vineri, 24 iunie 2016

Copilul

Nu se mai văzuseră de multă vreme. Un an, doi, ori chiar mai mulți? Nu mai știau si nu-si mai aminteau cu exactitate nici cum s-au cunoscut...
El: cred ca te-am întâlnit pe o coada de cometa, zburai nestiutoare prin universuri paralele.
Ea: ba nu, sunt sigura ca tu te legănai pe o frunza veștejită cand eu, vânt ușor de primăvara, te-am ridicat si te-am zburat fix intr-un bulgare de păpădie.
El: memoria mea este mai mult decat o molecula nemuritoare din univers. nu pot uita cum te priveam uimit de strălucirea ta din cerul negru. si cum mi-am întins brațele sa te cuprind, dar tu te-ai bucățit in milioane de particule. si te-ai tranformat in pulbere de lumina si m-ai invadat.
Ea, privindu-l cu ochii umeziți in roua rece: mi-ar plăcea sa facem ceva împreuna!
El, curios: ce?
Ea: un copil!

Liniștea aceea dinaintea unei decizii importante zăcea intre ei si nu putea sa înceteze. El tace mult. Ea zâmbește îndrăgostită.
Ea: sa facem un "copil" din cuvinte, din emoții, din stări. Sa scriem ceva împreuna!
El: sa facem un copil din pasiune, din iubire si din poezie!
Ea: hai!

Si s-au dus... ea, vânt de primavara, cand rece, cand calda, cand ușoară ca o adiere, cand vijelioasa ca o furtuna, cand strălucitoare ca o raza, cand întunecata Ca un uragan, iar el, ca o materie nedefinita, cand rece ca o nepăsare, cand cald, Ca o iubire. S-au Dus si s-au iubit. Si si-au născut propriul copil din cuvinte, iubire, pasiune, emoție si stări. Si-a trainuit copilul lor pana in zilele noastre. 

5 comentarii:

  1. Imposibila iubire ...
    Nu ma intreb cine a fost de vina - nu ma sperie ziua ce-o sa vina , mi-am dat seama prea tarziu cat de liber pot sa fiu - am uitat si nu mai vreau sa stiu !
    Oricum , nu mai vorbesc cu tine .

    RăspundețiȘtergere
  2. Imposibila iubire ...
    Nu ma intreb cine a fost de vina - nu ma sperie ziua ce-o sa vina , mi-am dat seama prea tarziu cat de liber pot sa fiu - am uitat si nu mai vreau sa stiu !
    Oricum , nu mai vorbesc cu tine .

    RăspundețiȘtergere
  3. ??? de ce nu mai vorbești cu mine?

    RăspundețiȘtergere
  4. Observator sardanapalic28 iunie 2016 la 10:03

    Două observații bazate pe ceea ce am citit mai sus:
    1. Textul reprezintă o dovadă că și proza este poezie;
    2. Proza scrisă de tine, în general, este pur și simplu încântătoare! Prin urmare, îți recomand cu căldură să încerci să publici și proză!

    Felicitări și succes!

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tău este important pentru mine!