiește cu măiestrie pianul și toarnă cu precizie de farmacist țuica în țoi.
Și el m-a luat. Ca pe un copil m-a luat. M-a apucat delicat de mână, m-a sărutat pe frunte si mi-a zâmbit, dezvelindu-și dinții perfect albi. Aveam doar 15 ani. Am plecat de acasă jelind, cu 2 rochițe, o pereche de pantofi și câteva cărți.
M-a dus în palatul lui, o casă cu două etaje și cu lift cu scripeți, cu majordon la intrare si femeie de serviciu in casa, o țigancă blondă, mai mare cu 5 ani decat mine si mai inalta cu cel putin un cap. 



Asa a început noua mea viață, copleșitor de frumoasă și fascinanta prin încercările pe care mi le-a pregătit...

luni, 21 ianuarie 2019

Cafeaua


Să-mi torni în ceașcă,
alături de cafea
puţină dragoste de-a ta,
puţină mângâiere din vârful genelor
şi-n loc de zahăr
atingere stângace
din tremurul degetelor


Să-mi torni în ceașcă,
iar eu să te beau!
Puțin amăruie, puțin și mai tare,
puțin aromată
cafeaua turnată
din ibricul cel mare.

Așa să te beau...
Toarnă-mi cafeaua
când ochii mei leneși
încă-ar dormi
toarnă-te-n mine,
licoare amară!
Trezește în mine emoții
când vreau să te sorb
în zorii de zi...

luni, 31 decembrie 2018

Bilanț 2018

Pentru ca e ultima zi din an, e momentul bilanțului. Bilanț pe care îl fac in fiecare an. Numai ca acum in vine sa scriu: “ma ... in el de  2018!” si s-o fac cu furie, cu înverșunare, ca și cum as sparge ceva cu toată ura. 

Dar voi continua totuși tradiția de a scrie despre anul ce se va termina curând. Pt ca, desi a fost un an teribil, a venit la pachet cu multe lecții. 

Simteam de când eram mica tare ca anul când voi împlini 40 de ani va fi anul care-mi ca schimba radical viziunea despre viața. 

Sa nu mai spuneti ca femeile nu au o intuiție fantastica. Chiar așa a fost. Poate nu a fost cel mai greu an din viața mea, dar cu siguranța a fost cel mai socant și deopotrivă, cel mai revelator. 

Revelația suprema a fost ca poți muri oricând. Stiu, toți va veți bate cu pumnii in piept ca știți, de ce ar fi o revelație asta? Da, știți, dar nu credeți! Nu crezi ca in clipa următoare chiar tu poți muri. Așa, brusc, fără niciun avertisment. Ei bine, treaba asta nu te pune puțin pe gânduri? Pe mine m-a cam zdruncinat puțin. Când am realizat ca, chiar de azi ești bine, mâine te poți trezi mort, mi s-a cam schimbat viziunea despre viața. Și atunci ce-am făcut? Am mulțumit Universului ca sunt, ca încă sunt, ca încă imi pot strange copiii in brațe, ca pot merge, ca pot respira, ca ma pot bucura de orice vreau eu de pe acest pământ. 

Va rog eu, dragii mei prietenii, nu așteptați sa va moara cineva drag ca sa va bucurați de propria viața, nu așteptați sa vi se spună “te iubesc” ca sa o spuneti voi dacă o simțiți, nu-l așteptați pe D-zeu ca sa va zdruncine cu o întâmplare teribila pentru a-l descoperi, ci căutatati-L voi! 


Bucurați-va de viața acum, prețuiți orice moment acum, iubiți acum și iertați acum. Caci mâine, nu se știe....


Un an nou minunat sa aveți! La mulți ani! ❤️

duminică, 30 decembrie 2018

Te văd

Te văd din nou tăcută
Și iarăși întristată 
Cu ochii lăcrimând 
Și inima-nfrânată 
Te văd abandonând 
Tot ce-ți făcea plăcere 
Nu mai pictezi, nu scrii, 
Nu cânți și nu dansezi 
Doar stai îngândurată 
Privind zările reci 

Mă-ntreb de ce plecarea mea 
Ți-a suferit atâtă
Când tu ai altă stea 
Ce stă să te-nfierbântă

Mă uit la tine rece 
Cum tu m-ai petrecut
Și-ți spun că veșnicia 
Nu este de temut 

Te văd stând întristată 
Cu ochii în fereastră
Privind stele pierdute 
Și zările-ntrerupte 

Te văd ca pe-o crăiasă 
Atât ești de frumoasa! 


joi, 27 decembrie 2018

Memorii

Cu tâmplele goale 
Privim infinituri
Ne doare, ne rupe, n-i dor și ne plânge 
Trec clipe-n durere, ne trec și-anotimpuri 
Cenușă din voi in noi ne e sânge 
Ne tremura degetele-n surdina și-n noapte 
Ochii se scurg in tăceri incolore 
Am vrea s-auzim din nou voastre șoapte 
Dar voi v-ati topit in zări inodore 

Cu tâmplele goale-așteptăm
Cu palme plapande și gânduri mărunte 
Vom plânge aici pana plecam 
In lumile-n care voi sunteți 
Lumini infinite...




marți, 25 decembrie 2018

Draga Moș Craciun

Draga Moș Craciun 
As vrea sa-ți scriu 
Ca in copilărie 
Când chiar credeam in tine 
Și tu veneai in fiecare an
Sa-mi lași sub brad 
Frântură de magie 

Și-acum mai cred in tine 
Caci an de an mi-arați 
Și-ncerci sa ma convingi 
Ca-n mine tu exiști 
Și ca sub brad cadouri 
Bătrân așa cum ești, sa-mi pui, 
Încă mai poți ...

Și-atunci îți scriu 
Ca un copil 
Cu sufletul plin de speranta 
Ca ma vei asculta din nou 

Deci, draga Moș Craciun 
Sa vii iar in ajun 
Și sa-mi impodobești 
Viata cu noi povesti 
Sa imi alungi tristețea 
Si sa-mi dai sănătate 
Sa fiu iar optimista 
Ca-n rest, le am pe toate 

Și-un lucru îți mai cer 
Fa iar, cum știi, magie 
sa fie langa mine 
Toti oamenii mei dragi 
Copii, părinți, prieteni 
Și necuvântătoare 
Cu toți sa fim alături 
Și sa ne veselim 
In prag de sărbătoare! 








luni, 17 decembrie 2018

Jurământ transcendendal

 
Mi-ai jurat că mă vei cauta
Pentru-a-mi întoarce suferința
Într-altă viață te-am părăsit murind
Același lucru l-ai făcut acum, din nou iubind

M-ai căutat și m-ai găsit
La fel
Purtându-ți fericirea din ochi
În suflet, vise și în țel
Topită după pielea ta
Simțindu-ți din îndepărtate temeri
Inima

Și m-ai iubit
Așa cum ai făcut-o-n penultima-întâlnire
În altă viață de prin ţări străine
Și toți copiii noștri în jurul nostru-au fost
Așa ca-întotdeauna, cu dragoste și rost

M-ai căutat și m-ai găsit
M-ai alintat, m-ai protejat și m-ai iubit,
Apoi m-ai pedepsit
Murind...

marți, 27 noiembrie 2018

Doi nebuni

 
Doi nebuni,
Un el și-o ea
O poveste
Și o stea

Desculți ei
Pe o cărare
Luminată doar de soare

Ziua merg,
Noaptea odihnă
Seara-și cânta ode-n tihnă

Doi nebuni
Și o iubire
Cât la alții într-un an,
La ei o sută și-o mie

Prea intens,
prea concentrat
Prea frumos,
prea colorat

Un el și-o ea
o poveste
Nevorbită și nescrisă
Prea de necrezut
Lumii încă-i este...