Era o sticlă de vin roşu
începută
Ştiai:
eu mă îmbătam doar cu privirea ta!
Sticla-a rămas neterminată
Pe vecie,
Tu ai rămas o picătură de iubire
Pe o stea…
Nu mai beau vin de-atunci
Căci fără tine
Orice licoare-mi pare amară,
Dar mângâierea ta încă e vie
Pe palma mea ducând pahar spre buze
În timp ce ochii tăi sclipesc vioi în ceruri
În toate nopțile senine
Vinul e bun pentru durere,
Poate.
Așa spun filosofii și poeții,
Dar eu nu vreau s-ascult de dânșii!
Iubesc tăcerea aceasta
Ce ne desparte
Mă îmbăt cu amintiri
Şi cu senzaţii…
