vineri, 27 ianuarie 2017

Parfum din tine

- Și dacă s-ar face un parfum cu numele tău, cum ai vrea sa miroasă?
- Pai întâi de orice ar trebui sa aibă izul puțin sărat de mare, puțin albastru de vânt, puțin verde de alge și puțin galben de nisip fierbinte.
- Adică ar mirosi ca tine după o zi la plaja?
- Nu chiar, pentru ca as vrea sa miroasă puțin a liliac și chiar așa lila, a zambile...
- Deci ar mirosi ca după o zi petrecuta de tine intr-o grădina de pe malul marii
- Oarecum. As mai vrea sa prindă puțin din mirosul ploii, puțin din mirosul soarelui fierbinte, puțin din mirosul pielii abia spălate și puțin din mirosul nopții, după ploaie, când pe cer ar fi luna noua...
- Hmmm. Deja simt ca începe sa miroasa a tine...



miercuri, 18 ianuarie 2017

Vă rog să vă dezbrăcați. De tot!

Aveam căpuşe. Nu pe mine, ci în curte. Era anul acela în care apocalipsa şi sfârşitul lumii urmau să se tragă de la căpuşe, după cum relatau canalele de ştiri. Prin urmare, auzind eu de la babele din sat că există un leac miraculos, m-am dus la farmacia veterinară din colţ şi am cerut licoarea ucigătoare. Mi-a dat o sticluţă micuţă, de vreo 5 ml.
Acasă, înainte de a o dilua într-o găleată cu apă, citesc îngrozită pe etichetă: o picătură poate ucide o vacă. Minunat, zic în mintea mea și pun sticluța goală, după ce o diluez,  pe chiuveta din bucătărie, în ideea ca o voi arunca la coș după ce voi merge la baie. În drumul meu spre baie, pe blatul bucătariei observ o ciocolată deschisă. Intru instantaneu în șoc hipoglicemic și îngurgitez cât ai clipi toată cicocolată, lingându-mi la propriu degetele. Apoi merg la baie, fac ce era de făcut și când să mă spăl pe mâini eticheta „o picătură, o vacă” îmi sparge retina. Creierul se inundă, limba începe să mă piște și conștientientizez în ultima clipă a vieţii mele: degetele, soluția, vaca…
Târându-mă aproape (de spaimă, nu din alte cauze), ajung la telefon și sun la cabinet: „doamnă, am lins soluție de-aia cât să moară o ciurdă de vaci…, ce e de făcut?”. O simt pe doamna că intră în panică, aproape strigă și mă imploră să fug la spital.
Cu soțul îngrozit după mine și cu sticluța bine ambalată într-o sută de pungi, ajungem la spital. La primul ghișeu, când dau buletinul și arăt sticluța, recepționera trage semnalul de alarmă: panică totală.
– De unde aveți această soluție?
– De la farmacia veterinară. Ce-i în neregula? Am dat 12 lei pe ea.
– Este interzisă!


Continuarea aici





duminică, 15 ianuarie 2017

Cântă-mi natura, iubire!


Iubire,
ființă vie 
ce sălășluiești în mine,
ascute-ți arcușul 
și cântă-mi natura,
căci numai despre ea 
îmi poți cânta acum!
Pune pe note 
culorile ei intense 
și varsă-le în mine,
ca pe o pânză neîncepută...
Cântă-mi natura, 
iubire din mine,
pentru că doar natura
poate fi cel mai gingaș viers
și numai tu, iubire,
o poți reproduce în sunete
atât de suav!

miercuri, 11 ianuarie 2017

Prima iarnă când noi ne-am iubit



în prima iarnă când noi ne-am iubit 
era atât de cald 
încât flori creșteau din pamant 
pe te miri unde 
în mijlocul potecilor 

în prima iarnă când ne-am iubit 
marea cânta în duet c-o vioară
chelnerii serveau la terase înfrigurați
căci era încă iarnă afară şi nu vară

degetele noastre s-au împrietenit 
şi pielea ta s-a topit peste mine 
luna ne zâmbea albă şi plină 
căci era prima iarnă
în care noi ne-am iubit...


dans le premier hiver quand nous avons aimé
il faisait si chaud
que les fleurs poussent sur le sol
dans des endroits inattendus
au milieu des sentiers

dans le premier hiver quand nous avons aimé
la mer et  un violon chant duo
serveurs froids servis aux terrasses
parce qu'il était encore l'hiver et non pas l'été sur

nos doigts sont devenus amis
et votre peau a fondu sur moi
la blanc pleine lune nous sourire
parce qu'il était le premier hiver
quand nous avons aimé ...
 

vineri, 6 ianuarie 2017

Ironic

Ce diferența ironica între oameni...
unii își dau seama de ceea ce nu merita,
alții nu-și dau seama de ceea ce merita...