Emoţii

 

unele emoții te fac să tremuri
aşa cum unele gânduri te fac să roşeşti
şi unele gesturi te fac să te cutremuri
când fără să te-aştepţi le primeşti

unele atingeri te-ajută să vibrezi
precum o coardă de chitară lin ciupită
şi unele cuvinte te fac doar să regreți
că nu le-ai spus la vremea potrivită

timpul se scurge, vrei nu vrei, se duce
că stai, că mergi sau că zbori uneori
iar gustul ce-l simţeai atât de dulce
îţi pare-atât de-amar de-atâtea ori

şi chiar de-s oameni-n care ai crezut
la fel de mult ca în divinitate

acum te fac să crezi că eşti pierdut
printre străini şi-n marea de păcate

Doar petale

Azi sunt doar petale:
petalii roşii, petale galbene, albe sau violete
petale cărnoase, petale transparente,
petale diafane ca rochiţele zânelor

Azi sunt dezbrăcată de haine şi sunt învăluită
în miresme
azi dansez cu fluturii şi povestesc cu albinele
mă gâdil cu soarele şi râd cu vântul

Azi mă hrănesc cu lumină şi ploaie
şi cânt în corul privighetorilor
azi dăruiesc polen
fluturilor...

Sunt doar petale azi
mirosul lor, polenul lor şi sucul lor,
toate, îţi aparţin

Te aşteptam

te așteptam cutremurată
îndrăgostită şi îngândurată
îți cautam în al lumii tumult
semnul ca vei veni să te ascult

dar așteptam de fiecare dată
putin îngrijorată, apoi îndurerată
tu nu voiai să te te privesc şi să te ascult
voiai doar să te uit

acum nu mai aştept nimic
din ce-ai fost totul, eşti nimic
nu te iubesc, nu te urăsc, nu te aştept
îmi eşti indiferent!

Superlativ de primăvară

Mă pierd printre superlative,
le caut pentru a fi potrivite:
memorabil, fantastic, senzațional,
extraordinar, remarcabil...
adaug alte adjective:
de neuitat, incredibil, marcant...

brusc,
ceea ce ieri am pierdut,
îmi pare azi neînsemnat,
iar ceea ce azi am descoperit,
îmi pare fascinant

Cât de surprinzătoare este viața asta
și cât de frumoasă poate fi primăvara
când o descoperi prin alți ochi

Leagă-mi

leagă-mi miresme pe ochi
nu vreau să mai vad iubirile
în care am crezut

leagă-mi nojiţe de mâini
nu vreau să mai îmbrăţişez
trupurile de care m-am sprijinit

leagă-mi lanţuri de tălpi
nu mai vreau să alerg
pe cărările care duc niciunde

leagă-mi sufletul în chingi
nu vreau să-l mai deschid
în faţa măştilor pierdute

leagă-mă! opreşte-mă
din toate zborurile ce vor sfârși
într-aceeași zbatere dureroasă

Dormi, copilă!

dormi copilă și visează
prinți și zâne din povești
dormi copilă, niciodată
n-o să le mai ai când crești

dormi zambind, căci fericirea
ce-o traiești acum profund,
din ea doar cu amintirea
vei ramâne ca adult

dormi suavă, fericită
pui de om și de zeiță,
vei avea o viață-ntreagă
să fii și nefericită

nu uita ca la culcare
să te rogi la Dumnezeu
să te aibă-n îngrijire
atunci când îți va fi greu

Lagune albastre

în gânduri se scurge cenușa uitării
degeaba mai cauți în ea sentimente
e praf argintiu, supusă pieirii
căci vântul o zboară dintre șoapte discrete

pământul îți clatină din nou conștiința
și cerul îți cerne nori plângăreți
rămâi țintuit, te strânge dorința
acelor din iarnă reci dimineți

căzut-au din brațe vâslele grele
și mușchii cu care trăgeai ți-au secat
privește departe-nspre maluri-perdele
tot eu sunt acolo, cu trupul strivit de-atât așteptat

ți-aș da vântul meu și pânze ți-aș pune
la barca-ți cea tristă-n derivă plutind
dar tu cauți încă albastre lagune
în lacul ce seacă după ploaie plângând

Parcă

parcă ți-am spus că te iubesc
că te visez, că te doresc
parcă ți-am spus că îmi e dor
de al tău timp, de-al tău ecou

tu parcă nu m-ai auzit
parcă am fost mută și parcă am surzit
parcă vrajită eram de tine
când eu te tot chemam,
tu tot fugeai de mine

o stranie senzație mai am
ca parcă ți-am spus tot,
dar tot a fost-n zadar
ce bine ar fi fost de nu ți-as mai fi spus
oricum n-ai înțeles, oricum la fel te-ai dus

a fost un timp când parcă
te-am vrut sufletul meu
îngrop aceasta clipă, oricât mi-ar fi de greu
mă uit cum pleci și parcă am un deja-vu
parcă te-am iubit sau...
parca nu!

Varianta finală

 

Până la urmă am ales un violet. Varianta "lila" a avut cele mai multe voturi.

Atingeri

îți simt înfiorată
obrazul, așezat cuminte în palma mea
asteptându-și parcă porția de mângâiere

privesc uimită în ochii tai
clipești intens, nu-i poți reține închiși,
parcă nesăturându-te de chipul meu

ascult încântată
respirația ta pe pieptul meu
ce-și pierde sunetele în timpul gonind

simt tremurând
trupul tau prelungit trupului meu,
răstignit în așteptarea momentului atingerilor





 

Pe care o aleg?

Nu mă pot hotărî. Imi plac toate. Vă rog, o sugestie!