joi, 28 iunie 2012

Greu

 
 
De trist ce-mi e fiorul
De greu ce-mi este dorul
Şi jalnica-mi durere
Ce-mi lasă o părere
M-am prăbușit...
Cazută între frunze
Uscate şi ursuze
Privesc un cer bălţat
 cu stele seci brăzdat
mi-am amintit...

Atingerea albastră
prin aripa maiastraă
Ce-n zori-mi redă putere
Să cred din nou în stele
Cât am iubit...

marți, 26 iunie 2012

Ceea ce nu știi


foto:  A Mermaid - J.W. Waterhouse -  1900; Location: Royal Academy of Arts, London, UK

Știi tot ceea ce simt...ai aflat, ai văzut, ai auzit...
ceea ce nu știi este că seara, înainte de a adormi
mă ghemuiesc ca un melc în cochilia sa
și-ți caut chipul printre canelurile sidefate
sau îți caut o vorbă măcar în murmurul oceanului
îmi ating pereții în care stau încorsetată
și-ti caut atingerea în valurile ce mă poartă printre fire de nisip

Știi ceea ce sunt...mi-ai auzit de atâtea ori strigătul...
ceea ce nu știi este ca noaptea, când toată natura se odihnește
pașii mei pornesc pe un drum neumblat spre țarmul iubirii
adulmecâdu-ți urmele lăsate în drumurile tale
și pielea mea se lungește în nisip ca să adune mirosul tău
iar eu devin un singur gând, o singură dorință, o fărâmă
de speranță într-un noian de întâmplări banale

Pare că știi...însă ceea ce nu știi și nici nu vei afla vreodată
este momentul când mă voi trezi limpede și liniștită
cu filmul nocturn al oceanului lăsat în cochilia spartă
momentul în care uitarea îmi va deveni binecuvântare,
iar picioarele îmi vor prinde putere să calce pamântul
Ceea ce nu știi este ca nu vei sti cand va fi acel moment

luni, 25 iunie 2012

O mașină furată din parcarea Carrfour-ului Constanța

Azi mi-am dus copiii la mare. După ce ne-am cazat, am plecat cu mama mea la cumpărături: apă, lapte, pamperși si multe altele, unele importante, altele total inutile, însă greu de renunțat la ele. Am mers la Carrefour-ul din Constanța, care este și el dotat, ca toate supermarket-urile cu o parcare mare și însorită. Acest magazin semăna oarecum cu un Carrefour din capitală, însă avea în plus niște pescăruși reprezentați peste tot: pe fațadă, pe numerele rândurilor din parcare, pe stâlpișori, trotuare, gemulețe, asfalt, becuri și chiar pe cer. Ca să știi că ești la mare! Am găsit, spre norocul meu, un loc liber chiar în fața intrării (cea principală) și culmea, chiar pe rândul nr 1. Nu ai cum să uiți nr. 1 vreodată. Sub număr, evident desenat un pescăruș. Constat că toate mașinile sunt parcate în zig-zag, mă amuz, fac poza pentru exemplificare și plec la shopping.



Îi zic mamei: hai să nu mai luăm coș mare, luam unul mic de mână din interior. Deh, mama tot mama, știe bine cu cine stă de vorbă, deci nu mi-a acceptat propunerea. La ieșire, abia trăgând de coșul încărcat ochi, mergem la locul de parcare de la nr. 1 și ... stupoare: mașina mea nicăieri. Poate am uitat numărul rândului, mă duc și la rândul nr. 2, chiar și la 3. Mașina nu e și pace. Mă uit la intrare, e o singură intrare principală, am recunoscut țeava pe post de cocoașă din asfalt. Nu există îndoială: mi-au furat mașina.

Sun la 112. La 112 îmi spun să sun la poliție. Caut pe internet nr. de taxi din Constanța, chem taxi, o trimit pe mami cu cumpăraturile la hotel. Eu sun la poliție, la poliție mă întreabă dacă nu cumva am uitat unde am parcat, ii consider idioți în sinea mea, le răspund ironic: cum sa uit nr. 1, UNU, un singur număr e numărul unu. Mi se indică o secție, o adresă, un nume... Ajung acolo, alte întrebări, declarații, bancuri cu și despre blonde, cu și despre soferițe, mai ales despre cele ajunse în Constanța, cu și despre amnezici. Un domn mai generos mă întreabă dacă am rude de gradul I care suferă de Alzheimer. Contactez furioasă firma de Asigurări (am asigurare și pentru furt, nu-i bai). Cei de la Asigurari îmi promit ca dacă este furată și nu rătăcită îmi vor da alta mașină, mai nouă și mai curată dotată cu "detector de stăpâni".  În final ies din poliție fără niciun rezultat, dar cu promisiunea că mi-o vor găsi probabil prin Bulgaria cândva...

Am o imaginație bogată, nu-i așa? Firește că NU mi-a furat nimeni mașina și că tot ceea ce am povestit mai sus s-a petrecut în mare viteză doar în mintea mea. În definitiv ce ar fi putut cineva face cu mașina mea? Nu e nici nouă, nici scumpă, nici măcar spălată nu era. Mașinuța mea "vitezistă" era la trei rânduri mai încolo, fix în locul în care o lăsasem, tot la rândul nr. 1, dar cu un pescăruș de altă culoare sub el.

Morala e simplă:  nu trimiteți o blondă la cumpărături în alt magazin decat mall-ul din București în care merge de obicei. Că-și va găsi locul în care a parcat doar sunând La 112, SMURD, pompieri sau chiar la Interpol. Asta în cazul în care își va aminti să-și ia telefonul din mașina înainte de a coborî.

P.S. știți vreun magazin cu "detectoare de stăpâni"? Care când te îndepărtezi de mașina, ea să strige după tine "apă, apă", iar când de apropii "foc, foc"..

P.S. 2 orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplatoare

Upgrade: în drum spre București, la stația de taxare am constatat că nu am decât 1 leu în prtofel. Doamna de la casă mi-a spus calmă: trageți pe dreapta și mergeți la bankomat. Pesemne că s-au mai întâlnit cu astfel de specimene ca mine. Nu vă puteți închipui cât am căutat un bankomat cu câteva ore în urmă în Mamaia. La 23.30 am intrat în curte, fericită că-s doar o blondă contrafacută, vorba unui prieten.

Marea mea














te sorb în ochii mei, minune
nemărginita şi măreaţă
îţi pipăi plaja nisipoasă
m-afund atât de-adânc în tine...

marți, 19 iunie 2012

Poză de profil

Soțul meu mi-a spus să-mi schimb poza de profil. Îmi zice că nu mai seamănă cu mine așa cum sunt acum. M-am bucurat că mi-a spus asta, înseamnă că-mi citește blogul. Da, nu mai seamănă cu mine, sunt blondă acum. Nu este probabil un aspect care mă reprezintă în totalitate, dar este o opțiune de moment care mă face să mă simt bine. Este surprinzător cum doar câteva cuvinte iți pot schimba starea și uneori modul de a privi viața, universul și nu mă refer aici la ce mi-a spus el, ci în general...

Are dreptate soțul meu, această poză nu mai seamăna cu mine. Sau eu cu ea. O s-o schimb cu una care mă reprezintă. Incă mai caut, e mai greu decât mă așteptam...Am ales totuși o imagine cu marea... În acest fel nu o să vă mai simțiți supravegheați când intrați pe acest blog. Totuși, dacă vi se face dor de mine puteți să mă vedeți și blondă, și brunetă, roșcată sau șatenă, mică sau mare, grasă sau slabă, așa cum am fost și cum sunt pe pagina de POZE pe care am facut-o de curând. Dar indiferent de culoarea părului sau de orice altă transformare fizică, rămân aceeași în fond și cred că mai mult decât o stare nu mai poate nimeni schimba vreodată ceva la mine.





duminică, 17 iunie 2012

Păianjenul




Ghemotoc de fire dese
Când îl vezi să nu îți pese
Ziua toată ţese pături
Şi le-ntinde-n negre locuri

Este mare cât o boabă
Cu picioare lungi, vezi bine
Căci de l-ai atins pe coardă
A zburat  de lângă tine

De îl vezi, nu-ți fie teamă
Este mic, nu-l lua în seamă
Căci sărmanul, a lui viață
Îi atarnă doar de-un fir de aţă

sâmbătă, 16 iunie 2012

Amintire


nici amintirea nu a mai rămas
din ce am fost cândva
am fost un tot
acum suntem un el şi-o ea

din noi a mai ramas o umbră
tu umbra ei, eu umbra lui
şi-n perspectiva-ceea sumbră
ne-am dăruit destinului

şi-am închis soarele ce-n cale
ne proiecta contur în doi
de-acum umblăm eu fără tine
tu fără mine, noi fără noi

nu avem umbre, nu avem semne
nu avem vise şi nici stări
nu avem nume, chip, însemne
suntem doar vânt în patru zări

marți, 12 iunie 2012

Îmi doresc


Ochii tăi:
Îmi  doresc să-ți mai cuprind
Măcar o dată ochii
Să ți-i îmbrățișez
Cu pleoapele mele
Să ți-i strâng cu genele,
şi astfel culorile irișilor noștri
să se întrepătrundă,
iar lacrimile să ne devină colorate

Buzele tale:
Îmi doresc sa-ți mai simt
Măcar odată buzele
Sa ți le îmbrățișez
cu gura şi cu cuvintele mele
ți le strâng într-un sărut
iar sângele nostru
să se contopească
într-o mușcătură

Pielea ta:
Îmi doresc să-ți mai simt
Măcar o dată pielea
ți-o îmbrățișez
şi cu toate simțurile să ți-o pătrund
până dincolo de pori şi de atingeri
Iar trăirile noastre
Să se reînvie şi să reînvie
Într-o nouă respirație şi într-o nouă viață

luni, 11 iunie 2012

Mi-a căzut un dinţisor


Azi oglinda mi-a şoptit
Că ceva chiar în guriţă
Pare parcă-un pic stirbit
E dantura ta, fetiță!

Dau cu limba şi ea trece
Dincolo de strungareaţă
Cred că mi-am pierdut un dinte
Chiar în astă dimineață

Fug de la oglindă-n spate
Mama, mama, mi-am pierdut
Dinţişorul meu de lapte
Cel mai tare  şi-ascuţit

Mama mea dulce zâmbeşte
Dinţii ei sunt niște perle
Mă ia-n braţe si-mi şopteşte
Dinţişorii tăi-s mărgele

Dimineața la trezire
Grija trebuie să ai
Să-i speli până la albire
şi chiar luciu să le dai

Iară seara la culcare
Iar îi speli şi îi clăteşti
Periuţa nu e tare
Ca să nu-i răneşti

Şi când zâna măseluţă
Îți va da în schimb alt dinte
Să-l pui bine în guriţă
Şi să-l speli cu-apă calduţă

Pentru când vei fi o mamă
Bună şi cu gesturi calde
dinţii tai-ţi vor fi podoabă:
Un şirag de perle albe

duminică, 10 iunie 2012

Mama blondă

Într-o zi m-am trezit că am născut un copil blond... Şi ca să nu mă mai întreb zilnic "Oare o fi al meu?" m-am făcut şi eu blondă. Acum cred că semănăm!

Nu-ți aminti de mine


Nu-ți aminti de mine,
aşa cum crezi că mă cunoşti...

Nu-ţi aminti de mine sau
de mersul meu în ritm cu pasul tău,
de mâna mea legată de a ta,
de trupul meu lipit de trupul tău
de gândul meu pătruns în gândul tau

Nu-ți aminti de chipul meu
scăldat de raza din privirea ta,
de vorba mea-ndulcită de sărutarea ta.

Nu-ți aminti de răsuflarea mea
însufleţită de suflarea ta
De pielea mea învinsă de mângâierea ta
Nu-ți aminti dorința, nebunia,
Credinţa, agonia...

Nu-ți aminti căderea mea când ai dispărut
şi apoi înălţarea când ai reapărut.

Nu-ți aminti de mine!
Nu-ţi aminti nimic din ceea ce ai crezut c-a fost
Nu-ți merit amintirea unui trecut anost
Nu am știut să-ți dau ceea ce-ai meritat:
ceva ce niciodată nu poate fi uitat!

marți, 5 iunie 2012

Mai bine aşa


Poate că e mai bine aşa
S-alegi să pleci când poți a sta
Să stai, când musai e să fugi
Să-ți lași privirea-n jos când ai putea să-nfrunți

Şi poate că decât ochii să-ți plângă
Mai bine sufletul îl lași să strângă
În el tot ce-ar putea sa îți rănească
Fiinţele iubite, decât durerea ta să le orbească

Să reproşezi, să critici, să acuzi?
Mai bine taci, încearcă să ascunzi
Mâhnirea ce te-apasă!
Fii rezervat în a-ți plânge de milă, arată doar că-ţi pasă!

Şi poate că este mai bine
Să faci ca alții, nu ca tine
Şi da, chiar e mai bine aşa
să pleci
când ai avea tot dreptul de a sta

duminică, 3 iunie 2012

Lansarea volumului meu "Poeme Naive"

Pentru cine a ratat lansarea sau poate pentru cine vrea să revadă, ori poate este cineva curios să vadă cum nu sunt eu în stare să scot trei fraze coerente când am emoţii:


 

Lansare

<iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/FUd9sh0J2HY" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Vise



Dacă aş avea o pensulă fermecată cu care să pot picta visele, exact aşa cum apar ele noaptea în mintea mea, sufletul ți-ar deveni un muzeu de artă cu galerii pline de tablouri nemaivăzute pe care şi-ar dori să le admire toți iubitorii de frumos.