miercuri, 9 septembrie 2020

Cuvinte



Ne tremură degetele pe cuvinte,
Pe cuvinte scrise, nu rostite
Ne-ar tremura vocea în ele
De-ar fi să le grăim...
Și astfel evităm să le rostim
 
Nemuritoare
Stări plutitoare din suflet
Neprețuite,
Îngăduitoare
Universale
Iubiri
 
Ne grăbim să fim
Dar nu știm
Să iubim
Nu putem să iubim
Fără să fim și fără să plutim
 
Va veni acea clipa în care
Puterea-ți va fi grăitoare
Iubirea-ți va deveni nemuritoare
Ca o pasăre și ca a sa zburare
 
Zâmbește
Degetele-ți tremură acuma zglobii
Pe cuvinte
Iubirea se-nvață când suntem copii


sâmbătă, 15 august 2020

Colecție


Eu nu colecționez monede
Ori aur,
Bijuterii, mașini
Obiecte de artă scumpe 
ori suveniruri originale
Nici magneți de frigider
Nici statuete
Și nici fotografii deșuete
Nici timbre, nici scrisori
Nici mobilă-nvechită
Ori vreo mașinărie ruginită
 
Colecționez doar stări
Și întâmplări
Vorbe frumoase
Atingeri languroase
Amintiri drăgăstoase
Colecționez zâmbete
Și fericire
Le pun pe toate bine
În cele mai plăpânde pagini
Din ființă

Colecționez fapte bune
De la oameni prea buni
Am grijă să le răsplătesc
Așa cum se cuvine
Tot cu bine 

E-o năzuință
Să fac un muzeu
De credință!
Un muzeu al iubirii
Pe care-l voi dona
nemuririi!

duminică, 9 august 2020

Cafeaua

 

Te voi aștepta cu cafeaua făcută
Dezbrăcată de vise și iluzii,
Nerăbdătoare și tăcută.

Te voi aștepta cu cafeaua fierbinte,
Învolburată în trăiri,
 

dar cuminte

Te voi aștepta cu cafeaua
În ceașca cea mov turnată.
Mă vei găsi timidă
Și sumar îmbrăcată.

Te voi aștepta cu cafeaua făcută:
Fierbinte,
Cuminte,
Visătoare,
Tăcută...

Zbor

 

 

La fiecare aripă ce îți va crește
Eu voi sta lângă tine
să-ți pictez cu grijă
pană cu pană!
Te voi învăța să zbori
Și-ți voi pune-n versuri
Văzduhurile!

luni, 3 august 2020

Cântec pentru tine



Să nu mă dai de gol vreodată
Cum te iubeam, precum o disperată
Să nu dezbraci povestea noastră
De fantezie și visare
Va deveni banal poem
Dintr-o nebună si-un boem


Și sa nu povestești de noi

Cum râdeam plânși ori plângeam goi
Precum nebunii ne-încuram
Desculți în iarba ce-alergam


Nu, să nu spui nimic de noi
E farmecul poveștii noastre
Când toții iubiții-s fericiți
Că într-o zi s-au cununat
Povestea noastră e tabu
Căci noi nici nu ne-am sărutat


Să nu mai dai de gol vreodată

Că fericirea mea sublimă
A fost să te am doar în vis
Iubirea noastră minunată
Făcut-a din iad social

un ideatic paradis


Tu m-ai dorit doar în visare
Eu te-am avut în poezie
Iubirea noastră virtuală
E-o ireală feerie...


Te rog, tu să nu spui nimic de mine
Și îți promit că eu voiaminti de tine
Doar într-o scurtă melodie...

marți, 28 iulie 2020

Rochia verde precum ochii tai


Azi mi-am pus rochia verde
Am devenit pădurea în care ne-am pierdut cândva
Vântul mi-a suflat aripile
Printre frunzele zburătoare
Mi-am amintit cum mă priveai:
Gândurile tale îmi atingeau pielea
Într-un vers incolor, fără rimă
Gustul buzelor tale
Curgea izvor sub pleoapele închise în visare
Mi-e dor de poteca noastră uitată în preistorie
Mi-e dor de atingerea timidă
Și de îmbrățisarea imaginară și fără de cuvinte
Mi-am pus rochia verde
Pentru că mi-e dor
De culoarea ochilor tăi!

miercuri, 8 iulie 2020

Păcat


Dorință perversă ne trece prin minte
și trupul privește inert sau mirat
de unde atâtea povești și veșminte
pentru-un păcat și un gând necurat?

Visam să trăim, trăim din visare
o dulce otravă-i aceasta dorință
Din gânduri obscene ne facem splendoare
Deși știm că ce vrem nu e cu putință!

Ispita e dulce, dulce-n păcat
Cearșafuri prelinse sub piele pe pat
rămân mărturie dorințelor care
lipite-s-au pervers într-un act...

Îmbătă-mă cu tine


Toarnă-mi puțin vin roșu în pahar
De-acela dulce și puțin amar
Să-l simt ca pe-un sărut, neliniștit
Nerăbdător, cumva nedeslușit
Așa-mi doresc să simt a ta beție
Ca o dulceață, precum apa vie
Intensitatea privirii tale verzi
S-o simt dintr-un pahar, așa cum tu mă vezi
Să intuiesc printre papile expandate
Intențiile unei atingeri prea puțin vinovate
Așa intenționez să gust din tine
Cu sete și durere și fără de rușine
Și-n vinul roșu ce mi-l torni în sânge
Să-mi pui savoare din sufletul ce-ți plânge
Așa te voi gusta și te voi devora
În fiece celula să simt aroma ta
Toarnă-mi acum vin roșu in pahar
De-acela dulce și puțin amar.

Îmbătă-mă cu tine!

luni, 6 iulie 2020

Visul meu


Am un singur vis:
să-mi pierd cumpătul
în iubirea ta!

Chiar atunci, chiar acum,
mi-am pierdut rațiunea
în sărutul tău!

marți, 30 iunie 2020

Marinari ai propriilor vise


Cerul privește prin mare furtuna
Furtuna cea grea, cu vânturi turbate
Și marea cea neagră, geme nebună
De-atâtea dureri în valuri vărsate

Privește în mare și plânge din nori-șieși
Cu lacrimi sărate, uneori înghețate
Ploaia îi cade precum blestemul
Pe marea cu multe vapoare-necate

Vă plânge și cerul, vă plânge și marea
Vă plânge întreg universul
Pe voi marinari ai propriilor vise
Cu vâsle-speranțe și-n păr cu meduze