joi, 22 decembrie 2016

Femeia vioară


De azi am învățat să simt muzica
asa cum simțeam până acum lumina
o primeam cu ochii deschiși,
îmi invada pupilele
și-mi pătrundea strălucitoare
până în creier și până în oase
când era frig mă încălzea,
iar când era prea cald,
lumina aceasta mă împresura
trezindu-mi porii de pe piele
în microscopice străfulgerări

azi ți-am simțit muzica
nu ți-am auzit-o ca pe o melodie,
ci am simțit-o
precum o atingere
pe piele, pe trup și în suflet

azi ți-am simțit muzica
pentru ca azi ți-ai pus arcușul
pe sânii mei
și i-ai transfigurat în note muzicale
i-am simțit tresăltând sub arcușul tău
și vibrând întrebători sub degetele tale
azi ți-am trăit muzica
ca pe o lumină
în timp ce tu mă cântai
transformându-mă în vioară,
vioara ta...

Aujourd'hui, j'appris à sentir la musique
tout comme je me suis senti la lumière
Je reçus avec les yeux ouverts
J'envahir les élèves
envahir mes yeux
lumineux pénétré mon cerveau et mes os
quand il faisait froid lumière me réchauffe
quand il faisait froid
cette lumière me enveloppait
faire mes pores de la peau
dans les éclairs microscopiques
 
 
Aujourd'hui, je me suis senti ta musique
Je ne l'ai pas entendu comme une chanson
mais je me sentais
comme une touche
la peau, le corps et l'âme
 
 
Aujourd'hui, je me suis senti votre musique
Pour aujourd'hui, tu mette ton arc sur mes seins
J'ai transfigurée en notes de musique
Je me sentais sauts dans ton arc
interrogatoire vibrant sous vos doigts
Aujourd'hui, je l'ai vécu votre musique
comme une lumière
pendant que tu me chanter
me faisant violin,
Violin femme



marți, 20 decembrie 2016

Comoara din noi


azi sunt pirat!
azi m-am decis să plec 
în lumea mare,
pe mări şi pe oceane.
să zbor, să navighez.
să răscolesc adâncuri 
şi să caut comori,
să explorez străfunduri 
din ceruri, plaje, zări 

azi sunt pirat!
am spadă-n loc de mână
şi un ochi din cristal,
am un picior de lemn,
cercel în abdomen.
inima mi-a fost frântă
într-un război barbar,
de azi eu m-am decis,
voi fi pirat-tiran!

mi-am construit o barcă
din vise şi speranțe,
în loc de vâsle, șansă,
în loc de vele, transă...
cu ochiul bun închis
cu palme tremurânde
cu corpul tot zvâcnind
pe marea azurie
m-am avântat sperând

dar nu regret,
căci soarta 
mi-a dat vânt bun la pupă
iar valurile-albastre
suave m-au purtat
pe insula pe care
tu erai împărat

te-am regăsit același
navigator măiastru
cu sufletul de aur,
curat, ca un sihastru
cu gânduri bune-n tine,
cu blândeţe-n privire
pirat și tu, ca mine,
perfectă potrivire!

suntem pirați, pesemne,
căutători de aur
în suflete  pierdute
căci ce-ar putea sa-însemne
a noastră alergare
pe cărări dispărute?

iar pe-acea insuliţă
retrasă şi uitată
ne-am contopit povestea
sub marea îngheţată
ne-am îngropat iubirea
sub frunze şi nuiele
iar valurile albastre
ne-au legănat pe ele
vântul asbtract de iarnă,
îmbrăţişaţi şi goi,
a-ngropat într-o doară
comoara chiar în noi!

duminică, 18 decembrie 2016

Eternitate



aproape că nu cunoscusem fericirea până atunci.
în afară de iubirea pentru 
sufletele născute din mine,
iubirea, în general, era un subiect tabu

dar atunci, după ce te-am cunoscut, 
universul parcă a căpătat altă însemnătate 
altă înțelegere s-a născut în mine,
iubirea și-a recăpătat sensul,
iar clipa a devenit nemuritoare

am trăit aievea magia reîntâlnirii 
dupa atâtea vieți de neștiință
am simțit adânc în mine 
emoția fermecătoare a eternității 

probabil vom îmbătrâni 
probabil nu ne vom mai recunoaște 
dar fericirea acestor zile 
va rămâne veșnic tânără,
precum chipul tău din tabloul 
îngropat în ochiul dragonului roșu

joi, 1 decembrie 2016

Spune-mi ceva

Spune-mi ceva, orice
spune-mi că maine va fi sfârșitul lumii
sau că universul acesta niciodată
nu va fi spulberat
spune-mi că stelele acestea
strălucesc pentru noi
ori că soarele brusc
și-ar opri strălucirea
daca noi am înceta a ne mai iubi
spune-mi că padurile își vor încetini creșterea
daca noi ne-am opri din mângâieri
ori dimpotrivă, că pământul s-ar opri
din drumul său către
catastrofala încălzire globală
dacă noi am continua legendara iubire interzisă

o, da, spune-mi că suntem sortiți
ca iubirea noastră
să fie cântată în mii de ode
ori vizionată în sute de episoade telenovelistice
ori că ea imită
iubirea antică silită
dintre Hefeistos și Afrodita

spune-mi ceva, orice,
bun sau rău
frumos sau urât
un blestem ori o binecuvantare,
dar spune-mi!

luni, 28 noiembrie 2016

Inima

Inima e precum lemnul: se aprinde ușor, iar când i se întâmplă asta, arde până la mistuire!
 

luni, 21 noiembrie 2016

Ce frunze nebune!



ce frunze nebune
plutesc peste noi 
cu fosnet de umbre bătrâne 
ce toamna bizară
ne-mbraca in doi 
ca piatra zdrobită 
de o niagară

ce frunze, ce vânt, ce rafale 
in suflete intra
ti-aud cântul plin
amar de pelin
in suflet mi-e jale 
si-n el striga iar 
un glas de venin
bizar, rece, umed, 
ca intr-un ecou 
ma striga din nou 

ce frunze nebune 
ce toamna bizara 
cu umbre-n cărbune 
pictură murală

Reverberație



milioane de pereți transparenți 
ma țin închisă cu gândul la tine 
privesc poza ta 
cu inocenta si curiozitatea unui pui de om 
fără a înțelege prin ce minune 
te-am identificat printre invizibilii acestei lumi 

închid ochii 
simt apăsarea pereților 
in tot trupul încins 
ma doare depărtarea dintre noi 
si simt nerăbdarea întâlnirii 
ca niste picături de plumb încins 
căzute-n pielea mea 

ascult in surdina muzica ta 
straina sunt acum de senzațiile proprii 
visez la atingerea ta 
ca la un legănat suprem 
in patul odihnei transcendentale
te simt având nevoie de sclava 
crescută in abnegație
direct in suflet, 
de dupa pereți transparenți 
străbate din vocea ta virtuală 
o reverberație




des millions de parois transparentes
Je leur ai fermé pensant à vous
je regarde ta photo
avec l'innocence et la curiosité d'un jeune homme
sans comprendre ce miracle
J'ai identifié parmi les invisibles du cette monde

Je ferme les yeux
Je sens les murs appuyant
sur tout mon corps chaud
Ça fait mal l'éloignement de nous
et sentent qu'ils sont impatient de rencontrer
comme plomb chaud tomberait
sur ma peau
écouter votre musique en arrière-plan
maintenant mes sentiments sont étrangers
Je rêve de ton toucher

comme une balancement suprême
dans le lit du reste transcendantale
je pense que tu as besoin d'un esclave
un esclave qui a grandi dans l'abnégation
même au mon âme,
après que les parois transparentes,
ton voix virtuel se déplace
à une réverbération
 

joi, 3 noiembrie 2016

Amar îmi e de tine



amar îmi e de tine 
amar îmi e de noi 
ca gustul ce rămâne 
pe buze, după tine, 
impregnat greoi

amar îmi e de ziua 
în care te-am văzut 
și am simțit pumnalul 
înfipt, 
ca sulița otrăvită 
rămasă într-un piept 
de înger răstignit 

amar îmi e de clipa 
ce trece fără tine 
amar imi e de mine 
trăind printre ruine 
de locuri ce cândva 
noi le văzurăm toate 
îmbrățișați, 
de noapte 

amar îmi e de tine 
amar îmi e de noi 
tu, atât de departe 
eu, atât de aproape 
ne-îmbrățișați...

ne-împreunate 
șoapte 
visate într-un coșmar 
nu pot deschide ochii
nu pot vorbi, 
trăi, 
simți 
totul e-atât de-amar 
amar,
amar, 
amar

luni, 24 octombrie 2016

Femeie, ești frumoasă!

femeie, ești frumoasă!
când ai umerii dezgoliți
nu inspiri la mister,
ci doar la deschidere 
chiar și atunci când îți arunci hainele furioasă
ești mult prea frumoasă ...

ai plâns. rimelul îți stă înșirat 
pe obrajii îmbujorați 
nu pari neajutorată, 
ci dimpotrivă, o luptătoare,
o amazoană grasă
dar ești, femeie, atât de frumoasă

degetele ți le sprijini deseori
pe genunchii obosiți 
fără să pari epuizată
pentru că tu ești vânjoasă
și precum o madonă
ești de frumoasă

caldă, aprigă, furioasă
leneșă, gospodină, geloasă
obosită, energică, furtunoasă
machiată, coafată, ori proaspăt îmbăiată
mirosind a mâncare, ori plăcut parfumată
perversă
mieroasă
languroasă
femeie, 
ești mult prea frumoasă! 

luni, 17 octombrie 2016

Mi-aduc aminte, mamă!



mi-aduc aminte, mamă,
ce piele fină aveai
când mă țineai în brațe 
și când mă mângâiai
cu degetele  fine 
în părul meu jucai 
și bucle lungi și dese 
în cozi le împleteai 
mi-aduc aminte, mamă
cum îți prindeam în palme  
obrajii tai 'nroșiți 
și-ți admiram în lacrimi
ochii tăi obosiți 

și azi mă uit la tine 
la fel de blândă ești 
cu unghiile-nroșite 
la fel mă îngrijești 
tot vorbe bune îmi spui 
la fel mă încurajezi 
c-atunci când eram mică 
și-nvățam să pășesc 

la fel ești de frumoasă
și anii parcă au stat 
la fel mă ții în brațe 
când forța mi-a cedat 
mă uit la tine, mamă
tu nu îmbătrâneşti
ci tu în suflet cald 
tot parcă-ntinerești

Vorbe goale

 
cuvintele de sticlă
se sparg în zgomot surd 
ramân împrăștiate 
în drumul lat și lung 
călcăm desculți pe ele 
sângele ne țășnește 
din tălpile rănite 
de vorbele grăbite 

unele vorbe sunt
prea frumos colorate 
alte par diamante
când le-asculți de departe 
altele-s lucitoare 
în luna ce răsare 
dar tot cioburi rămân 
tot vorbe seci și goale 

nu arunca cu vorbe 
de sticlă, transparente 
căci n-au esență-n ele,
din suflet nu-s venite 
de ți se sparg în cale
în drumul tău în viață
devin  cioburi tăioase 
și piedici odioase

și nu uita că vorba 
ce tu o spui cu ură
din suflet fără milă
toată seva ți-o fură
și te transformă-ncet
fără a-ți da tu seama
doar într-un ciob infect