Iubeşte!

Ce greu de înţeles şi chiar straniu îţi pare
că se repetă totul şi ce-a trecut, reapare
că dintr-o poză veche figura ce-ţi vorbeşte
pare un cunoscut, îl simţi cum te priveşte
că dintr-un film străin aproape recunoşti
şi străzi şi personaje, dar şi trairi fireşti
că întâmplarea care tocmai acum se-ntâmplă
parcă ai mai trait-o în urmă c-o secundă
un deja-vu continuu, o viaţă consumată
îţi pare orice clipă, în scurt timp degradată

în fiecare zi îţi retrăieşti rutina
şi zi de zi imagini similare îţi năpădesc retina
aceeași oameni zilnic iți spun poveşti ciudate
și mersul lor iți pare același, zi ori noapte
fiecare an la fel începe și la fel sfârșește
orice clipă trecută în van te irosește
ai vrei să ieși din bucla în care te învârtești
dar ce ironic este, tu te tot adâncești
timpul nu e pierdut, te poți înzdrăveni
și incepand de-acum: iubește! și viu vei deveni...