Povești

Poveștile pe care nu le spunem
rămân suspendate
 ca niște paiațe strangulate,
semnându-și contopirea irevocabilă
cu durerea nimicului.
Poveștile pe care le împărtășim,
devin sublimele nestemate
ale întâmplărilor cu sens.
Viața își recapătă sensul
când ai ce povesti!

Miracole

Când nu mai ai în ce crede,
crede în miracole.
Ele se întâmplă!

Mă citești

Mă citești de parcă ai citi în stele
Așa cum sunt
Cu dureri, cu iluzii, cu ambiții,
Cu idei, cu regrete, cu speranțe
Și cu toate problemele mele
Îmi ghicești ascendentul
Din trecut și prezentul.
Îmi citești viitorul
în cafea, de prin cărți înșirate și în palmele mele
Îmi privești ochii umezi și știi
Că de-ar trece ani mii
N-aş putea să concep
Fără stropul cafelei amare
O nouă și-o altă viața să-ncep...
Mă citești de parcă ai citi în stele
Infinitul cuvintelor mele
Stă piedestal sub picioarele tele...

Mi-e somn

Mi-e somn de iubirea ta...
visele tale vreau
să-mi fie brațele în care adorm,
călcâiul tăuvreau să-mi fie
versul unui vis frumos!

Gust de cireșe și de căpșune

Îți voi pune cireșe pe buze 

Soaptele ți le vor grai chiar sucul lor 

Pașii-ți vor poposi obosiți printre frunze 

De-atâta alergat și de atâta dor 

Îți voi stoarce căpșune pe limba fierbinte 

Sa-mi simți gustul pe care l-ai trăit 

In ziua-n care absolut pe nepregătite 

Pe viața tu de mine te-ai îndrăgostit