Clarviziune

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Eu te-am văzut doar o secundă

Din miliarde de secunde neînțelese

A fost suficient să te păstrez

În toate simțurile dintre cele mai intense 

 

Te-am introdus în neuronii mei activi

Dar te-am pierdut printre amanți fictivi

Am vrut să te extind în porii expandați

Dar mi-ai alunecat în acei timpi blocați 

Am încercat apoi să te extrag

Și brusc mi-ai devenit atât de drag 

 

Acum mă lupt cu timpul ce trece mult prea încet

Aștept acea clipă când pot să te percep

Și știu ca va veni, sunt o clar văzătoare

Te voi prăda de tine precum o vrăjitoare

Te voi cuprinde tot în totul meu nocturn

Iar tu-mi vei da și trupul și sufletul diurn 

 

Și crede-mă ca n-ai nicio scăpare

Vei sucomba în a mea strâmtoare!

 

Dar va fi bine, îți promit sublim

Ne vom goli de tot ce ne-a fost supra plin

Atunci va fi momentul să ne grăim trăirea

Și poate așa vom afla care ne e menirea

Păpădii

 

Am plantat păpădii peste tot

Pe unde am umblat

Pe munți

Pe câmpii

În cer și în împărații

uitate de feti frumoși si de-împărați

Și le-am plantat acolo unde stelele răsar

Sau unde se sting zorii-înnourați 

 

Le-am pus semințele în apă la încolțit

Cu șoapte le-am stropit

Iubire le-am șoptit

Le-am pus în case și-n palate

În file, în muzică,

În cărți și în tablouri,

În timbre și în ilustrate 

 

Acum sunt păpădii peste tot în univers

Până la infinit și chiar și invers

În toate colțurile neînțelese

În poezie și-n cântece alese 

 

Vă rog să nu suflați,

Să nu le-împrăștiați!

Sfârșitul lumii

Vine sfârșitul lumii
Aici, în univers,
Lumina pică oblu
Pe chipul tău revers

Nu, nu sunt speriată
De-această perspectivă
Știu încă sa stau dreaptă
Când îmi privesc eclipsa în oglindă

Vom supraviețui, cu rele și cu bune,
Căci un alt început este acest sfârșit
Vom călca când prea strâmb, când drept pe lângă Dune
Unul către apus și-altul spre răsărit

Și da, va fi sfârșitul
Și lumea noastră mică
Se va chirci tăcută  intr-un poem pervers
Căci eu sunt prea timidă
Iar tu ești prea sărac
Ca să știi să-mi faci vers
Ce trist, povestea lunii
Va deveni subit sfârșitul lumii

Păsări călătoare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Suntem păsări 

Păsări călătoare

De vise iubitoare

Ne extindem aripile  privirii

Căutând nemărginirea zării

Suntem păsări călătoare

Visele noastre ne poartă

Către cele mai neumblate tărâmuri

Urcăm pe cele mai înalte turnuri

De ieri, de-acum și în pururi

Suntem păsări călătoare

Vara aici, iarna în zare

Zburăm

Cântăm

Dansăm

Dar nu stăm pe pământ în picioare

Căci suntem doar păsări călătoare