Cochilia mea

 

In cochilia mea de rac

Era curat și era cald

Era plăcut, un iz calmant

Era frumos și relaxant 

 

Cochilia mea era mică

Nu-ncapea-n ea mai nimică

Nu-ncapea ura, nici război

Nici egoism și nici gunoi 

 

Pana-ntro zi in care eu

Crescut-am mare cât un zeu

Egoul meu pana in zare

Mi-a făcut cochilia mare 

 

Și-atunci au încăput in ea

Cam tot din lume ce putea:

Intrase-acolo egoism

Ura, putere, narcisism

Intrase cearta și scandal

Intrase banul si-un șacal 

 

M-am speriat, caci n-aveam loc

De-atâta rău intrat ad-hoc

 

Și m-am rugat la D-zeu:

Fa-mă din nou cum eram eu

Doamne, deja mi-e foarte frică

Fa-mi iarăși cochilia mică!