Cireașă amară

Ți-am pus pe buze gustul meu
În imediată clipă după cireșe amare
Te-am invitat în spațiul meu
Unde încă miroase a lavanda și-a cicoare
Și pielea încă-i udă cu rouă după ploaie
Clipesc…când vii parcă nu mai zăresc
De-atâta soare

Tu vino doar diseară
Pe buze voi avea gust de cireașă amară

Tăcere

 

- Tu ce faci când ești tristă?

- Uneori plâng

Alteori visez

Uneori mă plâng

Alteori dansez

Dar de cele mai multe ori

Mă retrag în lumea mea invizibilă

Și-o descriu lizibilă

Poate cineva-mi va deschide cartea

Poate cineva-mi va vedea penița

Îmi va completa versul

Și-mi va descifra foița

- Dar poezia ta e tristă?

- E tristă ca o icoană uitată

Într-un lăcaș de cult a cărui acoperiș s-a prăbușit

Și uite cum m-ai nimerit

Azi chiar sunt tristă

Doar ca azi nu știu ce să fac…

Așa ca o sa tac!