De ma vei căuta în ramuri, nu insista,
Căci ochii mei
Se vor ascunde printre frunze,
În seva butucilor de viță,
Iar picioarele îmi vor umbla
Pe neumblate drumuri
Unele înfundate
Spre infinit …
De mă vei pierde și mă vei căuta din nou
Amintește-ți de sticlă de vin băută împreună
De ultima picătură sorbită cu poftă
De pe marginea paharului de cristal
Nu mă căuta în picături când eu sunt chiar ploaia
Nu mă căuta în gânduri când eu sunt cuvântul
Nu mă căuta în formule, când eu sunt axioma
Ramurile mele vor fi copacul pe care nu-l vei vedea de pădure
Caută-mă pe marginea unui vis înflăcărat
Voi fi ultima picătură de otravă
Care-ți va umple paharul
