In cochilia mea de rac
Era curat și era cald
Era plăcut, un iz calmant
Era frumos și relaxant
Cochilia mea era mică
Nu-ncapea-n ea mai nimică
Nu-ncapea ura, nici război
Nici egoism și nici gunoi
Pana-ntro zi in care eu
Crescut-am mare cât un zeu
Egoul meu pana in zare
Mi-a făcut cochilia mare
Și-atunci au încăput in ea
Cam tot din lume ce putea:
Intrase-acolo egoism
Ura, putere, narcisism
Intrase cearta și scandal
Intrase banul si-un șacal
M-am speriat, caci n-aveam loc
De-atâta rău intrat ad-hoc
Și m-am rugat la D-zeu:
Fa-mă din nou cum eram eu
Doamne, deja mi-e foarte frică
Fa-mi iarăși cochilia mică!
