Te uita cum merg pe strada bătrânii
Cărându-și după ei regretele și sărăcia
Nu mai au timp
Să mai schimbe ceva,
Poate doar să-și aducă pacea în suflet
Prin tăcere
Mi-e milă de ei
Poate și eu într-o zi voi fi la fel
Poate și eu îmi voi numără pașii
Până la groapă
Uite, bătrânii sunt neputincioși
Lacrimile lor se pierd printre riduri
Iar pielea lor crăpată de pe palme
Ar avea atâtea povesti de spus
Dacă s-ar vrea (putea fi) ascultați
Si noi...nu ne dorim înțelepciunea
Din neputința lor!?
