marți, 27 noiembrie 2018

Doi nebuni

 
Doi nebuni,
Un el și-o ea
O poveste
Și o stea

Desculți ei
Pe o cărare
Luminată doar de soare

Ziua merg,
Noaptea odihnă
Seara-și cânta ode-n tihnă

Doi nebuni
Și o iubire
Cât la alții într-un an,
La ei o sută și-o mie

Prea intens,
prea concentrat
Prea frumos,
prea colorat

Un el și-o ea
o poveste
Nevorbită și nescrisă
Prea de necrezut
Lumii încă-i este...

Mi-e gândul la tine



Mi-e gândul la tine, iubite
Ca vântul ce-ți geme-n morminte
E greu, întristat, lovit, răvășit
Ca gerul ce intră-n pământ împietrit

Mi-e dor și mi-e sete de vorbe cu tine
Mă agăț de-amintiri
De seri cu povești și alinturi
De lucruri rămase atât de străine

Mi-e gândul la tine și vreau sa te-ntorci
Măcar hologramă de-ai fi
Știu că ai vrea și știu că nu poți
Când vei veni, te voi ști...

Amintirea ta devine
din ce în ce mai prețioasă...❤️

Cele mai frumoase povesti


Cele mai frumoase povesti
sunt cele în care credem.
Cele mai credibile povesti
sunt cele în care ne regăsim.
Poveștile care trec de granițele rațiunii
sunt cele pe care le-am trăit din suflet.

duminică, 4 noiembrie 2018

Fă-ți suferința artă


Să-ți pictezi suferința pe piele
Cu lacrimi, cu emoții
Și cu praf de stele

Să nu pară durere
Și să nu pară rană
Să nu pară o luptă
Din care ai ieșit lovită,
Nimicită...


Să nu pară povară
Să pară o pictură
Nu-ți face suferința
Pe trupul tău o dramă

Pictează-ți-o pe piele
Să pară o poveste
Să pară drumuri arse
Dintr-o hartă
Fă-ti suferința artă!

#colectiv

Te-am iubit mult


Ți-am băut lacrimile
Ți le-am simțit ca pe otravă
Pe buzele mele
Căci știam că-ți ascund slăbiciunea
Și suferința

Am zâmbit zâmbetului tău
Căci simțeam că dincolo de el
Stă ascunsă toată speranța ta în mine

Ți-am trăit fericirea
Cu tot sufletul am trăit-o
Căci îmi mărturisea
Că-ți găsiseși liniștea și înțelegerea

Nu îmi e frică de demoniș
Nu mă sperie fantomele vii
Ce-ți sorb amintirea

Voi lupta pana la capătul universului
Pentru tine

Hotarele dintre lumi
Nu sunt de netrecut

Te-am iubit mult ...

Ba tu!

miercuri, 24 octombrie 2018

Mă-ntreabă lumea cum de te-am iubit

 
Mă-ntreabă lumea 
de ce te-am iubit?
Răspunsul e banal:
Pentru ca m-ai uimit
Și ca m-ai cucerit
Prin grijă și tandrețe,
Prin vorbe bune,
Prin implicare și prin pasiune,
Prin gesturi simple,
Prin eforturi multiple
Lipsite uneori
de rațiune...

Cu sufletul, cu mintea, cu trupul,
Cu ochii, pielea, cu creierul, cu gura
Cu totul te-am iubit
Căci inima-mi sălta
Când te vedeam
Atât de fericit

Cu îngerii din mine,
Cu Dumnezeul meu
Cu universul veșnic
Cu toate te-am iubit!

Mă-ntreabă lumea cum de te-am iubit...
Îți spun acum,
căci nu ți-am spus la timp:
Și de m-ai fi rănit
Așa cum crede ea,
La fel de mult, iubite,
Eu tot te-as fi iubit...

vineri, 19 octombrie 2018

Aici

Nu ești aici
Fizic, 
cu trupul tău lucrat la bazin
Zâmbind
Cu dinții tăi albi, perfecți 
Clipind
Cu ochii tăi tânjind după frumusețe

Nu ești aici 
Cu palmele tale 
Născătoare de fiori pe piele 
Cu pieptul tău 
Protector 
Nesătul de îmbrățișări 

Nu ești aici
Fizic 
Dar ești metafizic 
În curcubeul ce se naște
Când te caut înspre cer 
când la radio începe,
Exact atunci când mi-e dor să te aud,
melodia ce mi-o fredonai la ureche...
În zâmbetele oamenilor din jurul meu
Care doar printr-un gest
Îmi restartează starea 

Ești aici 
Te simt în permanență în preajma mea 
Și în minunile ce le trăiesc zilnic
Îți sunt recunoscătoare
Ca m-ai învățat 
Să-ți iubesc
spiritul...



joi, 23 august 2018

Să crezi în fluturi

 

 Să crezi în fluturi, iubito
Să zbori precum ei
Să-ți pui aripi colorate 
Să-ți urmezi propriile idei 
Să renaști din cocon 
Ca dintr-o nouă suflare 
Și să știi că răspunsul primit 
Este bumerangul unei fapte bune, 
Nu doar firescul la o întrebare 

Să crezi în fluturii ce i-am admirat împreună
Eu din pământ, 
Tu de pe lună
Să-ți dai viața pentru a ta năzuință
Asta e-a fluturilor sfântă credință 

Fii precum fluturele purtat de lumină
Căci el strălucește doar în zi senină
Când plouă și tună el tace timid 
Fii precum el, un suflet plăpând 

Când el obosește 
Își caută petale moi 
Și poposește 
El știe unde-i e locul 
Acolo-i stă norocul 

Să crezi în fluturi, iubito, îți spun 
Căci ei renasc în fiecare vară
Au învățat să zboare 
Şi știu să înflorească 
Deodată cu a lor mirositoare floare 

miercuri, 1 august 2018

Îţi voi scrie



Niciodată nu voi putea uita
Felul în care m-ai făcut să (mă) simt
Nu-ți voi uita privirea
Nu-ți voi uita grija
Nu-ți voi uita iubirea
Apoi nu-ți voi uita plecarea
Nu-ți voi uita tăcerea
Nu voi uita durerea

cu care m-ai lăsat...

De aceea-ți scriu
Și-ți voi mai scrie
Până-ți vei cere-n vis iertare
Că ai plecat

Atunci mă voi ierta și eu

Până la acel moment însă
Voi continua sa-ți scriu!

duminică, 29 iulie 2018

Poem de iubire nesfârșit



A fost odată, ca-n povești a fost
O fată tristă și un băiat frumos 
Cu ochii lor căprui plini de lumină
S-au sărutat în parc, sub lună plină

Și s-au ținut de mână, ca doi îndrăgostiți 
Căci ei visau frumos și erau îndrăgiți 
Și peste tot pe unde ei umblau
Oamenii toți ori îi invidiau, ori simplu, le zâmbeau 

Așa i-ai cunoscut, frumoși și plini de viață
Cu mulți copii în jur, cu zâmbete pe față
Plini de căldură în suflet și veșnic săritori 
Glumind, dansând în ploaie și foarte iubitori

Așa s-au și iubit, în glumă și-n răbdare 
Unde puneau ei mâna, le răsărea o floare
În orice gând și faptă ei doi se completau
Și cel mai banal lucru, neîncetat se iubeau

Așa a fost atunci, povestea s-a schimbat
Ea a rămas iar tristă, iar el s-a-ndepărtat
În zi de fericire, când casă și-au găsit
Iubiții din poem fatal s-au despărțit 

Și mulți le-au plâns povestea și mulți s-au întristat 
Mulți au vrut să ucidă ce în ei a înviat 
Cu el deodată și lumea comună le-a murit
Dar a lor poveste rămâne, poate de ne-nțeles
un poem de iubire nesfârșit!