miercuri, 20 februarie 2013

Parfum de petale violete



mă doare acest frig ce-l trăiesc
neînvăluită de brațele tale
și timpul ce-l consum
fără de vederea ta

mă doare această iarnă
ai cărei cercei cristalini
nu-și găsesc locul în urechile mele
și cerul plumburiu
ce și-a pierdut una câte una toate stelele
pentru că noi nu le-am mai putut număra

mă doare înghetul și bruma și ceața
și toți pașii călcați pe-o potecă singulară
printre toate potecile
bătătorite de îndrăgostiți

mă dor palmele crăpate de crivăț
în vârful mâinilor întinse a ne-îmbrățișare
și buzele însângerate de ne-atingere
și trupul tot obosit de ne-mângâiere

dar cel mai tare mă doare
așteptarea primăverii  din respirația ta
și din dorința ta de a-mi dărui
parfum de petale violete
într-un sărut prelung de iarnă sfâșiată

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul tău este important pentru mine!