duminică, 15 ianuarie 2017

Cântă-mi natura, iubire!


Iubire,
ființă vie 
ce sălășluiești în mine,
ascute-ți arcușul 
și cântă-mi natura,
căci numai despre ea 
îmi poți cânta acum!
Pune pe note 
culorile ei intense 
și varsă-le în mine,
ca pe o pânză neîncepută...
Cântă-mi natura, 
iubire din mine,
pentru că doar natura
poate fi cel mai gingaș viers
și numai tu, iubire,
o poți reproduce în sunete
atât de suav!

miercuri, 11 ianuarie 2017

Prima iarnă când noi ne-am iubit



în prima iarnă când noi ne-am iubit 
era atât de cald 
încât flori creșteau din pamant 
pe te miri unde 
în mijlocul potecilor 

în prima iarnă când ne-am iubit 
marea cânta în duet c-o vioară
chelnerii serveau la terase înfrigurați
căci era încă iarnă afară şi nu vară

degetele noastre s-au împrietenit 
şi pielea ta s-a topit peste mine 
luna ne zâmbea albă şi plină 
căci era prima iarnă
în care noi ne-am iubit...


dans le premier hiver quand nous avons aimé
il faisait si chaud
que les fleurs poussent sur le sol
dans des endroits inattendus
au milieu des sentiers

dans le premier hiver quand nous avons aimé
la mer et  un violon chant duo
serveurs froids servis aux terrasses
parce qu'il était encore l'hiver et non pas l'été sur

nos doigts sont devenus amis
et votre peau a fondu sur moi
la blanc pleine lune nous sourire
parce qu'il était le premier hiver
quand nous avons aimé ...
 

vineri, 6 ianuarie 2017

Ironic

Ce diferența ironica între oameni...
unii își dau seama de ceea ce nu merita,
alții nu-și dau seama de ceea ce merita...

joi, 22 decembrie 2016

Femeia vioară


De azi am învățat să simt muzica
asa cum simțeam până acum lumina
o primeam cu ochii deschiși,
îmi invada pupilele
și-mi pătrundea strălucitoare
până în creier și până în oase
când era frig mă încălzea,
iar când era prea cald,
lumina aceasta mă împresura
trezindu-mi porii de pe piele
în microscopice străfulgerări

azi ți-am simțit muzica
nu ți-am auzit-o ca pe o melodie,
ci am simțit-o
precum o atingere
pe piele, pe trup și în suflet

azi ți-am simțit muzica
pentru ca azi ți-ai pus arcușul
pe sânii mei
și i-ai transfigurat în note muzicale
i-am simțit tresăltând sub arcușul tău
și vibrând întrebători sub degetele tale
azi ți-am trăit muzica
ca pe o lumină
în timp ce tu mă cântai
transformându-mă în vioară,
vioara ta...


marți, 20 decembrie 2016

Comoara din noi


azi sunt pirat!
azi m-am decis să plec 
în lumea mare,
pe mări şi pe oceane.
să zbor, să navighez.
să răscolesc adâncuri 
şi să caut comori,
să explorez străfunduri 
din ceruri, plaje, zări 

azi sunt pirat!
am spadă-n loc de mână
şi un ochi din cristal,
am un picior de lemn,
cercel în abdomen.
inima mi-a fost frântă
într-un război barbar,
de azi eu m-am decis,
voi fi pirat-tiran!

mi-am construit o barcă
din vise şi speranțe,
în loc de vâsle, șansă,
în loc de vele, transă...
cu ochiul bun închis
cu palme tremurânde
cu corpul tot zvâcnind
pe marea azurie
m-am avântat sperând

dar nu regret,
căci soarta 
mi-a dat vânt bun la pupă
iar valurile-albastre
suave m-au purtat
pe insula pe care
tu erai împărat

te-am regăsit același
navigator măiastru
cu sufletul de aur,
curat, ca un sihastru
cu gânduri bune-n tine,
cu blândeţe-n privire
pirat și tu, ca mine,
perfectă potrivire!

suntem pirați, pesemne,
căutători de aur
în suflete  pierdute
căci ce-ar putea sa-însemne
a noastră alergare
pe cărări dispărute?

iar pe-acea insuliţă
retrasă şi uitată
ne-am contopit povestea
sub marea îngheţată
ne-am îngropat iubirea
sub frunze şi nuiele
iar valurile albastre
ne-au legănat pe ele
vântul asbtract de iarnă,
îmbrăţişaţi şi goi,
a-ngropat într-o doară
comoara chiar în noi!

duminică, 18 decembrie 2016

Eternitate



aproape că nu cunoscusem fericirea până atunci.
în afară de iubirea pentru 
sufletele născute din mine,
iubirea, în general, era un subiect tabu

dar atunci, după ce te-am cunoscut, 
universul parcă a căpătat altă însemnătate 
altă înțelegere s-a născut în mine,
iubirea și-a recăpătat sensul,
iar clipa a devenit nemuritoare

am trăit aievea magia reîntâlnirii 
dupa atâtea vieți de neștiință
am simțit adânc în mine 
emoția fermecătoare a eternității 

probabil vom îmbătrâni 
probabil nu ne vom mai recunoaște 
dar fericirea acestor zile 
va rămâne veșnic tânără,
precum chipul tău din tabloul 
îngropat în ochiul dragonului roșu

joi, 1 decembrie 2016

Spune-mi ceva

Spune-mi ceva, orice
spune-mi că maine va fi sfârșitul lumii
sau că universul acesta niciodată
nu va fi spulberat
spune-mi că stelele acestea
strălucesc pentru noi
ori că soarele brusc
și-ar opri strălucirea
daca noi am înceta a ne mai iubi
spune-mi că padurile își vor încetini creșterea
daca noi ne-am opri din mângâieri
ori dimpotrivă, că pământul s-ar opri
din drumul său către
catastrofala încălzire globală
dacă noi am continua legendara iubire interzisă

o, da, spune-mi că suntem sortiți
ca iubirea noastră
să fie cântată în mii de ode
ori vizionată în sute de episoade telenovelistice
ori că ea imită
iubirea antică silită
dintre Hefeistos și Afrodita

spune-mi ceva, orice,
bun sau rău
frumos sau urât
un blestem ori o binecuvantare,
dar spune-mi!

luni, 28 noiembrie 2016

Inima

Inima e precum lemnul: se aprinde ușor, iar când i se întâmplă asta, arde până la mistuire!
 

luni, 21 noiembrie 2016

Ce frunze nebune!



ce frunze nebune
plutesc peste noi 
cu fosnet de umbre bătrâne 
ce toamna bizară
ne-mbraca in doi 
ca piatra zdrobită 
de o niagară

ce frunze, ce vânt, ce rafale 
in suflete intra
ti-aud cântul plin
amar de pelin
in suflet mi-e jale 
si-n el striga iar 
un glas de venin
bizar, rece, umed, 
ca intr-un ecou 
ma striga din nou 

ce frunze nebune 
ce toamna bizara 
cu umbre-n cărbune 
pictură murală

Reverberație



milioane de pereți transparenți 
ma țin închisă cu gândul la tine 
privesc poza ta 
cu inocenta si curiozitatea unui pui de om 
fără a înțelege prin ce minune 
te-am identificat printre invizibilii acestei lumi 

închid ochii 
simt apăsarea pereților 
in tot trupul încins 
ma doare depărtarea dintre noi 
si simt nerăbdarea întâlnirii 
ca niste picături de plumb încins 
căzute-n pielea mea 

ascult in surdina muzica ta 
straina sunt acum de senzațiile proprii 
visez la atingerea ta 
ca la un legănat suprem 
in patul odihnei transcendentale
te simt având nevoie de sclava 
crescută in abnegație
direct in suflet, 
de dupa pereți transparenți 
străbate din vocea ta virtuală 
o reverberație