miercuri, 6 noiembrie 2019

Despărțire



Te rog să iei loc,
aici lângă mine
îți promit că durează puțin,
un alt timp de mâine

vreau să împărțim tot
clipe, plimbări, șoapte, atingeri,
povești, întâmplări, reproșuri, constrângeri
poezia ce-a fost pentru mine,
mi-e de-acum foarte clar,

pentru tine-a fost doar un calvar

prin urmare acum împărțim
tot ce-am avut împreună
apoi ne despărțim
eu voi pleca în față, pe alt drum
tu vei rămâne-n spate,
în alt film

eu iau povestea, și-mi iau și visul
îmi iau tăcerea
și durerea
păstrez în mine chipul tău
păstrez sărutul
când l-am simțit pe pieptul meu
îmi păstrez versul,
era doar pentru tine,
dar nu l-ai înțeles, îl iau cu mine

tu ia-ți uitarea
și nepăsarea
le poți păstra ușor
le uiți pe toate
ce-ți trec prin dormitor
îți las aroma mea
pe pielea înfierbântată
aș vrea săte însoțească
la fiecare întâlnire cu o altă fată

și îți mai las ceva
pentru ca sunt o doamnă
amprenta amintirii mele
în ultimul sărut
pe care ți l-am pus în palmă
și ultima dorință pe care am pictat-o
într-un banal tablou: o goală barcă!






Pictându-te


Ma tot gândesc în ce culori să-ți pictez chipul...
O sa te pictez în toate culorile pe care sufletul tău le poate intui

luni, 28 octombrie 2019

Karma



E straniu să trăiești
doar într-o viață
Destine uimitoare
Cu personaje ce par ireale,
Din alte vieți desprinse
Și puse-n cârca ta
De parcă ți-ar fi fost
Cioplite în destin din fragedă pruncie
De către ursitoare
Îți pare incredibil
Dar roata se învârtește
Neîncetat, perpetuum
O clipă ești nimic
Atât de neînsemnat
Ca mai apoi să urci
Să devii împărat
Cândva ai fost un sclav
Gândac ce te târai
Stăpânul tău de-atunci
Te umilea în brânci
Apoi, printr-o minune
Dintr-un nimic pervers
Ai devenit stăpânul
Peste-un regat imens
Tot în această viață
Și nu-n alt univers
E straniu, e hilar, e magic, ireal
Întreaga galaxie
Ți-a complotat destinul
Ai fost pe rând:
speranta,
umilința,
micimea,
neputința
Apoi ai devenit:
puterea,
pasiunea
mărirea
năzuința
Când nu mai crezi în tine
Când nu crezi în destin
Când nu crezi în nimic
Când totu’-ți pare scrum
Doar nu capitula
Nu-ți pierde încă arma
Mai ai încă speranță
Și crede!
Crede-n Karma!

luni, 21 octombrie 2019

Te-aș fi vrut


Eu te-aș fi vrut în mine
Și tu m-ai vrut afară
Când dorul te cuprinde
M-ai vrea în brațe iară
Eu te-aș fi vrut flămând
De mine nesătul
Când mă vedeai plângând
Deja-ți eram destul
Și te-aș fi vrut întreg
Cu bune și cu rele
Visele mele toate
Ție-ți erau probleme
Eu te-aș fi vrut cu totul
Tu doar ocazional
Tu-mi erai idealul
Eu ți-eram doar banal
Și când în clipa-n care
Eu nu te-aș mai fi vrut
Tu m-ai fi vrut în tine
Dar nu s-a mai putut

marți, 15 octombrie 2019

Atât de aproape de tine


Sunt atât de aproape de tine
Chiar aici, la doi pași
Ne desparte secunda-ntâmplării
Doar pentru că
Tu o lași

Ochii de-ai vrea să-i închizi un moment
Visul să-l lași în tine să zburde
Timp decadent
S-ar preface
Din secundă-n secunde

Sunt atât de aproape
Șoaptele mele
De-ai vrea să le-auzi
Ai putea
De-ai întinde o mâna spre mine
M-ai atinge pe față
Mi-ai simti toată ființa
Cu toată iubirea din ea

miercuri, 9 octombrie 2019

Ziua 16

Dimineața mi-a început cu razele soarelui intrând neobisnuit prin draperie groasa. De unde atâta putere pe frigul asta? O sa merg sa cumpăr niște vin, e ciudat cum de am rămas fără vin tocmai când a trecut Maria pe aici. Ar trebui sa ma apuc sa-mi pun in ordine manuscrisele. Poate chiar va ieși ceva cu acest proiect. Telefonul suna strident chiar in momentul in care ies din dus, tuns, parfumat, curat. E Maria și vocea îmi rămâne înțepenită intr-un “ok. Te astept”

Peste câteva ore Maria intra din nou pe ușa casei mele. Pentru prima oară o văd îmbrăcată sport, intr-o salopeta mulată in partea de sus și evazata către partea de jos. Croiala aceasta o face sa para și mai înaltă și ii da un aer copilăresc. Ma laud ca am cumpărat vin și o servesc imediat intr-un pahar subțirel, parca făcut special pentru degetele ei delicate. Este nerujata, complet naturală și pare atât de tânăra. Ochii ei fără rimel par niște safire, montate parca de un bijutier iscusit. Ma farmecă iremediabil Frumusețea ei și ma trezesc mărturisindu-i asta cu glas tare.
- ești neobișnuit de frumoasa așa și nu cred ca as putea vreodată in viața aceasta sa nu mai fiu îndrăgostit de privirea ta tulburătoare.
Maria nu pare surprinsă, dar mi se pare puțin nefiresc sa roșească.

- ți-am citit romanul. Ai o singura religie in sufletul tău, religia iubirii. N-as fi crezut ca poți ascunde atâta sensibilitate. Orice femeie te-ar putea iubi citindu-te, deși, așa dezinteresat de tine cum te porți, nu as da doi bani pe scriitorul Doru Vișironeanu. Știi care este paradoxul tău? Ca legea hazardului tău este chiar premeditarea universului a întâmplării. Da, nimic nu este întâmplător!
Tremurând ca după o baie in blocuri de gheata o strâng in brațe și îmi înfig nasul in parul ei. Este atât de mătăsos și miroase atât de bine, încât îmi dau lacrimile. Ceea ce a urmat ar fi dezonorant pentru ea sa povestesc. 

Când a plecat, a smuls din mine o parte din suflet.

Stau de câteva ore întins pe patul pe care m-am iubit cu Maria, cu ochii pironiti in tavanul prăfuit și ma gândesc la Frosi.
La naiba, viața asta chiar e surprinzătoare. Când ai senzația ca totul e pierdut și mort, ceva in tine învie și îți da putere sa te ridici. 
Credința mea este iubirea, Frosi! Si chiar asa, nimic nu-i intamplator, frumoasa Maria!

miercuri, 2 octombrie 2019

O barcă

O barcă singură pe val 
Și fără vâsle și fără marinar 
Plutea-n derivă în aval 
Pierdută, fără de vreun mal 

Vântul puternic îi schimbă zarea 
Și valul albastru îi răstoarnă chemarea 
O barcă singură pe val
Nicicând nu va ajunge la vreun mal

marți, 1 octombrie 2019

Ziua 15

foto: "Woman With Blue Eyes - "Amedeo Modigliani Paintings Collection"


M-a trezit telefonul. Cine naiba ma suna atât de dimineața și de ce insista atâta? Alerg spre telefon, am ochii încețoșați de la băutura de aseară. Cred ca am exagerat din nou cu alcoolul. Răspund morocănos și recunosc glasul Mariei. Ma roagă sa rămân acasă, ar vrea sa vina intr-o vizita scurta pentru a discuta despre cartea la care scriu acum. La naiba, i-am zis intr-o doară despre noua mea carte, fără sa-mi treacă o secunda prim minte ca ar putea-o interesa vreodată. 

Alerg ca un hamster pe rotita aceea imbecila din care nu mai poate cobori odată ajuns acolo. E haos in casa mea. Înghesui toate hainele aruncate prin casa pe patul din dormitor. Parca aveam cândva și un aspirator. Îl descopăr prăfuit pe balcon, îl bag in priza. Un miros de șobolan in putrefacție iese din el. La naiba, nu l-am mai curățat de o vesnicie. Incerc sa nu ma panichez prea tare, am totusi 2 ore la dispoziție. Romanul, unde este romanul? Găsesc câteva caiete aruncate pe langa fotolii, cu coperțile pătate cu vin roșu. Sunt scriitor de moda veche, încă scriu de mâna. Am încercat de câteva ora sa scriu direct in word, dar inspirația mi s-a tăiat de fiecare data in fata calculatorului. Tot foaia dictando și stiloul cu penița de aur îmi dau având creator. Sunt caiete mici, pentru scolari, cu niște ursuleți roz desenați pe coperți. Incerc sa le așez in ordinea capitolelor. Așa, e totul aranjat. Am aerisit, miroase frumos in casa. Usa dormitorului in care am înghesuit tot va sta închisă. Nu am timp sa merg sa cumpăr niște flori proaspete, dar remarc cu fericire ca trandafirul japonez mi-a înflorit. Nu știu de cata vreme nu l-am mai udat. Urăsc plantele, mi-e greu sa am grija de ele, dar acesta s-a încăpățânat sa supraviețuiască in preajma mea.
Maria suna la usa. La naiba, chiar a venit. Intra ca o felina, delicata, dar extrem de stăpâna pe sine. Ma întreb dacă aceasta făptura diafana are sentimente. As asemăna-o mai degrabă cu o războinică nemuritoare, decât cu o zeița cu super puteri in ale dragostei. Se aseaza pe canapea și pune mâna pe caietele mele. Pe prima coperta cu ursuleț roz scrie mare cu marker negru “Legea hazardului - partea".
- Sunt curioasa ce înțelegi tu prin legea asta? Apoi, dupa o tacere prelungita, timp in care rasfoieste caietele, spune: pot accesa niște fonduri. Dacă e bun subiectul, putem face și-un film. 
Ma uitam buimac la Maria. Ochii ii sclipeau intr-un turcoaz ca de  ocean. Refuz s-o privesc in ochi, ma răscolesc prea tare și risc s-o devorez intr-o clipita. 
- Data viitoare te rog sa iei un vin. Roșu! Sec! 
O văd plecând, trăgând ușor usa după ea. Ma trezesc îngăimand “vei mai veni?” suficient de incet incat sa nu ma auda. 
Ma trântesc pe canapea, fix in locul in care ea a stat și închid ochii. I-a rămas parfumul impregnat in aer, in camera, in nările mele. Miroase a mare, a ploaie, a aer curat și a cer senin. Cu ochii ei nu ar fi putut mirosi altfel...

sâmbătă, 28 septembrie 2019

Când doare sufletul



Când totu'-n tine pare că îți doare
Nu-ntotdeauna e corpul ce îți moare
E sufletul ce doare

Când simți că-n corp
Și inima și sânge
Și venele și oase
Toate îți dor
E sufletul tau mare 
Care-ți doare de dor

El n-are carne, n-are oase
n-are vedere, n-are simt
n-are materie în sine
un loc în tine
prea bine mărginit nu are
cu toate-acestea
chiar și el
îți doare
de dor doare...

miercuri, 25 septembrie 2019

Medeea



Pe Medeea am vazut-o prima data la cursul de "Istoria evreilor in Romania". Cu doua cozi impletite strengareste, statea timida in ultimul rand. Ochii ei albastri analizau rigoros fiecare persoana nou intrata in amfiteatru. Am simtit un impuls de-a ma aseza langa ea, doar intersectandu-ma cu privirea ei.
- Buna. E liber?
- Da, da! - mi-a soptit
- Eu sunt Andreea. Ma bucur sa te cunosc.

Medeea m-a masurat circumspect. Am intuit imediat timiditatea ei. In timpul cursului am vrut s-o fac sa zambeasca si i-am soptit:
- E dragut profu' asta!
M-a apostrofat cu ssstttt, neintuind pe atunci cat de importanti sunt evreii pentru ea.
Asa a inceput prietenia mea cu Medeea. Asa a inceput povestea incredibila a Medeei si lectia pe care m-a determinat, fara premeditare, s-o invat.

Medeea este arhitect. Studiaza de mai bine de 10 ani istoria strazilor si constructiilor disparute din Bucuresti. Este preocupata in mod special de istoria evreilor din Romania si nu intelege de ce de fiecare data când cineva deschide un subiect despre evrei, o cuprinde un tremur incontrolabil al corpului combinat cu un soi de greata si o senzatie acuta de sufocare. De-a lungul timpului a invatat sa-si controleze panica ce o cuprinde.  A ajuns chiar sa povesteasca destul de detasat in public, in cadrul conferintelor la care participam impreuna despre mutilarile si maltratarile la care au fost supusi evreii in perioada legionarilor. Daca o vezi vorbind, ai senzatia ca povesteste chiar de la locul faptei, ca a fost cu adevarat martora, atata este de inflacarata si atat de multe detalii ofera, detalii care, cu siguranta nu se regasesc in cartile pe care le-a studiat. Deseori o surprinzi desenand, in timp ce povesteste intamplari din alte vieti.

Eu sunt geograf. Am 27 de ani, sunt singura de 10 ani in capitala, am terminat Universitatea Bucuresti si m-am inscris din toamna la acest master de "Cultura si Civilizatie Ebraica", nu pentru ca m-ar interesa in mod deosebit subiectul, ci doar pentru ca il urmaresc prin universitate pe formatorul cursului. E-un tip inalt, prea frumos ca sa fie pamantean, prea destept ca sa predea la aceasta universitate. Când il umaresc povestind, vad in ochii lui acea sclipire precum a Medeei, aceasi pasiune pentru evrei, pentru istoria lor, pentru viata lor din Romania din perioada interbelica. Medeea il asculta hipnotizata, iar el o patrunde cu privirea la fiecare curs, de parca ar vrea s-o posede. D-l profesor a observat faptul ca Medeea deseneaza pe un carnet cu file groase, din carton ciocan. Foloseste un creion cu mina 0.7 2B.

(Mi-a povestit intr-o pauza ca minele din grafit au densitate diferita, atat de diferita incat sunt impartite in vreo 20 de duritati, de la 8-9 H, cele mai tari, pana la 8-9 B, cele mai moi. Niciodata nu am observat ca pe fiecare creion este notata taria lui. Credeam ca acel HB e vreo prescurtare de la compozitia chimica, nicidecum ca ar reprezenta vreo caracteristica fizica. Deh, sunt geograf, nu artist.)

De aceea, dupa fiecare curs o roaga sa-i arate caietul. Zambeste, se incrunta, se inroseste ori se intristeaza in timp ce rasfoieste filele caietului special. Apoi i-l intinde inapoi, multumindu-i emotionat.
- Desenati impecabil, d-ra. Cu ce va ocupati?
- Sunt arhitect, domnule profesor, raspunde Medeea imbujorandu-se si coborandu-si ochii, de parca ar fi o rusine sa fii arhitect la un curs de istorie.

- Cred ca te place d-l evreu, ii spun razand la tigara in pauza. Stii ca te urasc pentru asta, il urmaresc de cativa ani pe holurile universitatii si niciodata nu m-a remarcat. Tu esti de cateva saptamani aici si l-ai cucerit pentru vecie. Si o imbratisez repede razand, ca sa nu apuce sa se supere cumva.
- Da, nu stiu ce sa zic, imi raspunde ingandurata. Simt o atractie speciala pentru el, de parca l-as cunoaste din alte vieti.
- Doar nu crezi in alte vieti, Medeea, esti o fata culta.
- Nu, nu cred, traim o singura data, e o sansa fantastica pentru noi, de aceea voi profita si-l voi intreba daca ma place.
- Nu, sa nu faci asta, iti va scadea prestigiul in fata lui.
- Nu am timp sa astept!

Am vazut-o fugind spre amfiteatru.
D-l evreu, cum il porecleam toti studentii, nu iesea niciodata in pauza din sala de curs. Statea acolo cu nasul in vreo carte rablagita ori butona la telefonul invechit. Tot timpul venea imbracat in blugi si camasi in culori vii (roz, vernil, bleau cyan), nu purta sacou si nici cravata. Arata impecabil, asa casual, diferențiindu-se total de ceilalți profesori, sobru si tern imbracati. Era o pata de culoare in acea universitate plictisitoare, cu profesori iesiti demult la pensie si secretare isterice.

Dupa ore Medeea m-a rugat sa bem o cafea la o terasa. Am mers chiar vis-a-vis de Arhitectura, intr-un local frecventat in special de studentii de la Mincu. Mi-a povestit despre discutia scurta pe care a avut-o cu dl. profesor.
- Este casatorit, desi nu-si poarta vergheta, are trei copii, doi gemeni, fata si baiat si un baiat mai mare. Mi-a aratat poze cu ei.

Credeam ca-mi va povesti toate acestea cu tristete. Dar ea nu, suradea si ii straluceau ochii de parca urma s-o ceara de nevasta.

- Sunt absolut convinsa ca l-am mai intalnit undeva...nu stiu unde...nu stiu când.

Ma uitam la ea cat e de frumoasa asa ingandurata, asa patrunsa de amintiri pe care nu le putea decanta in ceva concret, real. Mi-ar parea rau sa se indragosteasca de o himera si sa sufere, e prea plapanda pentru suferinta.



sâmbătă, 21 septembrie 2019

Prea...


Prea mulți poeți în jurul meu
Și prea puțină poezie
E muribund și versul meu
Pe mult prea scrisa lui hârtie

Mult, mult prea mulți credincioși
Și prea puțină rugăciune
Scade treptat credința mea
Se răzvrătește o plecăciune

Prea mulți flămânzi, puțină hrană
Prea multă pasiune și prea puțină flamă
Multe biserici, puțină pocăință
Multe minciuni, prea puțină credință
Prea mulți donjuani, puțină iubire
Prea mulți artizani și fără dăruire

Prea mulți poeți în jurul meu
Și prea puțină poezie
Cu versul fără Dumnezeu...

miercuri, 18 septembrie 2019

Ziua 14

M-am trezit plin de etuziam si optimism. Este ciudat sa ma simt asa vesel. Gandul ca Eusebiu este inca retinut, ca i-ar putea fi rau acolo nu ma intimideaza si nu ma impresioneaza deloc, dimpotriva, imi creeaza o stare de euforie nejustificata. Mi se pare fantastic ca este o sansa incredibila de intra pe sub pielea Eufrosinei in cazul in care Maria m-ar ajuta si mai mult decat atat, ideea ca i-as putea curma suferinta acestei fătuce mă determină, pentru prima oara in viață să dansez în drum spre Cișmigiu.

Am intalnire cu Maria si sper din toata inima sa ma ajuta sa-l eliberam pe Eusebiu.

Ajung aproape tremurand si ma asez pe-o banca. Afara e inca placut, este o racoare intepatoare, amestecata cu ultimele ramasite ale nabuselii de asta vara. Ma asez cu grija sa nu-mi sifonez pantalonii pe banca pe care am stat atat de aproape de singura purtatoare de ochi turcoaz pe care o cunosc. 

Ciudat, azi nu este nicio cioara in parc. Prin jurul meu se gudura cu veselie cativa porumbei. Il remarc pe unul alb-dalmatian si pe altul crem-piersica. Nu am vazut niciodata astfel de coloristica la porumbei. Intodeauna, porumbei pe care i-am vazut erau negri, albi, gri ori combinatii non-culoare. Se intampla ceva cu mine de disting culorile, au aparut noi specii de porumbei ori pur si simplu ochii mei nu erau suficient de deschisi la natura pana acum?

Nu dupa mult timp apare Maria, imbracata casual, ca de obicei, purtand pantofi eleganti cu toc subtire si inalt. Oare cum poate calca atat de sigur pe cuiele acelea, cum nu se impiedica si cum de are tinuta atat de verticala si impunatoare. E doar o mana de om!

Ma imbratiseaza scurt, se aseaza pe banca fara sa zambeasca.

Isi aprinde o tigara subtire si uitandu-se in sus, in timp ce-si imprastie tacticoasa fumul, ma asigura ca Eusebiu va fi eliberat azi.

- Nu ma intrebanimic. Omul e nevinovat, dar nu si din punct de vedere moral. Este un manipulator ordinar, imi mentin parerea perosonala, dar nu a incalcat niciodata legea. Vinde gogosi diabeticilor dependenti de durerea si lacrimile muribunzilor si famiilor lor si traieste pe picior mare din asta.

Imi vine s-o imbratisez, s-o invit la dans, asa, fara muzica, dar ochii mi se umezesc si picioarele imi tremura. Maria observa tracul meu si ma strange usor de mana stanga. Instantaneu, milioane de monstri incep sa alerge prin venele mele, tropaind dureros prin fiecare celula, infigandu-se ca fierul incins in fiecare por din piele, acum ravasita.

Si pleaca. Ii privesc mersul atat de decis. Este magnifica prin puterea si sigurinta pe care le degaja. Unde mai pui ca este o femeie onesta, altruista si modesta. Incantatoare prin frumusetea diafana si magnifica prin energia pe care o degaja.

Ajung acasa cantand. Cu vocea mea de gugustiuc ragusit o anunt telefonic pe Frosi. Ii disting murmurul plansetului retinut. As fi vrut sa fiu langa ea cand i-as fi dat aceasta veste, dar cu siguranta va vrea sa fie singura cand cand Eusebiu va reveni acasa. 

marți, 17 septembrie 2019

Proverbe japonze - 日本のことわざ

Descoperă colecția noastră de proverbe japoneze - 日本のことわざ, care îți vor exemplifica o mică parte din înțelepciunea culturală a poporului japonez, dar și a simplității eficiente a acestuia.
1. Cine are o dispoziție veselă, va trece și prin fier.
2. Fără oameni simpli nu există oameni mari.
3. Dacă nu încerci, nu o să reușești. Acest lucru este adevărat pentru toate lucrurile.
4. Când desenezi o ramură, trebuie să simți adierea vântului.
5. Nu-l reține pe cel ce pleacă. Nu îl alunga pe cel ce sosește.
6. Săgețile nu zboară spre fața care zâmbește.
7. Lasă că ceea ce este trecut să curgă la vale.
8. Motivele de ceartă sunt ca și plasturele – se lipesc de ușor oricine.
9. Se întâmplă ca o foaie să se scufunde, iar o piatră să plutească.
10. Nimeni nu s-a împiedicat vreodată stând întins în pat.
11. Soarele nu știe cine e corect. Soarele nu știe cine e greșit. Soarele luminează fără scopul de a încălzi pe cineva anume. Cel ce s-a găsit pe sine însuși e asemenea unui soare.
12. Cincizeci de astăzi sunt mai buni decât o sută de mâine.
13. Trezește-te din moarte și întoarce-te la viață.
14. Cel care bea nu cunoaște pericolele vinului; cel care nu bea nu îi cunoaște beneficiile.
15. Dacă încerci, ai putea să reușești.
16. O singură săgeată poate fi ruptă cu ușurință, dar nu și 10 într-un mănunchi.
17. Florile frumoase nu aduc roadă gustoasă.
18. Nu există nici un dușman mai periculos decât un prost.
19. Ziua în care te decizi să faci un lucru important este ziua ta norocoasă.
20. Chiar și prostul are un talent.
21. O broască într-o fântână nu cunoaște grandoarea mării.
22. Un comerciant bun nu vinde imediat toată marfa.
23. Drumul lung începe cu cel scurt.
24. Nu zăbovi mult când soțul nu este acasă.
25. Să nu-ți fie frică să te îndoi un pic, te vei îndrepta mai drept.
26. Când mergi, mergi, când stai, stai, dar niciodată nu ezită!
27. Cedează proștilor și nebunilor.
28. Marea este atât de imensă încât nu disprețuiește râurile mici.
29. Ceaiul și orezul rece mai pot fi tolerate, dar privirea și cuvintele reci – nicidecum.
30. Cine cu adevărat dorește să se ridice sus, va inventa scara.
31. Un ucenic lângă un templu va recita scripturile fără ca nimeni să îl învețe.
32. La zece ani — minune, la douăzeci — geniu, iar după treizeci — un om obișnuit.
33. Marea e mare pentru că nu desconsideră râulețele mici.
34. Un soț și o soție ar trebui să fie precum o mână și un ochi: când mâna unuia doare, ochii plâng; când ochii plâng, mâna șterge lacrimile.
35. Fă tot ce este în puterile tale, restul lasă pe seama soartei.
36. O ceapă este gustoasă dacă este în mâinile potrivite.
37. Minciuna nu are cale lungă.
38. Ceaiul rece și orezul rece sunt acceptabili, dar privirea rece și cuvântul rece sunt insuportabile.
39. Părerea de rău nu vine niciodată prima.
40. Un cuvânt bun poate încălzi trei luni de iarnă.
41. Victoria îi revine celui care va răbda cu jumătate de oră mai mult decât rivalul său.
42. A nu reuși înseamnă a nu încerca.
43. Unele femei arată mai bine în întuneric.
44. Dacă femeia își dorește, poate să treacă și prin stânci.
45. Un singur cuvânt bun poate încălzi trei luni de iarnă.
46. Repede înseamnă să mergi încet fără întrerupere.
47. Gândește-te și apoi acționează, nu acționa înainte de a te gândi.
48. Un om prost va încerca să-și justifice greșeala sa, iar unul deștept o va îndrepta.
49. Când intri în sat, supune-te satului.
50. Onestitate excesivă se învecinează cu prostia.
51. Repede este același lent, dar fără întreruperi.
52. Într-o ceartă, persoană cu vocea mai puternică va câștiga.
53. Oamenii vor să evite rouă înainte de a se uda măcar.
54. Învingător este cel care se pornește cu o jumătate de oră înaintea dușmanului său.
55. Bârfește o persoană și umbra ei va apărea.
56. Nu te baza niciodată pe gloria dimineții, nici pe zâmbetele soacrei tale.
57. Când ți-e sete, este prea târziu să te gândești să sapi o fântână.
58. De îndată ce pietrele pot înota, frunzele se vor scufunda.
59. Pregătește-te pentru ce e mai bine, dar nu te teme de ce e mai rău.
60. După ce ai gândit – hotărăște-te, după ce te-ai hotărât – nu te mai gândi.
61. Râurile adânci curg liniștit.
62. Când caracterul unui om nu îți este clar, uită-te la prietenii lui.
63. Norocul vine în casa în care se râde.
64. Este puțin să fiți soț și soție, trebuie să fiți cei mai buni prieteni și cei mai îndrăgostiți, ca mai apoi să nu vă căutați prin toate părțile.
65. O vază perfectă niciodată nu va ieși din mâinile unui meșter nepriceput.
66. Dacă vrei să pictezi o ramură, trebuie să auzi suflarea vântului.
67. O călătorie lungă începe întotdeauna cu un drum scurt.
68. Cele mai adânci râuri curg în tăcere.
69. Dacă o femeie vrea, ea trece și prin stâncă.
70. În casa unde este zâmbet, fericirea vine singură.
71. Dacă problema poate fi rezolvată, nu merită să-ți faci griji pentru ea. Dacă însă nu poate fi rezolvată, e inutil să-ți faci griji de ea.
72. La drumul obișnuit ai nevoie de un însoțitor – în drumul vieții ai nevoie de un prieten adevărat.
73. Este aceeași viață indiferent că o petrecem plângând sau râzând.
74. Mai degrabă inima decât înfățișarea.
75. Viziunea fără acțiune este un vis cu ochii deschiși. Acțiunea fără viziune este un coșmar.
76. E destul un câine să latre în zadar, căci restul îl vor susține.
77. Mai bine e să fii dușmanul unui om bun, decât prietenul unui om rău.
78. Un înțelept nu își pierde calea, un curajos nu se teme.
79. În momentele grele, bazează-te doar pe tine.
80. Și drumul lung începe cu cel scurt.
81. O jumătate de oră într-o seară de primăvară valorează cât o mie de bucăți de aur.
82. Chiar și maimuțele cad din copaci.
83. Cu cei tăcuți trebuie să ții urechea sus.
84. Nu bloca intrarea, dacă nu ți-a venit rândul.
85. Chiar și când ești foarte ocupat, există timp ca să te odihnești.
86. Să întrebi e o rușine pentru un minut – să nu știi, e o rușine pentru întreaga viață.
87. Fii profesorul inimii tale, nu lăsă inima să-ți fie profesorul tău.
88. Vei recunoaște dacă un templu este venerat imediat ce vei deschide poarta.
89. Dacă o problemă poate fi rezolvată, atunci nu merită să îți faci griji în privința ei. Dacă nu poate fi rezolvată, atunci este inutil să îți faci griji în privința ei.
90. Pământul se întărește întotdeauna după ploaie.
91. De șapte ori verifică înainte de a avea dubii despre un om.
92. Poți să știi 10 lucruri învățând unul singur.
93. De șapte ori cazi și de opt ori ridică-te.
94. Arta este iluzia spontaneității.
95. Cei slabi sunt carne. Cei puternici mănâncă.
96. Chiar și capul unei sardine poate deveni sfânt prin credință.
97. Când există dragostea, și veziculele variolei sunt fel de frumoase ca gropițele din obrăjori.
98. Nu te poți certa dacă nu ai cu cine.
99. Este mai bine să fii inamicul unei persoane bune decât prietenul unei persoane rele.
100. Fă tot ce poți și lăsa restul sorții.
101. Timpul zboară ca o săgeată.
102. Verifică de șapte ori înainte de a pune la îndoială cuvântul cuiva.
103. Nimeni nu se împiedică stând întins în pat.
104. Un samurai, chiar dacă nu a mâncat, își folosește scobitorile.
105. Întreabă ceva ce nu știi și simte-te rușinat pentru un moment. A nu întreba și a nu ști înseamnă să te simți rușinat pentru toată viața.
106. Copilul unei broaște este o broască.
107. La primul pahar, omul bea vinul. La al doilea pahar, vinul bea vinul. La al treilea pahar, vinul îl bea pe om.
108. Astupă-ți urechile și fură clopotul.
109. Fericirea vine în casa în care se râde.
110. Cine bea, nu știe despre daunele vinului; cine nu bea, nu știe despre avantajele lui.
111. Necazul, ca și rochia ruptă, trebuie lăsat acasă.
112. Acolo unde dreptatea e în adevăr, acolo minciuna nu are putere.
113. Lucrurile neobișnuite sunt rezultatul oamenilor înțelepți.
114. Se întâmplă uneori că frunza se îneacă, iar piatra plutește.
115. O cale lungă începe cu un prim pas.
116. Hrănește un câine timp de 3 zile și îți va fi recunoscător pentru 3 ani. Hrănește o pisică timp de 3 ani și va uita după 3 zile.
117. Cel care dorește cu tărie să se ridice va găsi o modalitate de a construi o scară.
118. Întunericul domnește la picioarele farului.
119. Un zâmbet frumos nu poate fi străpuns de nicio săgeată.
120. Chiar dacă niciodată nu vei avea nevoie de sabie, trebuie s-o porți toată viața.
121. Este mai ușor de a găsi 10 mii de soldați, decât un general bun.
122. Odată ce ți-ai oferit timp să te gândești, îndrăznește să acționezi. Odată ce ai făcut asta, încetează să te mai gândești.
123. Beneficiile excesive presupun și o muncă în exces.
124. Șoimul înzestrat își ascunde ghearele.
125. Apa răsturnată nu se mai întoarce în copaie.
126. Soțul și soția trebuie să fie asemenea mâinii și ochilor: când mâna doare, ochii plâng, iar când ochii plâng, mâna șterge lacrimile.
127. Chiar dacă o sabie este necesară doar o singură dată în viață, ea ar trebui să fie purtată tot timpul.
128. Dacă vine nebunia, pleacă rațiunea.
129. Oricine face greșeli. De aceea există o gumă de șters la fiecare creion.
130. Dacă omul va dori, va trece și prin stânci.
131. Când îți este mai ușor pe inimă și lucrurile se fac mai ușor.
132. Încearcă să faci tot ce poți, în rest lasă-te în voia sorții.
133. Toți vor fi în jurul tău numai la sărbătoare – în momentele grele, vei fi doar tu!
134. Dacă crezi tot ce citești, mai bine nu ciți.
135. Rapid, e un fel de încet fără pauze.
136. Dacă te-ai pornit în drum din propria dorință, și o mie de RI ți se vor părea ca unul.
137. Uneori, o clipă poate fi mai scumpă decât orice comoară.