În urmă cu două luni...

În urmă cu două luni, iubitule, ai renunțat să mai lupți. Ai închis ochii și ți-ai cerut dreptul la odihnă. Nu mi te pot închipui decât într-un halou de lumină, aşa cum a fost iubirea mea pentru tine. Sunt sigură că Cel care a decis acest lucru pentru tine are grijă de sufletul tău acum şi am certitudinea că într-o viață viitoare ne vom reîntâlni și ne vom povesti...eu îți voi povesti despre dorul si suferinţele mele pentru tine, tu îmi vei povesti despre magia lumii în care ai intrat. Mergi numai către lumină, suflet sensibil, nu te abate! Eu te iubesc la fel de mult! Nu te îndoi de asta...

Am murit odată cu tine

Am murit odată cu tine 

Dar suntem azi mai vii ca niciodată 

Tu ești prezent peste tot pe unde merg

In tot aerul din mine 

In toți porii mei 

Mi-ai inundat sângele 

Și mintea 

Și ochii mei sunt plini de amintirile cu tine 

Am murit odată cu tine 

Dar tu ești viu 

Simt asta când la radio se aude melodia noastră 

Pe care am dansat in parc 

In prima noapte când ne-am sărutat 

Probabil ca așa a trebuit 

Sa murim atunci 

Ca sa ne simțim acum 

Cât suntem de vii 

Lansare "Alt regat"

Va invit pe data de 3 iunie, ora 17 la lansarea volumului nr. 7 "Alt regat".

Salonul de carte Bookfest 2018

Scena Arena, Pavilion B2 Romexpo.

Sunt ceea ce...

Sunt ceea ce-ai iubit 

Ceea ce-ai ocrotit 

Ceea ce ai visat 

Și ce-ai îmbrățișat 

Sunt mângâierea ta

Și visul tău 

Sunt începutul tău 

Și clipa de sfârșit 

Sunt tot ce-ai învățat 

Până când ai plecat 

Sunt azi

Tot ceea ce tu 

M-ai transformat 

Responsabilitate dincolo de viata si de moarte

Suntem responsabili pentru oamenii care intra in viata noastra si pe care-i facem sa ne iubeasca, noi iubindu-i la randul nostru. Suntem raspunzatori fata de ei pentru pastrarea legaturii sufletesti si dupa ce ei nu mai sunt aici. Gestionand energia iubirii cum trebuie, cei ce ne iubesc devin ingerii nostri pazitori dupa ce parasesc lumea aceasta.
Iubirea naste legaturi nemuritoare.

Metamorfoza luminii

"Un cer s-a sprijin pe aripa mea

Și am cucerit zarea."

Spuse pasărea 

Și zbură fericită până se ne-mai-văzu

"O stea a căzut pe valul meu 

Și m-am transformat în spumă strălucitoare 

Și în adâncuri infinite."

Spuse marea

Și se contopi cu cerul 

"Un soare s-a legănat pe un puf de-al meu 

Și am simțit senzația de atingere"

Spuse păpădia 

Și se împrăștie cântând în nori 

"Sufletul tău s-a izbit de sufletul meu 

Și m-am transformat în iubire"

Spuseși tu, iubitule

Și te transfigurași în milioane de particule 

De lumină.

Mi-e dor

Mi-e dor, iubitule, de noi 

De noi îmbrățișați

Ori de noi certați 

De noi râzând doar din prosteli

De noi vorbind chiar întristați 

Mi-e dor de noi când când ne contraziceam

De noi îngenuncheați de greutăți 

De noi iubindu-ne să ne-mpăcăm

De noi zâmbind înaripați

Mi-e dor de tot ce-a fost frumos

De tot ce a fost greu 

Pentru ca noi ne-am împăcat mereu 

Mereu ne-am înțeles și ne-am iertat 

Mi-e dor ca te-am rugat sa stai pana la bătrâneți 

Mi-e tare dor căci tu 

Spre eternități

Luminos și tăcut ai plecat...

Lansare vol. 7 - Alt regat

Răzvan a fost în viața noastră o perioada scurta. Pentru mine personal, deși s-a consumat fulgerător, povestea noastră de iubire a fost extrem de intensa, profunda și frumoasa. Cine ne-a cunoscut împreuna, știe, a văzut, a simțit. Noi noi am vibrat împreuna, ne-am completat reciproc, ne-am înțeles dramele și greutățile cu care veneam din urma și cel mai important, am învățat unul de la celălalt. Am crescut împreuna ca Făt-Frumos, într-o jumătate de an cât alții în 10 ani. De aceea nu pot spune “am fost 6 luni împreuna”, noi doi am fost împreuna o veșnicie, probabil chiar 9 vieți.

Lalele negre sunt ultimele flori pe care mi le-a dăruit, cu dragoste și bucuria obișnuita cu care-mi daruia flori. Am ales sa pictez pentru coperta o lalea neagră.

Prietena mea, #CrinaMatei, cea care ne-a delectat la fiecare lansare cu talentul ei, l-a cunoscut pe Răzvan, iar el a plăcut-o foarte mult. Ma bucur nespus sa ne fie și la acest eveniment alături.

Editura Vremea, prin dir. Silvia Colfescu a fost de acord sa se ocupe și de acest volum, mai sărac in poezii decât în alți ani (iubirea nu mi-a dat mult timp sa scriu 😋).

Răzvan va rămâne veșnic în sufletele noastre, iar aceasta carte “Alt regat” îi este dedicată. ❤️🌹

Vă aștept pe data de 3 iunie 2018, ora 17.00 la lansarea cărții.

Ce-a mai ramas?

A mai trecut un timp
a mai trecut o viață
nimic din ce-a fost magic
n-a mai ajuns în față

privesc în rânduri mute
figuri nevinovate
întreb ce mai rămâne
din multe vieți restante

o lacrimă se scurge
încet, spre nemurire
și trage după sine
un vis și o rugăciune

ce-a mai rămas din toate
ce-a mai rămas din voi
și încotro va duceți
ai cui rămânem noi?

Alt regat - volumul 7

Probabil ca fiecare dintre cei care l-am cunoscut pe Razvan si-a invatat o lectie din moartea lui.
Va astept la lansarea volumului "Alt regat" dedicat si scris pentru Razvan. Niciodata, iubitul meu, nu-ti voi uita atingerea, grija, devotamentul, puterea ta de sacrificiu si de munca, mirosul, sarutul si iubirea. Esti eroul meu!

Prolog

Dalia este cea mai uimitoare, cea mai spectaculoasa, mai inconstienta, mai tandră, mai spontana, mai imprevizibila și mai frumoasa ființa. Ea este mama mea. Ea m-a crescut ca pe fratele ei de la 16 ani și niciodată nu voi fi putea fi mai îndrăgostit mai mult de o alta femeie.
Mama a rămas însărcinată cu mine la vârsta de 15 ani, in urma unui viol, dar niciodată nu am simțit vreo urma de ura ori trauma revărsate asupra mea. Haha, mama Daliei și bunica mea spunea ca atunci când a rămas însărcinată, mama încă îmbraca păpuși cu haine confecționate de ea și ca eu am fost o prelungire fireasca a acestei pasiuni a ei. Si acum, la adolescenta, simt in grija si afectiunea ei pentru mine tot timpul un soi de joaca, tot timpul e ceva amuzant ori incitant in orice gest pe care mi-l oferă. De pilda și acum, înainte sa ies pe usa se uita la Șosetele mele negre și Imi spune ca mi s-ar fi potrivit cele verzi cu ursuleți roz pe care mi le-a luat cadou de craciun și pe care nu le-am purtat niciodată. Eu ma încrunt și ea rade și nu pot sa nu văd in zâmbetul ei decât șăgălnicia unei puștoaice de 16 ani.
Pe mine și pe Dalia, ne-a crescut bunica, mama Ana, Haha cum o striga mama, adica tot mama, in japoneza, in spiritul și educația japoneze. Nu am fost niciodată in Japonia, nici Dalia nu a fost, deși știu ca ea visa de mică sa ajunga acolo. Toată viața s-a pregatit pentru aceasta excursie. A învățat reverențe, comportament, limba și mersul. Eu o alint “micuța mea japoneza” când o simt iritată, când isi micșorează ochii și își țuguie buzele. O iau de obraji, ii prind parul negru in doua cozi laterale, o sărut pe vârful nasului și o tachinez:
- micuța mea japoneza, ce măgar te-a mai supărat de ești așa nervoasa?
Am 16 ani, ea are 32 și nu are încă un iubit. Își pierde timpul cu un individ din Franța. Joaca toată ziua go cu el și Imi spune ca intr-o zi se vor întâlni și vor fugi in Japonia amândoi. Și acolo vor juca go pana la epuizare.
- Dalia, ai 32 de ani degeaba. Găsește-ți un iubit aici. Ai și tu o vârsta. Poate e momentul sa-ți întemeiezi și tu o familie, sa faci un copil, doi.
Mama Ana ne aude din Bucătărie și bodogane și ea:
- las-o in pace, a rămas cu mintea tot de 15 ani. Crede ea ca mai apare printul pe un cal alb. Nu exista prinți pletoși și cai inaripati, fetițo.
- Exista, haha, A apărut deja. Trebuie doar sa ne întâlnim.
- Visezi la cai verzi pe pereți, iubita mea. Și fii-tu e mai matur decât tine...
Așa ne trec zilele, tachinand-o pe Dalia. O iubim mult. In fiecare zi din viața mea, descopăr in ea ceva nou, ceva uimitor, ceva spectaculos. Fiecare zi este surprinzătoare și acest lucru Imi umple sufletul de fericirea de a avea o așa mama și prietena.