Revelion

 

Azi e ultima zi din an

E straniu

Ca fiecare an sa aibă o ultima zi

În care trebuie să numeri ceva…

O ultimă zi dintre două răsărituri,

Ca o graniță pentru care nu-ți trebuie pașaport

O ultimă zi în care îți faci bilanțul

Cat ai băut, cat ai mâncat, cat ai cheltuit, cat te-ai îngrășat?

În loc să numeri cat ai iubit, cat ai dăruit, cat te-ai rugat?

Cat ai alinat, cat ai mângâiat, cat ai vindecat?

Să numeri astea,

Căci o ultimă zi dintr-un an

Nu este un sfârșit, ci un nou start.

Este șansa ta ca de mâine

Să iubești, să ierți, să te ierți,

Să uiți ce e rău, să-ți amintești ce e bine

Să ai curaj să spui și să faci ceea ce-ți dorești

Să-ți urmezi visul

Să lupți pentru pasiunile tale

Să-ți lași timp ție

Să te bucuri de libertate, de pace

Și de sănătate

Să știi ca exiști,

iar că asta nu-i decât o șansă

Să fii ceea ce ai visat!

La mulți ani!

Roşu sec

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fluid

Ca un lichid sunt eu în gândurile tale

Mă scurg și mă preling

Ca într-o sărutare

Te-ating în vis, abia te-ating,

Ca într-o adiere

cu totul te cuprind

Te sting

Te-aprind

Apoi din nou te sting

Ca un lichid îți intru între vene

Sunt dulce, sunt amară,

Am gust de portocală

Sunt roșie, lichidă

Sunt mică și sunt mare

Și am iz de nucșoare

Ca vinul roșu sunt acum pe buza ta

Mă guști, miroși, mă pipăi,

Și apoi o să mă simți

Sunt energie-n tine

În piele, limbă, dinți

Te împresor cu totul

Și mă încolăcesc

Ca vinul roșu sec

Te-aprind, te răscolesc

Si vreau să te posed

Și vreau să te subjug

Și vreau să te disec

Tu toarnă-mă-n pahar

Azi sunt doar roșu sec

Eu, dacă

 

Eu dacă n-aș scrie

Eu dacă n-aș picta

Eu dacă n-aș iubi

Ce-aș fi?

Un sinucigaș care n-ar ști ce să aleagă

Funia sau pistolul,

Ori înecarea în propria mare de lacrimi?

Aș fi palme fără degete

Pensula fără ulei

Hârtie fără peniță

Penița fără cerneală

Picioare fără tălpi

Ochi fără vedere

Sau suflet fără scânteia paradisului?

Eu n-aș mai fi eu așa

Veşnicie

Totul în univers e trecător

Iar tu nu ești decât un muritor

Chiar și lumina ce o vezi în noapte

A fost cândva o stea ce-acuma e pe moarte

Și aurul dispare în timp, ca o paloare

Și ce azi este mare

Mâine va fi nimic

Tu chiar nu îți dai seama

Cat poți să fii de mic?

Planete, soare, stele, praf cosmic, univers

Toate converg în neant,

E-un sens fără revers

Nu încerca să dăinui, ești simplu, praf de stele

La prima adiere vei sucomba-ntre ele 

 

O singură valoare, un singur sens în lume

Va dăinui în pururi și-are un singur nume

Aceea e iubirea și-atunci când este mare

Va face mintea ta o stea nemuritoare

Acolo-i veșnicia,

Acolo ți-e destinul

Acolo să-ți îngropi tristețea și veninul

Când tu vei înțelege ca doar iubirea-i calea

Tu, doar o picătură, vei umple singur marea!

Taci

 

A venit toamna cu frunze gălbui
Buzele tale mustesc a gutui
Ochii-s căprui ca frunza căzută
Iar pielea ți-e rece, ca bruma-așternută 

îmi este frig, te rog să-mi vorbești
Dar tu taci îndărătnic și-ai vrea doar să pleci
Stai! Te implor, rămâi doar o toamnă
Șoptește-mi povestea până la iarnă

Eu vreau să te-ascult
Dar tu nu mi-ai mai vorbit din trecut
Multe anotimpuri-au trecut 

într-un timp mult prea scurt

Trupul mea freamătă-n toamna-înlemnită
Ca frunza ce cade în iarba amuțită
Vreau să te-ascult, dar buzele tale
Sunt murmurul veșted al fructelor pale

Te rog să-mi vorbești
Dar tu taci
Ești timid, timorat și stângaci
Ca frunzele care cad din copaci