Drumuri întortocheate,
Poteci neumblate,
Suișuri, coborâșuri,
Șanțuri,
Grohotișuri.
Văi îndepărtate
Și mări învolburate,
Ceruri întunecate,
Furtuni înfulgerate.
Atâtea greutăți,
Atâtea piedici, plăți
Și o karmă nefastă,
Și lume multă, falsă.
În toate aceste umbre
Și-n acest întuneric,
Mi-ai făcut calea lină.
Ești sprijin și-ajutor
Ești pansamentul blând
La răni ce încă dor.
Oricând mi-ai întins mâna,
Oricând mi-ai dat un sfat,
Oricând mi-ai dat putere,
tot tu m-ai ridicat!
Ești călăuza mea.
Mi-ești dar
Și far,
Ești ziua mea senină,
Ești tot norocul meu
Ești chiar a mea lumină.
