Verde de primăvară

au înflorit copacii,
 îmi crește o aripă
 mi s-a topit zăpada
 cea troienită-n tâmple
 aș vrea să zbor
 și mă avânt în pripă
 spre mărul care
 cu-a sa aromă verde
 mă umple, mă reumple
 
 au revenit la viață licuricii
 din palme-mi izvorăsc vise bizare
 un vânt abstract îmi șade
 pe spinare
 și zbor prin el,
 cu el, spre el
 și-n ochii verzi
 cu teamă-mi cântă cucii
  
 au renăscut din ghețuri ghioceii
 inima mea tresaltă
 de plăcere
 tot de plăcere trupul moale geme
 un cântec verde
 răsare dinspre baltă
 renaște totul
 și cântă-zbiară mieii 

Trecatoare fiinta

Ai trecut pentru o clipa prin viata mea
mi-ai spus "Buna ziua" si mi-ai strans mana
te-am simtit calda,
dar atat de indurerata
ti-am privit ridurile
si palmele noduroase
ti-am vazut lacrimile din ochi
ai vrut sa ma ajuti
si cu putina energie pe care o mai aveai
ai facut-o
Apoi te-am urmarit plecand,
nu inainte de a-mi ura "O viata plina!"

Si... te-am uitat...
Azi mi-am reamintit ca-ti datoram multumiri
Si mi s-a facut dor de tine
am vrut sa te caut ca sa te imbratisez
dar azi te-am si pierdut

trecatoare fiinta,
o clipa doar intrat-ai in viata mea,
dar acea clipa a contat
cat vesnicia catre care ai plecat azi

Lied

atingerea ta
ca râul din munte
trecând șușotind
printre pietre mărunte
ca soarele cald căzut peste piele
ca razele lunii trecând printre stele
ca șoapta, ca versul
dulce ca mierea
atingerea ta
ca tot universul

atingerea ta mă face să cred
că tu mă compui
tu mă simți
mă-mpresori și mă cânți
într-un singur cuvânt
într-un singur acord

într-un singur lied

Pufușori de păpădie

se porniră dintr-o dată 

parcă prinse într-o horă 

patru pufuri parfumate 

înspre zări îndepărtate 

nu se știe ce-i cu ele 

parcă zboară. Ori dansează? 

Fulgișori de nea pufoasă 

păpădii ne desenează. 

De-s singuri ori împreună

pufușorii cei zglobii 

zâmbetele ni le-adună

bucurându-i pe copii

Mama

mă uit la ochii tăi
cuprinși de bunătate
și mă întreb de știe universul
câte griji și necazuri
și câte nopți pierdute
duci fără să se vadă, tu în spate

îți mângâi palmele
și unghiile atât de îngrijite
și mă întreb de știe acest pământ
câte porții gătit-ai
câte guri flămânde ai hrănit
și câte haine scumpe cu degetele tale
le-ai cusut

privesc uimită-n suflet:
ți-e plin de-afecțiune
și dragoste aleasă
și mă întreb de-n ceruri
stele strălucitoare
știu despre tine, mamă,
cât ești tu frumoasă

Cum se mai poartă un mărțisor?

cum se mai poartă un mărțisor,

cu șnurul alb prea răsucit de dor 

cu ața roșie cusută la potcoavă

așa se poartă, ori e o brașoavă? 

în semn de mulțumire că exist 

îmi dăruiești un mărțisor de vis: 

e poleit în centru cu praf de stele

și muchiile le are înmuiate toate-n ele 

spune-mi, iubite!

cum se mai poartă al tău mărțișor? 

cu dragoste, răbdare și amor?