Iubirea

Iubirea nu e niciodată păcătoasă

Ea este atât de liberă

Atât de limpede

Și de aer pofticioasă

Ca o pasăre

Măiastră

Iubirea nu-i gălăgioasă

E liniştită

Şi e calmă

E languroasă

Și e frumoasă

Ca o madamă

Iubirea nu-i spectaculoasă

E liniară

Ori unduioasă

și nu contează

Când e atât de frumoasă

Și simplă

Precum o linie mai groasă

Iubirea nu-i nimic prea rău

Ci doar prea bun

Ori prea nebun

E un acord

E o vioară

E toamnă, iarnă, ori e vară

E doar miros de primăvară

Pentru că ea doar e

Iară și iară

Soarta

Toți banii din lume i-as da pe iubirea ta 

Dar eu sunt atât de săracă...,

Iar iubirea ta

Oricum n-ar fi de vânzare 

Ce stranie nepotrivire 

De soartă...

Femeia

Femeia are în ea ceva magic 

Ceva unic 

Ceva magnific 

Puțin bizar și poate ironic 

La fiecare gest al ei draconic 

Chipul îi pare 

Puțin angelic

Femeia are în ea ceva magic 

nu-i prea poți ignora
Aspectul iconic

Iubeşte!

Ce greu de înţeles şi chiar straniu îţi pare
că se repetă totul şi ce-a trecut, reapare
că dintr-o poză veche figura ce-ţi vorbeşte
pare un cunoscut, îl simţi cum te priveşte
că dintr-un film străin aproape recunoşti
şi străzi şi personaje, dar şi trairi fireşti
că întâmplarea care tocmai acum se-ntâmplă
parcă ai mai trait-o în urmă c-o secundă
un deja-vu continuu, o viaţă consumată
îţi pare orice clipă, în scurt timp degradată

în fiecare zi îţi retrăieşti rutina
şi zi de zi imagini similare îţi năpădesc retina
aceeași oameni zilnic iți spun poveşti ciudate
și mersul lor iți pare același, zi ori noapte
fiecare an la fel începe și la fel sfârșește
orice clipă trecută în van te irosește
ai vrei să ieși din bucla în care te învârtești
dar ce ironic este, tu te tot adâncești
timpul nu e pierdut, te poți înzdrăveni
și incepand de-acum: iubește! și viu vei deveni...