marți, 5 aprilie 2016

Inestimabil


ca o metaforă îți stau pe limbă
în timp ce tu ca o bijuterie îmi strălucești la gât 
cu gânduri cu tot îmi pătrunzi în piele
în diminețile în care cu răsfățul ne îndulcim cafeaua 

părul meu te pătrunde în nări 
și ochii tăi iscodesc albastru 
ideile răstălmăcite și răsturnate 
in așternutul mătăsii șifonate 
de îmbrățișările vijelioase 

fiecare clipă devine nestemată 
din șiragul de aur al zilelor seci
dai sens existenței, dai sens viețuirii
cu tine, prin mine, clipa devine 
inestimabilă bijuterie

Un comentariu:

  1. Nu mai ești o cântăreață a iubirii pierdute! Te-ai îndrăgostit?

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!