marți, 26 ianuarie 2016

Șapte frunze și-o păstaie


stau strivite într-o doară 
și parca trăgând sa moară
șapte frunze și-o păstaie 
pe pământ, lâng-o copaie

nu au vlaga, n-au căldură
frigul aerul li-l fură
par a duce grea povară
să reziste pân' la vară

dar e greu, căci frigu-i mare
și le-a prins ca-ntr-o strâmtoare 
ce păcat ca pentru ele 
bunicuța la andrele 
nu prea știe a croșeta 
un pled mic și o basma 

eu le-adun în mare taină
le înghesui trist sub haină
le promit că le voi pune 
chiar în sobă, pe-un tăciune 

și le pun, în sobă-i cald 
văd eu cum la mama-o scald 
dar când să mă uit mai bine 
frunzele sunt un cărbune

vineri, 22 ianuarie 2016

Magia nopții



are și noaptea farmecul ei
chiar și fără cer înstelat 
te cuprinde în mrejele tristeții 
ca într-un dans 
trezindu-ți melancolii puerile 
dar e plăcut 
uneori, jocul nopții 
te incita precum un spectacol 
cu acrobații riscante pe sârmă
alteori, te frământa neîncetat 
alintându-ți somnul 

are și întunericul magia lui
cu ochii închiși poți vedea prin el
dincolo de acest prezent 
poți asista îndeaproape 
la spectacolul stelelor apuse 
dinaintea venirii tale-n această lume 

noaptea are înțelesurile ei aparte 
își spune singura poveștile 
își poartă demnă întunecimea 
căci și ea e parte din tine 
și din universul tău 
noaptea are o magie aparte 
pe care o trăiești cu ochii închiși

Uite cum ninge



uite copile cum ninge 
cu fulgi de cristal violet
uite cum toamna se stinge 
sub omătul ce crește încet 

privește cum ninge, copilă
dansează in aer bezmetici 
se-mbină și cresc, e-o suavă idilă
pământu-nghețat și fulgii sălbatici 

priviți la cum ninge, copii năzdrăvani 
cum iarna devine spectacol și scenă
fulgii cei moi sunt actori temerari 
continuu luptând în arenă

vineri, 15 ianuarie 2016

Sunt eu



Sunt eu! 
Capricioasă, 
Plângăcioasă, 
Puțin răsfățată,
Puțin îngâmfată, 
Uneori speculantă,
alteori tolerantă,
dar sunt eu!
Mă-ndrăgesc mai mereu 
Și un mic amănunt: 
mă iubesc, căci eu sunt! 
Fii și tu, dacă vrei 
să mă ai, să mă iei...

Nu-mi cere mie să fiu perfectă
această noțiune este-o utopie.
Nu-mi cere să am de vis siluetă,
în jurul tău femei perfecte 
sunt o mie.
Nu-mi cere să renunț 
la sfântul jurământ 
Caci eu doar sunt! 
Și pentru numele lui Dumnezeu: 
sunt eu!

miercuri, 13 ianuarie 2016

Fericirea

Fericirea este o nebună descătușata
alergând desculță printre urzicile pișcătoare
ori un nebun descreierat
fluierînd într-o sală de ședință
în care toată lumea aproape doarme

Fericirea este murmurul nou-născutului
ce visează îngeri
ori cuvintele abia-îndrăgostitului
rostite noii iubite

Fericirea este chipul mamei
ce-și îmbrățișează fiica absolventă
și privirea tatălui
în fața primei beri băute împreună cu fiul

Fericirea e o nebună neobosită
după care multora dintre noi
le este teamă să alerge!

duminică, 10 ianuarie 2016

Colindă


alunec printre fulgi 
pe-o gheața ca oglinda
ma-ntreb de ce îmi fugi 
de ce n-asculți colinda?
de ce nu stai o clipă
să te mai încălzești 
nu simți ce se-nfiripă?
nu poți să-ntrezărești?

alunec printre fulgi
tot dansând înspre tine 
tu tot nu stai, tot fugi 
de ce nu stai, străine? 

afara ninge iară
e iarnă grea din nou 
din înghețata gară 
iar urlă un ecou 

un' te grabești, străine?
oprește-te puțin 
trenul tău nu mai vine 
ninge din nou, iar asta 
nu-ți poate fi străin 

privește-ți trupul falnic
în gheața ca oglinda 
ia-mă de mână strașnic
ș-asculta-mi iar colinda 

căci azi ca-ntotdeauna 
ce e frumos pe lume 
ninsoare, vers, colinda 
se-ntâmplă pentru tine 

luni, 28 decembrie 2015

Pentru noul an


Mi-e teamă să cer de la anul ce vine
Să fiu iubită cum doar eu știu să iubesc
N-aș ști ce să fac cu atâta iubire
N-aș ști cu atâta alint să trăiesc

Nu vreau în anul ce vine să primesc
nici jumătate din ce-am oferit
Ar fi greu de cărat, nu-mi doresc
Vreau energie pentru iubire și pentru iubit

Nu vreau recompense și nu vreau medalii
nu vreau nimic pentru anul ce vine
Vreau să trăiesc, vreau să admir dalii
Un vis am și vreau sa-l trăiesc împreună cu tine

miercuri, 16 decembrie 2015

Ce trist e cerul azi!

ce trist e cerul azi!
ce plânge
cu lacrimi reci de ceață deasă
și ce durere mă străpunge 
în pieptu întins spre univers 
ce frig năprasnic și ce beznă
mă scurg spre hău, spre nefiresc 
ce vifor bate înspre mine 
cu ce lanț gros îmi prinde-o gleznă...
ce dor nebun și ce suspine 
rămâi aici puțin! mi-e bine...

ce tristă noapte-mi ești, frumoaso
ce rece soare-mi zaci pe frunte!
ca strâmbă aștepți, moarte hidoasă
cu tactici sumbre și mărunte!

dar nu te las să-mi strici serbarea 
și nu te las să-mi bagi răceala 
dansului tău alambicat 
în visul meu destructurat...

rămân întins, cu ochii închiși 
cu degetele răsfirate
cu gleznele încătușate 
și buze vinete însetate
privesc la tine, tristă moarte 
și mă amuz 
și știi de ce? 
căci maine dimineața-n zori 
voi învia, iar tu-o sa mori!  

ce trist e cerul azi
ce plânge
cu lacrimi grele înroșite 
prin vene reci mai curge sânge 
sărut fantasme adormite... 


In memoria lui Alex. Mergi spre lumina!

luni, 23 noiembrie 2015

De la bb-şor citire

"Eram ca un atom de bor din betonul de la Măgurele, care făcea cu greu față neutronilor cu care mă bombarda tristețea ta de zi cu zi!"

Albastrul ochilor tăi



ți-am furat albastrul din ochi, iubite 
viața pare de azi atât de frumoasă
te privesc de prin mine, 
nebunesc şi cuminte 
ochii mei sunt de azi ca ai tăi, ia aminte!

azi privesc lumea din mine ca tine 
şi mă simt chiar așa cum te simți numai tu
azi mă bucur albastru de clipe senine 
azi sunt tu, azi simt tu, azi văd tu

ce minune făcut-a să văd ca şi tine? 
ce-ntâmplare abstractă ne-ntâlniră pe noi? 
pe ce cărare păşirăm şi-n ce timpuri trăirăm, 
de putem să simțim albastru amândoi? 

azi mi-ai pus fără teamă albastrul în ochii căprui 
şi azi simt că trăiesc chiar prin tine 
te iubesc nebunește, te iubesc şi cuminte 
de azi ochii mei sunt albaștri, iubite!