joi, 25 iunie 2015

Lacrimi pe asfalt


Ma împiedic și cad
De lacrimi pe asfalt
Sunt lacrimi sfințite
De bocanci strivite

Mă rog îngerilor să aibă în pază
Suflete sfinte
De părinți părăsite,
Părinții uciși
Sub gloanțele lașe
Părinții plângând
Sub munții de oase

Cad pe pământ înrosit de durere
Lacrimi de înger mă acoperă grele
Doamne, cu groază Îți cer
Fă-le durerea zboruri spre cer
Spulberă groaza din sufletul lor
Părinților ce-n fața copiilor mor

Iar lor, cei rămași orfani pe pământ
Fă-i sa își uite blestemul lor crunt
În crudul război de-a se fi născut

Cu durere pentru orfanii Războiului din Ucraina


luni, 15 iunie 2015

Pictez


Pictez
În loc de pensulă mi-am pus
Vopsea pe vârf de gene oarbe
Ce se preling pe pânza albă
Ca înspre moarte, înspre moarte
Pictez
Un plânset mut și surd
Căzând greoi înspre pământ,
înspre pământ
Pierdut în vânt...nefiind cânt
Pe palme mi-am turnat vopsea
Pictez un trup, un trup cu ea
Un trup bătut și istovit
Pictez un colț de gheață ce s-a-nfipt
În corpul trist, inert lungit
Cu buzele pictez spoit
Ce aș fi vrut să spun, dar n-am grăit
Căci pânza ta albă cândva
Chiar nu se mai putea picta
Pictez
Durerea ce mi-ai provocat-o
Nu cu vopsea, nu cu creioane
Doar cu suspine și canoane
Dar eu pictez
Pictez
Pictez
Nu vreau aici să mă opresc
Și voi picta
Cu inima
Pân' vei pleca
Din pânza mea
Pictez




“I paint self-portraits because I am so often alone, because I am the person I know best. ” Frida Kahlo

miercuri, 10 iunie 2015

Lasă-mă!


Lasă-mă să plâng pe pieptu-ți
Lacrima mea să te-ndoaie
Creierul să-ți verse versul
Buzele să ți le-nmoaie
Inima să ți-o asculte
Mâinile să ți le prindă
Pântecul să ți-l tresalte
Sufletul să ți-l pătrundă

Lasă-mă să cânt în tine
Viersul meu să te dezmierde
Glasul meu tot treaz se ține
Agățat și nu se pierde
Și privirea te încântă 
Palmele te rătăcesc
Peste pielea ce frământă
Adâncul dumnezeiesc

Lasă-mă să fug spre tine
Peste umeri răzlețiți
Peste munți, mări și oceane
Peste genunchi dezgoliți
Și primește-mă în suflet
Fără șoapte, fără temeri
Ești dintâiul strașnic scâncet
Ce-n mine iubire semeni

miercuri, 3 iunie 2015

Chipul tău

Cândva ti-am promis ca-ti voi desena chipul. Chipul tau miscator dupa adierea vântului: când intr-o parte, când in alta, ca abia suflat, când zbuciumat ca dupa un crivat. Am luat hârtia si creionul si am început. Îți aveam chipul in fata, proiectat intr-o Picătura de roua, mărită de 10 ori pentru a nu omite detaliile. Rotund, fireste, chipul tau ar fi fost ușor de creionat. Dar la fiecare respiratie a mea își schimba forma. Lua forme nedefinite, greu de reprodus, precum ideile ce-mi treceau prin cap încercând sa ti-l prind intr-o schiță cât de cât. Nu mi-am uitat promisiunea. Doar ca mi-a fost imposibil sa te desenez. Voi mai încerca. Pana atunci te păstrez nedefinit in mine...

marți, 26 mai 2015

Tot ceea ce îmi doresc


În camera mea soarele intră timid
Prin fanta minusculă scăpată
de sub strâmtoarea draperiilor plușate
Își înghesuie razele albe
Până-mi ating pielea zgribulită
Degetele tremurânde îmi alina buzele
crăpate de dorul de întuneric,
de liniște și de odihnă.

Închid ochii cu greu
La amintirea ultimei revederi
În care tu îmi vorbeai despre lumină
și despre nașterea universului
și la acea întâlnire în care m-ai strâns
Până aproape de frângere...

Am obosit să te aștept!

Soarele asfințind îmi atinge patul,
Patul în care tu nu ai apucat să dormi.
Să dorm nevisând la tine
Este tot ceea ce îmi doresc acum!

Protocolul ințeleptului Bib

O declaratie magulitoare de la Bib:

" tu umilesti toti barbatii din preajma ta prin complexitate
1. esti frumoasa, deci ar trebui sa nu fii prea desteapta;
2. esti desteapta, deci ar trebui sa fii macar otrava;
3. Esti generoasa, deci ar trebui sa fii lenesa
4. esti mai mult decat harnica, muncesti peste 16 ore pe zi, deci ar trebui sa ai alte lipsuri
5. faptul ca scrii poezie nu poate fi o lipsa
6. peste toate, mai si pictezi
7. si mai stii si bancuri
cum dracu sa te suporte un prostovan?"

luni, 25 mai 2015

În zadar


În zadar te plânge ploaia
Peste dealuri, peste munți
În zadar te scurge marea
Printre scoici și melcii muți
În zadar te caut noaptea
Printre vise rătăcite
În zadar te plânge moartea
Aripilor răstignite

În zadar aștept chemarea
Brațelor a-mbrățișare
Și-n zadar mi-ascut răbdarea
Căci primesc doar disperare
În zadar te strig pe nume
Și-n zadar îți caut chipul
Căci ecoul tau anume
Îmi zdrobește clipa, timpul

Ochii mei plâng iar


Și ochii mei plâng iar
Nu de durere, nici de bucurie
Nu de tristețe, nici de nebunie
Și nu-s bolnavi cum pare
Și nici încercănați
Nici agitați, nici singuri
Nu sunt nici încruntați

Ei te plâng iar pe tine
Cel încă nenăscut
Cel ce nu vrei s-apari
Cel căutat demult
Pe tine te visează
În vis te creionează
Pe pergamente arse
Ochii-mi te proiectează

Ochii îmi plâng iar
Căci știu c-a ta iubire
Si așteptarea ta
Sunt toate în zadar

luni, 11 mai 2015

Flori de salcâm


Ne-am făcut pat din flori de salcâm
Îți simt geana stângă pe dreptul meu sân
Mii de fluturi ne zboară prin păduri înflorite
Buzele noastre se ating îndulcite

Ne-am privit încântați ca-ntr-o primă iubire
Ne-am sedus cu alint în idei și-n simțire
Ne-am cântat poezia ce-o știam de cu seară
Am dansat prin zapezi până-nspre vară

Ne-am făcut pat din flori de salcâm
Eu ți-ascult glasul dulce rezemat de-al meu sân
Mii de fluturi se lasă osteniți pe noi doi
Ne iubim ca nebunii printre flori, albi și goi!