miercuri, 21 ianuarie 2015

Tu ți-ai propus să uiți de păpădii. Eu mi-am propus să-mi reamintesc de ele.

Mi-am simțit petalele desfăcându-se. Una câte una se transformă în puf transparent, plantându-mi în fiecare vârf de petală bucățică din inima mea, ca într-un bulgare fermecat. Apoi ți-am simțit palmele. Ți le-am simțit tremurânde, cum se umplu cu puful meu și cum mă leagănă în ele, ca într-un cuib. Te-am trăit cald și moale, ca un așternut. Apoi te-ai uitat către mine și la prima răsuflare am zburat. Zborul mi-a fost cea mai neobișnuită despărțire de tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentariul tău este important pentru mine!