La multi ani!

Iubire

 

iubire:
ca un iz de albăstrea
ca o unduire a unui braț
pe spatele clepsidric

iubire:
ca o noapte însângerată de stele
ca un vânt mistuitor
ca o zbatere

iubire:
ca un strigat înnăbușit
ca o nebunie adolescentină
ca o dezmierdare

iubire:
ca o poveste de iarna tăcută

Alergand dupa Mosu'

Ştiţi bine că toate mi se întâmplă numai mie. Mama mea mă alinta "toanta mamii" când eram mică . Acum îmi spune "toanta mea". Tot aia, nu?

I-am cumparat mamei un smartphone. E la modă, deh şi în plus are şi cont de FB. Avea un telefon vechi de când istoria cu butoane. De câteva zile umblam cu telefonul ei vechi în geantă ca să-i tai sim-ul pentru noul smartphone.

Ieri, tocmai ieri cand am avut îngrozitor de multă treaba m-am decis să găsesc un magazin de telefoane în care să-i dai sim-ul mamei mele. De ce nu mi-a spus şi mie cineva că s-a trecut la ora de iarnă? La 7.30 când m-am decis eu să bat magazinele, nu mai era niciun service de mobile deschis. Am găsit la mansarda unei căsuţe din Sălăjan un service care părea să fie încă deschis. Da, da, mă iubeşte cineva acolo sus, mi-am spus şi am tras de uşa de termopan fără scucces. Când să plec, văd scris pe ea: "Împingeţi mai tare, uşa se deschide mai greu!". Mă înfig cât pot de tare în ea fără succes până ce ochii îmi fug pe program: 9-18.30.

Renunţ neputincioasă. Măcar am încercat. Plec bosumflata la birou, unde stau pana la ora 21.30. La ora 9.30 imi strafulgeră prin minte o idee: Cora. Întreb un prieten - "crezi ca e deschis?". Primesc raspuns afirmativ şi zbor în Cora la Vodafone. Intru în viteză la 21.35 în magazinul Vodafone, intreb plina de speranţă "tăiaţi cartele?", mi se raspunde categoric "NU". E clar, e ziua mea ghinionista, imi spun in gand, bolborosesc ceva in barbia si ies furioasa. Am timp totusi sa-l aud pe vanzator: la Phone-Up langa Kenvelo. "Gândeşte, gândeşte, gândeşte!"....vorba unui personaj din desenele animate (unii parinţi stiu). Hmmmm, nu există Kenvelo în Cora. Fug la Orange, fug la RDS, la Cosmote sau ceva de genul...nicaieri nu se taie cartele. Cu picioarele umflate, cu buza de jos căzută până sub bărbie mă aşez pe o băncuţă. E 10 fără 20, Cora se va inchide în curand şi eu nu voi putea să-i dau mamei noul telefon. Dar....minune! Ridic ochii si vad scris mare: KENVELO. Urrrraaaaaa! Dar...unde este "phone-up"? Îngeraşul meu, cel care ai grija de mine mereu, îţi multumesc că mi-ai îndreptat privirea către acest magazin făcător de minuni. Fug aproape târâş către el dar....surpriză, este închis. Firesc, este 21.40, programul este pana la 22.00, cat de prost sa fie vanzatorul ca sa mai fie la ora aceea la program? Totusi, D-zeu exista! Pe geam un biletel scris la calculator: "revin in 10 min. pentru urgente sunati la nr. 07.. .... ....". Ma intreb grav: "este o urgenta?" Raspunsul vine ca un fulger: "Este!" . Si-l sun. Sun o data, sun de 2 ori, de 3 ori... Nu raspunde. Trimit mesaj: "aveti o urgenta la magazin". Si vine baiatul, saracu'. Scot telefonul, de fapt scot totul din geanta ca sa gasesc telefonul... In fine, gasesc telefon, il rog pe baiat sa mi-l desfaca el ca sa nu-mi rup unghiile, el foarte dragut mi-l desface, scoate si sim-ul. Ăăăăăăă, se bâlbâie puţin (cred ca era nervos ca l-am chemat degeaba): "d-ra, nu pot s-o tai. E prea veche". Prea veche???????? Cum vine asta? Are termen de expirare? Intamplator, o alta d-ra voia acelasi ca si mine, să-şi taie venele, pardon, sim-ul. Era chiar de la Vodafone. Draguta de ea cu dragutul de el ma trimit la Vodafone sa-mi iau de acolo microsim nou, locul din care tocmai venisem. Fug repede inapoi la Vodafone. Era deja 21.50. Printr-o alta minune inca mai gasesc oameni acolo. Doar nu sunt in jungla, nu? D-le, zic, de la phone-up m-au trimis inapoi la dvs. Va rooggggg, ajutati-ma. E urgent. Am nevoie de microsim. Sim-ul meu este prea vechi. Si i-l arat. Mda, zice d-l, este prea vechi. Aveti abonament? Daaaa, am! Dar este pe firma. Dar eu sunt administratorul (Nu mai sunt eu, dar ei nu au de unde sa stie, gandesc). CUI-ul, va rog! Si buletinul. Buletinul? Ăăăăăăă...Da, buletinul. Imediat! Caut buletinul. Nu-l am! Permisul nu merge? Raspuns prompt: "NU! Numai buletinul". Scot din nou totul din geanta. Găsesc buletinul. I-l dau fericită. Mă caută în sistem. "Cine e Pirlea Andrei?". Soţul! (logic, nu?). Trebuie sa vina sotul. Ah, nu, nu se poate. Nu are cum sa vina el. Eu sunt administratorul. "Da, dar el este persoana de contact trecuta in sistem. Trebuie sa sune el". Il sun acum sa vorbiti cu el. Nu se poate? "Nu!". Probabil i s-a facut mila de mine... va dau sim-ul, v-am trecut la persoana împuternicită. Slavă Domnului. Stiam eu ca am noroc azi. Imi da microsimul. Intru repede in Cora, cumpar niste cadouri si plec fericita acasa. La 22.40 sunt acasa cu noul microsim in dinti. Il bag in noul telefon, care deja avea bateria terminata de cat l-am tinut in geanta neincarcat. Il pun la incarcat...

Ziua s-a terminat plina de succes. Cineva acolo sus chiar mă iubeşte.

La multi ani de Sf. Nicolae!