joi, 18 decembrie 2014

Invitație la masă

Mică, cât o gămălie,
stă Ana-n bucătărie
vrea să-i fie de-ajutor
bunicii lângă cuptor

ce gatim noi azi, bunică?
cozonaci, tort și-o pâinică.
te rog să frămânți aluatul
căci din el vom face blatul

și când blatul este gata
pregătim și ciocolata
tortul e acum ornat
și numai bun de mâncat

între timp un cozonac
în cuptor s-a cam umflat
și pâinica a crescut
ce bucătar priceput!

Ana acum se mândrește
cât de bine ea gătește
pe voi toți vă invităm
din bunatăți să gustăm!






Plouă la Londra


Plouă la Londra? Mă întreb
Și degetele-ating ușor
Un cântecel în mi, re, sol
Afară-i frig și-mi este dor

Nu vreau să plec, dar nici să stau
Din mine-aș vrea puțin să-ți dau
Am tălpile pline de rouă,
La Londra plouă?

Alergă-mă prin iarba udă
Abia crescută și atât de crudă
iubește-mă la ora două
când abia începe printre noi să plouă

miercuri, 17 decembrie 2014

Perlă


Sunt aproape convinsă
Că n-ai putea să mă iubeşti.
Simt! După cum mă priveşti,
După cum respiri culoarea părului meu
şi-mi atingi călcâiul total întâmplator.
 
Sunt aproape sigură
Că nu m-ai putea iubi.
Văd! După cum îţi târăști pașii greoi prin iluzii,
După cum mă alergi privindu-mi spatele
Şi te faci pueril că mă scapi.
 
Cred că m-am convins
Că lumea mea şi lumea ta
Sunt lumi paralele, pierdute-ntre stele.
Ar fi imposibil să mă iubeşti,
Pentru c-ar trebui întâi să mă cerșești
Universului...
 
Apleacă-te, muritorule!
O scoică deja comestibilă
Nu-şi va găsi niciodată menirea
Lângă o scoică născătoare de perle.
 
foto: Girl with a Pearl Earring - Johannes Vermeer

duminică, 7 decembrie 2014

Așteptându-l pe Moș Niculae



Cu toții ne-am pregătit 
Ghetele la asfințit
Așteptând cu mic cu mare 
Să vină Mos Niculae.

Toți am fost foarte cuminți
Ne-am spălat mereu pe dinți
Prostii nu prea am făcut
Doar una pe zi, cel mult.

Să ne ierți noi te rugăm,
Nu vrem să te supăram,
Dulciuri în ghete am vrea 
Căci ni-i frică de nuia! 

Mă bucur de tine


Mă bucur azi de tine ca de o ultimă zăpadă
Ca de Venus intrat în rac în ultima decadă
Ca singura rază de soare de pe un cer greoi 
Ca de o floare albă crescută printre ploi

Mă bucur azi de tine ca de o minune
Ca și atunci când vii când mi-este dor de tine 
Cu ochii îngreunați, dar vii și inocenți
Ma bucur iar de tine, spre mine te îndrepți.

Iubitul meu, de tine mă bucur ca de-o zi
In care fiind convinsă ca nu vii, totuși vii! 

Menire


M-ai întrebat ce e iubirea?
Și cum se fabrică? Cum crește-n noi?
Știi mult prea bine, ne e menirea 
Ce ne-nvelește când suntem goi.

Ce-i dorul? Ce-i nemărginirea?
Cum zbori când cazi? Ce simți când mori?
Dar știi și tu, ne e menirea 
Ce ne-nvelește când suntem goi.

Ma întrebi și-acum: ce este viața?
Cum poți trăi în armonie?
Dar știi tu, iubirea-i calea 
Ce ne unește întru vecie!

M-ai întrebat cum de destinul 
A făcut să ne-ntâlnim noi? 
Răspunsu-i unul: iubirea ne este menirea 
Ce ne-nvelește când suntem goi.

miercuri, 26 noiembrie 2014

O căutare


















Plâng
răscolesc pământul uscat
dupa metafore din care-au crescut flori înghețate
lacrimile-mi ajung la capatul pământului
si-mi stropesc fierbinți degetele picioarelor
palmele tremura de frenezia
căutarii

ce caut aici?
răspunsuri?

Râd
mângâi iarba fierbinte cu trupul gol
câutand mângaierea mânjită de clorofilă
zâmbetul mi se întinde pe cerul purpuriu
inundându-mi retina cu frumosul
așteptării

ce aștept acum?
întrebări?

mi-e sufletul inundat
de fotosinteză,
de univers neînțeles,
de aer înțepător
de apă, de foc și de pietre rare

viața-i o căutare!






marți, 25 noiembrie 2014

De câte ori?


De câte ori trecut-ai orbit pe lângă mine?
De câte ori n-ai vrut sa te oprești?
Plângând de-atâtea ori rugatu-m-am de tine,
Tu tot de-atâtea ori n-ai vrut
                                  ceva sa îmi grăiești.

De cate ori în vise te-am pus pe-un piedestal?
De cate ori din tine icoană am făcut?
Rugându-mă sub ea cu lacrimi de cristal,
Din drac în dumnezeul meu
                                     te-am prefăcut.

Și tot de atâtea ori am vrut sa te ucid,
Din mintea mea cu forța sa te scot.
Și toate sentimentele mi le-am zdrobit lucid,
Pe calea prea bătută nicicând
                                      să te mai văd!

Din altă lume


Când ți-ai pus pasul pe pământul meu
Nu am crezut ca ești chiar zeu
N-am visat strălucirea din jurul feței tale
Și nici scânteile ce-ți creșteau sub picioare 

Nu am crezut o clipă că izul tău tomnatic
Te face să îmi pari și straniu și romantic
Că mersul legănat ca după-o melodie
Vorbește despre țara ta: o altă galaxie

Nu am fost pregătită să-mi pun un scut atomic
Și nici să mă gătesc cu un costum acronic
O clipă n-am visat că-n fața mea va sta
O creatură rară, căzută dintr-o stea

Nu am știut atunci că timpul nu mai trece
Că nu există cald, că nu există rece.
Chiar dacă graiul tău pare greu de înțeles,
te-ai născut pentru mine dintr-alt vechi univers!

vineri, 21 noiembrie 2014

Un pic


Cu forcepsul ai tras din mine
Vise, speranțe, calde șoapte ,
Sufletul abia-mi se mai ține
Pe traiectoria ce arde.
Mi-ai rupt visarea de sub pleoape
Speranța mi-ai făcut-o scrum
și șoaptele ce cântau calde
Mi le-ai strivit în al tău drum.
M-ai făcut una cu pământul
M-ai rupt, m-ai plâns, m-ai umilit
Cu ochii închiși iți simt plecarea
Ca un sfârșit! M-ai nimicit!

Renasc acum dintr-o cădere
Timid încerc să mă ridic
Căci mi-ai rămas doar o părere
Ce mare-ai fost și-acum ce mic!

Sufletul parca își închide
Încet-încet fiece rană
Se vindecă și se deschide
Cu arta cea pe post de hrană

Te du! Nu-ntoarce iar privirea,
N-am fost să fiu eu pentru tine.
Tu nu mi-ai înțeles menirea,
Ăst truc nu e pentru oricine!

Da, poți să pleci, nu e nimic,
Ai smuls din mine doar un pic!