sărut aceste mâini zbârcite
și sufletul ce le urnește
peste ogoarele muncite
să tragă-n plug neobosite
îți sărut ochii tăi în lacrimi
când o vacanță se sfârșește
sclipirea lor fermecătoare
în loc mă ține, mă uimește
sărut măicuța mea bătrână
sărut și soțul tău cărunt
bunica mea, a mamei mumă
cu drag poveștile-ți ascult
mi-e dor de tine, zi de zi
demult plecat-am de la tine
și știu ca mâine nu mai vii
să-mi mai torni lapte în strechine
și îți plâng viața ta amară
că ai trăit război și boli
și n-ai aflat vremea de pace
pe care-o avem acuma noi
copii făcut-ai mulți, bunico
dar mulți muriră de la boli
căci n-ai avut, măicuță bună
atâtea doctorii ca noi
sărut a ta înverșunare
de a răzbi în viața crudă
în veșnicia ce-ți apare
sper să ai o soartă mai bună
mă uit la poza învechită
ești tu în ie, ca o zână
acum o porți tot ponosită
îți sărut fruntea, maică bună
când ai plecat din viața mea
nu am crezut că-mi va fi greu
s-o trăiesc fără tine-n ea
sărut icoana ta mereu
tot mamă ai fost pentru mine
o mamă mare înțeleaptă
apari în visul meu, bunico
căci tare-mi este dor de tine
sursa foto: http://andraciubotaru.ro/povestea-bunicii-olga/
