Pe-o margine de vis

 

Cândva stăteam pe-o margine de vis

Ne povesteam versete de-întâmplări

Râdeam strident

Se-infiorau lichenii

Dar uite-așa intr-o poezie

ne-am aprins

Și te-am iubit, firește

Cum numai personajul din poveste

Știe a iubi

Și tu m-ai răsfățat

Cum numai universul își răsplătește

Întinsul infinit

Cât ne-am iubit

Cândva...

Ce e și timpul asta

Și cât de inexact

Își macină prezentul

Acum eu sunt aici, atât de improbabil

Tu ești acolo,

Intr-un trecut abstract

Cândva stăteam pe-o margine de vis

A fost realitatea

Ce-o clipa ne-a cuprins...