vineri, 30 octombrie 2009

Larousse mi-a distrus cariera de dansatoare


Abia ma inscrisesem la cursurile de dans modern. Treceam in clasa a 12-a, incepuse vacanta de vara, eram plina de viata si-mi doream sa fac cariera in dans. Mai facusem eu ceva balet pe la gradinita si ceva dansuri populare prin scoala generala, dar dansurile moderne reprezentau pentru mine singurul vis neimplinit. M-a dus un coleg de clasa. Cursurile se tineau intr-o gradinita. Eram nerabdatoare sa incep. Profesoara m-a acceptat de la primii pasi. Eram o dansatoare innascuta. Ma invarteam fericita pe ritmul muzicii, prindeam imeadiat fiecare nou pas. Se deschidea in fata o cariera stralucitoare.

Dupa doua ore de dans nebun am plecat fericita spre casa. Ce spiridus mi-a indreptat pasii spre libraria din piata si nu spre casa?

Intotdeauna am avut o pasiune deosebita pentru lecturarea in libraria aceea. Si acum, dupa atatia ani cand ma visez in orasul meu, visul contine invariabil un fragment cu mine in libraria aceea. Am intrat hipnotizata. Am petrecut acolo vreo ora, uitand complet de cursurile de dans. Vanzatoarea ma stia si ma lasa sa lecturez, desi nu era o sala de lectura. Uneori mai si cumparam, cu toate ca erau destul de scumpe cartile. Ca si acum, de altfel. Cand l-am zarit pe "Larousse" - enciclopedia ilustrata in limba franceza mi s-au lipit mainile pe el. Costa un pic mai mult decat cursul de dans. Eram vrajita. Nu avusesem nicicand o enciclopedie ilustrata in mana. As fi putut desena din ea toate cladirile acelea impresionante, toate palatele si toti zgarie norii care nu-i gasisem asa pe toti la un loc nici la biblioteca judetean.

Am alergat acasa. Mami, mami, vreau Larouss-ul. Si mai vreau si cursul de dans. Te rooogggg. Dansez extraordinar de bine, iar enciclopedia asta m-ar ajuta foarte mult la desen. As putea sa desenez toate cladirile din ea si sa si invat in acelasi timp istoria arhitecturii.

Maica-mea nu s-a lasat impresionata. Mi- zis clar: ori una, ori alta!

Si l-am ales pe Larousse. Cred ca a fost o alegere inteleapta. Dar asa mi-am ratat cariera de dansatoare. ;))

vineri, 23 octombrie 2009

Doua bestii


La intrebarea "Ce mai aveti acasa" si raspunsul meu "baiat!" doctorul mi-a spus: "veti avea doua bestii. Chiar daca nu sunt la inceput, vor deveni pe parcurs!"

Toti ne-am dorit o fata. Eu cu sotul meu ne-am gandit numai la nume de fata. Ca si la Bogdan de altfel, cand am aflat ca e baiat ne-am dat seama ca noi nu mai stim nume de baieti. Macar de data asta nu ne-am inteles la numele de fata.

Eu sunt foarte fericita. Imi doream fetita, e drept, dar faptul ca ar putea fi baiat ma scuteste de a amenaja la mansarda o noua camera. Vor putea imparti aceeasi camera pana la 18 ani.

Sa va pregatiti, la anul in iunie vom dansa la botezul bebelusului meu nr. 2. Daca va avea caciulita roz sau albastra voi afla cu certitudine abia peste 1 luna. Pana atunci incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca voi avea in casa doua mici "bestii". Sigur le voi supravietui.