Un tanc a strivit un ghiocel
Iar ghiocelul nu a mai avut timp
Să-și dea măcar seama ca ar fi urmat o primăvară
Sub greutatea șinelor
Au plâns pe înfundate durerea albă a ghiocelului
Și i-au făcut funerariile într-o tăcere macabră
Tancul a trecut
Urmele lui se mai văd și azi
După mai multe anotimpuri
Iar ghioceii nu au mai răsărit niciodată
În dârele ca niște zimți
